Blog break ...

... just temporarily ; need to solve some issues, less time for movies at the moment ; back in one month ;)

The Spiderwick Chronicles (2008)

Sunt povesti si povesti ... sau ca sa fiu mai exact filme si .. filme, care tin ca gen de fantasy... "The Spiderwick Chronicles" e pe undeva la mijloc intre povesti si povesti. Or fi mai mult de doua categorii, nu stau sa fac o clasificare extinsa acu', dar cele doua la care ma refer se impart destul de clar intre fantasy original sau macar cu elemente originale (e destul de greu sa mai rotunjesti roata si sa-ti iasa altceva decat ceva care sa tinda la cerc) si cele la care imi place sa ma refer ca "salate". Prima serie au un subiect care macar ca linie principala nu l-ai mai intalnit in alta parte, chiar daca in ce priveste cadrul desfasurarii o sa dai probabil peste vrajitori, goblini, elfi, orci si alte creaturi mai mult sau mai putin verzi. A doua categorie, indiferent de cat de original ar fi sau n-ar fi subiectul, e o salata in care sigur o sa ai creaturi verzi, si daca se poate si rosii, si albastre, si eventual fauna din trei regiuni de pe glob minim si daca mai e loc vreo doua minute sa mai intre si-un tanc, OZN, sau extraterestru cu antenute ca sa fim siguri ca n-am uitat nimic. La prima vedere categorisirea mea e complet idioata... cum pot sa impart intr-o parte dupa subiect original si in cealalta dupa cantitatea de fantasy elements/pagina de scenariu (sau chiar carte). Simplu.. cel putin asa vad eu genul asta in ziua curenta, chiar daca ar putea parea prea subtil. In momentul in care story-ul de la care se pleaca e cat de cat original are din start o soliditate care nu forteaza autorul sa supraincarce cu tot felul de aspecte colaterale sa-i zicem (si foarte diverse), linia principala a subiectului. In momentul in care ideea e simplista si mai mult ca sigur nu la prima utilizare, e nevoie de "umplutura de fantasy" = hai sa mai luam de-aici, hai sa mai luam de-acolo si sa iasa ceva de o dimensiune decenta daca nu-i chiar epic fortat. Incredibil insa in tentativa asta de lungire = pana ce autorul termina cartea/scenariul, pana la urma s-ar putea sa iasa si un subiect original ... sau nu, de unde si clasificarea. In orice caz "umplutura de fantasy" ramane ... iar in ce ma priveste o gasesc al naibii de annoying. "Harry Potter" series e exemplul perfect care imi vine in cap pe directia care iese - pana la urma - ok ca subiect. Is curios cine -exclus fanatici- imi poate zice din memorie acum pe loc ce tema a avut in parte fiecare film .. dar la momentul in cauza a fost watchable pana la urma, si story-ul destul de original, nu? Asta ar fi unul din efectele de baza din "simptomatologia" clasica la genul asta de scenariu/poveste. E atat de salata incat dupa un timp nu mai stii ce, cum si unde s-a intamplat. Comparativ, presupun ca -mai mult sau mai putin detaliat- daca intreb pe cineva daca isi aduce aminte subiectul din LotR, ar putea sa-mi zica cat de cat cam pana unde mere actiunea in fiecare parte.

Hai ca m-am lungit iar... Deci, cum spuneam "The Spiderwick Chronicles" nu intra chiar la "salate" (like "Golden Compass", "Narnia" ca sa nu ma injure numai fanii Harry Potter in cazul in care e vreunul care ajunge pe blogul asta la intrarea asta), iar ca subiect e destul de clar ca linia de baza atrage "umplutura de fantasy" .. in mica masura in care exista, si nu invers. Pe scurt intriga pleaca de la mutarea din New York, intr-o casa dintr-o zona izolata pe undeva intr-o zona impadurita a unei mame cu cei trei copii. The kids, o fata si doi baieti gemeni (acelasi actor desi nu-ti vine sa crezi), se trezesc, in urma actiunii clasice de dezgropare de potcoave de cai morti = a secret book in cazul de fata, intr-un adevarat asediu al casei cu pricina dus de fortele ostile (goblins & restul tacamului) dintr-un univers fantasy, initial complet invizibil. Mai multe detalii legate de subiect n-o sa dau evident (in traditia keep the spoilers at minimum), dar pot sa zic ca actiunea te tine treaz.

Sub aspect de efecte filmul e superb. Practic jumatate de film e CGI, dar nu deranjeaza. E ca si cum ar fi un mix intre o animatie si un film obisnuit, chestie care am mai vazut-o de cateva ori dar nu tin minte ca rezultatul sa fi fost chiar asa ok ca aici. In rest, n-as putea sa zic mare lucru sub aspect tehnic, si nici ca regie. E ok... dar.. se putea si mai bine. Cam multe lungimi... in special spre final.

Ca o concluzie... filmul e clar adresat in special ca target for kids, dar e o sursa buna de relaxare pentru o ora si jumatate = nu e prea pueril nici pe departe. Probabil de vina e umorul cu care e presarat, ex: ketchup = the ultimate lethal weapon + o unda de scepticism cu care-s tratate multe din scene de catre protagonisti care dau o senzatie de oarecare realism intr-un context de fantasy (stiu ca suna cam aiurea - e vorba nu de cat de credibil e story-ul pentru privitor evident ci e vorba de cat de credibil e story-ul pentru protagonist in sine = nu totul se-ntampla chiar.. pur si simplu). Asta ma duce cu gandul la inca o chestie care ma scoate din sarite cand vine vorba de genul asta, si anume amestecarea real life cu fantasy, si nu pure fantasy din prima = cadrul din care se pleaca si unde se desfasoara actiunea sa fie din start taramul de peste sapte mari si sapte tari si nu metroul londonez sau gara. Pana la urma tot de caracterul de "salata" tine si asta. Sunt insa si filme unde trecerea dintr-un univers in altul nu se simte cum ar fi "Stardust", sau chiar se integreaza perfect cu actiunea cum ar fi cazul de fata - "Spiderwick Chronicles" sau un exemplu clasic "The Neverending Story". Oki... deja m-am lungit cam mult si cu partea asta... so... :) ca sa concluzionez concluzia..

Rating: 4 out of 5

..si Sarbatori Fericite ! in caz ca ajunge careva cumva din intamplare si pe la randul asta zilele curente ;)

Man on Fire (2004)

Am avut o problema mare in a alege un film despre care sa scriu saptamana asta... (nu ca in cele trecute n-ar fi fost). Culmea e ca spre deosebire de alte dati chiar am apucat sa vad vreo trei filme in ultimele zile.. Dar... despre "Vals Im Bashir" n-as putea sa spun mai mult decat ca animatia in sine e lucrata excelent pentru 2D (chiar nu tin minte sa fi vazut ceva mai "high" in zona asta), in rest mai mult am dormit = n-am prins cam nik dintr-un fir narativ (daca are asa ceva)... despre "Joe Kidd" daca as scrie probabil ar zice lumea ca ma omor dupa westernuri (= abia am trecut peste "The Dollars Trilogy" acu' doua saptamani), ceea ce-i destul de departe de adevar (n-am ce face daca peste asta dau la TV intre 12 si 2 noaptea), si in plus iar e un film dinaintea erei noastre care probabil nu intereseaza mai pe nimeni... iar despre "Vacancy" in ciuda faptului ca light horrors chiar intra in aria de filme pe care le gust -ca gen-, din pacate ca majoritatea din zona asta produse in ultimii ani e cel mult mediu calitativ (cu indulgenta... multa..), si in plus nici nu prea am chef efectiv sa scriu despre el... Deci... ca sa mai lungesc mai tare introducerea asta lunga si fara legatura (inca) cu titlul postarii de azi iar am fost nevoit sa fac apel la memorie pentru un film care-i departe de a-mi fi fresh in minte. Apel la memorie e numai pe jumatate, cealalta jumatate m-a ajutat iar schimbarea de canale pe TV la late night hours (am ajuns si eu sa folosesc aparatu' in cauza pe post de somnifer mai nou... cam fara succes..), iar in ultimele saptamani am dat peste cateva secvente din... "The Prestige" ( da stiu, inca n-am ajuns la subiect... stay with me... we'll be there... am zis la inceput ca am avut o problema mare in a alege un film :-p nu era cliseu + si-asa prea multe la obiect nu prea am ce scrie so.. :D ). Ok, zis si facut, am cautat poster, am vazut un trailer pe YouTube ca sa-mi fac un quick memory refresh si am inceput sa scriu despre "The Prestige" (asta acu vreo 15 minute in urma). Dupa cateva randuri.. (asta acu vreo 10 minute in urma) ma trezesc brusc ca urmeaza sa fiu autorul celei mai mari blasfemii (- din punctul meu de vedere -) care am trantit-o vreodata pe blog si m-am oprit brusc. Mai exact, "The Prestige" cred ca e pe undeva prin top 5 personal, sau macar 10, in ce priveste cele mai deep filme care le-am vazut de cand ma stiu, iar laolalta cu faptul ca la general filmic vorbind cred ca impreuna cu "Stardust" si "V for Vendetta" (desi in genuri complet diferite) e probabil printre cele mai underrated productii in materie de premii pe care le-ar fi meritat din ultimii cinci ani, ar fi fost un adevarat sacrilegiu sa incep sa bat campii si eu fara ca probabil sa punctez multe chestii de main importance care nu-mi mai sunt asa de fresh in cap la momentul asta... so, ramane pe alta data. In concluzie am reluat cautarea unui subiect si m-am oprit destul de repede la altceva peste care am dat schimband canalele probabil intre 3 si 4 dimineata, nu cu mult timp in urma - "Man on Fire" (finally, got there). Avand in vedere ca am vazut filmul cred de vreo patru ori, chiar daca nici aici nu mi-i chiar de ultima ora in memorie o imagine completa a subiectului, e oricum mai fresh decat varianta anterioara (in plus, cu o introducere asa lunga :D probabil nici n-ar mai trebui sa scriu prea mult in continuare).

"Man on Fire" e un mix perfect intre un film de actiune si thriller, adica jumi-juma (n-o sa ma apuc acu sa explic diferenta ca si-asa am divagat o gramada pana aici ca sa ma departez iar de subiect). E de fapt un remake dupa un film mai vechi si destul de obscur de prin '87 (in ciuda distributiei: Scott Glenn, Joe Pesci, Jonathan Pryce, etc), ambele fiind pana la urma ecranizare dupa acelasi roman. Povestea pe scurt suna cam in felul urmator: o familie bogata din Mexic angajeaza un fost agent CIA, destul de terminat psihic (Denzel Washington) ca bodyguard pentru propria fetita (Dakota Fanning), asta in contextul valului de rapiri urmate de cereri de rascumparare din zona respectiva. Cursul actiunii ar fi relativ previzibil mai departe, nu ? = step 1: copilul e rapit, step 2: Denzel face macel pentru a-l aduce inapoi. Oki, desi directia cam asta este, filmul nu-i chiar atat de simplist. As putea zice ca se imparte in doua parti, o parte constituita de step 1 si 2 de mai sus si una formata din step 0 - o intriga sau mai bine zis un preambul care pentru unii ar putea parea lungit mai mult decat e cazul. Personal cred ca e fix atat cat e nevoie pentru a crea o legatura puternica intre personajul lui Denzel si copil, fiind de baza ca feeling care se creeaza ca explicatie pentru ceea ce urmeaza in continuare. As putea face o comparatie pana la un anumit nivel intre legatura creata aici si cea din "Leon", in special din perspectiva mercenarului care simte ca a regasit ratiunea de a trai si e pe cale sa o piarda. Practic tocmai din cauza asta cele doua parti din "Man on Fire" contrasteaza atat de puternic, pierderea de catre personajul principal a sentimentului de liniste si siguranta regasit intr-un context in care viata nu prea mai avea sens, creand o gaura mai mare decat cea initiala. As putea sa fac o analiza mai extinsa in ceea ce presupune tot acest intro si step 1 si 2 dar.. evident n-ar mai ramane mult de descoperit la o vizionare asa ca ma abtin.

In ceea ce priveste actorii, pe langa rolurile la care n-am ce comenta pentru cei de mai sus (Denzel cred ca face cel mai bun rol aici de dupa "Training Day"), distributia e destul de cunoscuta: Cristopher Walken, Giancarlo Giannini, Mickey Rourke, etc si chiar prinde ca sa zic asa = in general se pliaza bine sau foarte bine pe roluri. Filmul e regizat de Tony Scott (frate cu poate mai cunoscutul Ridley Scott). La momentul curent (desi filmul asta e din 2004) consider ca e probabil cel mai bun regizor de action movies in activitate (astept revenirea lui John McTiernan) - in sensul de regizori unde cam 90%+ din productii intra pe segmentul action/thriller. Cateva titluri pe care le-as mentiona ar fi: "Deja Vu", "Spy Game" sau mai vechi "Crimson Tide", "True Romance", "The Last Boy Scout". Ar fi cateva detalii tehnice de mentionat, dar ca sa nu mai plictisesc o sa sar peste, unul totusi fiind ca spre deosebire de multe multe alte locuri in filmele lui Tony Scott (cel putin astea mai recente) se foloseste frecvent kinetic camera (= in rezumat: filmare in miscare/shaky + viteza + cadre scurte + eventual blur & other FX) fara a-ti da insa dureri de cap.

Inchei cam pe fuga cu ideea ca tind sa cred ca din 2004 incoace "Man on Fire" e probabil cel mai bun film de actiune care l-am vazut (inca o data e o diferenta intre actiune si pure thriller). Nu am idee cum e originalul, dar oricum pe IMDb cel din '04 sta mai bine, destul de bine cat sa se recomande si singur :) chiar si fara...

Rating: 5 out of 5

...de la mine

Farscape: The Peacekeeper Wars (2004)

Iar Farscape ? ... Mda, iar ... Ce sa fac? Iar n-am apucat sa vad altceva saptamana asta (sau na.. as putea sa scriu despre sfertul de finala Higgins - O'Sullivan din openul chinez de snooker da' iese din aria movies + nush daca as depasi zece randuri) ... Scriu prea pe fuga ca sa-mi scormonesc prin memorie sa caut un film decent... In plus saptamana curenta am ramas fara drogul vizual de marti si joi (.. = Farscape .. = end of series) deci era un aubiect propice...

Am mai scris de doua ori despre Farscape .. O data cand eram pe la jumatatea primului sezon, o data acu mai putin de trei luni, la finalul celei de-a treia serii .. In concluzie, mai ales ca duc lipsa acuta de timp (de fapt e cam cronica de-acu cred..), n-o sa mai reiau deloc o prezentare en detail a subiectului, personajelor, etc.. Astea, impreuna cu o descriere mai ampla a seriei se pot regasi in celelalte intrari pe tema Farscape: http://movie360.wordpress.com/2009/01/18/farscape-99-03-revisited/ (unde se mai gaseste inca un link catre primul post pe blog relativ la serii). In intrarea curenta o sa incerc sa zic nu mai mult de vreo doua, trei, patru... cuvinte despre Farscape - The Movie in special.

Farscape - The Movie = "Farscape: The Peacekeeper Wars". In mare nu e vorba de altceva decat tot o productie TV (Hallmark/Sci-Fi Channel) de aproximativ trei ore, aparuta la un an dupa finalul ultimei serii. Povestea filmului e insa mai lunga. Nush daca n-am mai scris cumva despre asta.. In fine.. Ideea, pe scurt, ar fi ca finalul seriei a patra lasa privitorul fix in plop. Da' intr-un asa hal ca ar putea defini "lasarea in plop" = cu "to be continued" & tot tacamul.. Bazat pe zvonistica peste care am mai dat o data, de doua ori cat m-am mai plimbat pe IMDb de un an de cand ma chinui sa prind fiecare episod si sa vad ce-am mai pierdut (probabil era mai simplu si rapid using torrents din prima da..), se pare ca seria a cincea care ar fi trebuit sa existe a fost cancelled la vremea aia pe motiv de costuri. Adevarul e ca la nivel de efecte/set design tind sa cred ca destul de des Farscape bate de departe si Galactica si Stargate Atlantis produse mult mai recent (poate is subiectiv..). Revenind, gramada de fani existenti la vremea respectiva cik ar fi dus o adevarata campanie online/prin posta/etc pentru o continuare care sa coboare din plop finalul de sezon 4 (nu fanii din Ro evident, ca aici nu stiu pe nimeni sa fi urmarit asa ceva.. altfel probabil nu dezgropam eu seriale vechi de mai bine de 5 ani..). Cat de adevarat e sau in ce masura a contribuit asta la aparitia Farscape - The Movie I don't know.. Ce e sigur e insa ca am ramas si eu lasat in plop de finalul seriilor si am stat in mustati pana am reusit sa vad si incheierea, si pot sa zic ca e clar mai bine "cu" decat "fara".

Cum ziceam, "The Peacekeeper Wars" e un film de circa trei ore = doua parti. Ar putea constitui destul de bine vreo doua episoade obisnuite. De fapt, mi se pare ca ar fi echivalent cu cea de-a cincea serie anulata, concentrata drastic. Mie cel putin impresia asta mi-a lasat-o, de asta am si descris toata istoria de mai sus. Actiunea e destul de condensata in general, motiv din care cred ca e total nerecomandat ca film cuiva care n-a vazut macar o parte din serii, iar daca se poate chiar integral. E drept ca filmul face un rezumat ultra fulger a partilor esentiale din .. poveste .. dar.. is destul de convins ca e insuficient pentru cineva care nu-i in tema. In rest, pe ansamblu cred ca se putea si mai bine... Poate era chiar mai bine daca actiunea era un pic mai lalaita pe trei parti si nu doar in doua. Nush.. Sunt unele aspecte care cam par trase de coada si altele neterminate. In fine.. Rezultatul, surprinzator, e totusi mai mult decat ok. N-am timp sa scriu mai pe larg acu', si chiar nush cat ar fi de importanta o analiza detaliata la ceea ce pana la urma nu e altceva decat un final de serial (serial despre care am mai scris deja de doua ori...). Ceea ce ar fi de retinut, si motivul pentru care am si decis sa bat campii iar pe tema asta (in afara faptului ca nu prea am alt topic mai fresh in minte), e ca exista totusi o finalitate la cele patru serii (si e in afara lor). Ca sa inchei totusi intr-o nota pozitiva.. the ending movie, desi mai slab in sine decat finalul seriei a patra, si incomparabil cu cea de-a treia e by far unul din cele mai bune filme SF care le-am vazut in ultimii ani, sub toate aspectele. As putea zice pana la urma ca tenta de epic movie care o are chiar m-a dus cu gandul catre "Star Wars" la un moment dat.

Concluzionand, desi am mai punctat si datile trecute despre cam cat de high vad eu Farscape ca serie SF... nu ma pot abtine sa n-o mai zic o data. Tre' sa recunosc faptul ca probabil intr-un procent care a plecat cel putin de la 50% initial, am stat cu ochii pe seria asta pentru Claudia Black/Aeryn Sun (de fapt cred ca mai mult pt. partea a doua = pt. personaj in sine) .. dar... procentul a mai variat in timp, si pot sa spun ca din gramada de serii SF vazute (le-am mai insirat si in alt post) Farscape ocupa locul I ca medie valorica a episoadelor. Galactica a avut doua sezoane superbe... dar incepand cu al treilea a inceput sa mi se para cam prea tinzand la ceva de genu' soap SF (nu stiu cum e finalul). Lexx a avut un final care ramane in top in ce ma priveste, dar cu un sezon intreg + o gramada de alte episoade cel mult medii daca nu mediocre. In rest, nu pot sa fac o comparatie pentru ca Farscape intra pe directia serialelor care prind totusi o linie a subiectului = epsioadele se leaga unele de altele pana la urma. Ceea ce e mai putin intalnit (cel putin in cat am vazut eu...) in Stargate sau Star Trek unde episoadele pot fi vazute in mare masura ca "stand alone" avand in general un main subject propriu. Alte SF-uri (pure = "somewhere in space...") care sa merite amintite, la cota asta, nu mai stiu.

In loc de rating, pentru ca pana la urma e vorba de finalul unui serial, iar la serii ma feresc de asa ceva (oricum ar fi 5 din 5 pe ansamblu), inchei cu un quote mai de duh, spre deosebire de cel... mai deep, din intrarea trecuta despre Farscape:

John Crichton: 'They have worlds out there, people that you wouldn't believe. But they do not have chocolate.'