duminică, 21 decembrie 2008

Låt den rätte komma in (2008)




Ma gandeam, cand am ales filmul asta, ca o sa pot face o recomandare de Christmas movie inainte de a-mi lua o vacanta de vreo trei saptamani de la blog... Asta in urma unui quick look pe IMDb relativ la subiect - keywords: winter, love story, high rating (ma rog - partea legata de vampiri am ignorat-o :D ) ... In concluzie, dupa ce l-am vazut, nush cat de buna mai e ideea initiala in varianta completa (mai exact partea aia legata de Christmas movie), dar in ce priveste recomandarea ca film in sine, asta ramane in mod sigur.

Filmul e o productie suedeza, titlul original tradus in engleza fiind "Let the Right One In". Despre subiect n-o sa zic concret mai mult decat spune tagline-ul de pe IMDb si anume ca e un love-story between kids, mai ciudat, fiind inclusa aici si ideea de vampir. Asta implica si o parte mai... horror sa-i zicem.. = cateva scene relativ dure... Trecand insa peste astea, si in ciuda primei impresii poate, filmul e departe de a fi ceva pueril. Revin la titlu in sensul asta, care se leaga de un anume.. ritual sa-i zicem.. prezent in film, dar pana la urma nu e altceva decat o metafora , si - poate - si un indemn de a nu lasa chiar pe oricine sa intre in viata ta.. Ma rog, e o interpretare personala, poate nu chiar atat de evidenta, dar ma-ndoiesc ca is chiar singurul care o vede asa :) O sa mai revin la punctul asta cu o explicatie, in finalul intrarii de azi...

In prima faza filmul mi s-a parut relativ sters ca imagine... ca pana la final sa ajung la concluzia ca e lucrat superb. Nu ai cine stie ce contrast pe scene in sine (cel putin eu n-am simtit), asta fiind principalul motiv pentru prima impresie amintita, dar exista in schimb intre ele, si unde apare... apare fix unde trebuie. Tot la imagine, impreuna cu partea de montaj, ar intra cateva cadre still = statice, de cateva secunde, care la fel... is fix acolo unde trebuie ca sa mai introduca sau sa accentueze o stare de calm, sau chiar... raceala... prezenta in tot filmul. In plus mai sunt si lucrate compozitional superb, cel putin o parte din ele ( nu ca m-as pricepe efectiv, dar asa la ochiometru... :) ). Starea asta de calm sau raceala merge pana la urma in paralel cu love-story-ul din subiect care undeva deep down below e nush cum sa-i zic... incredibil de cald... E pana la urma vorba, exprimat simplu, de ceva bun ascuns in ceva rau. Toata atmosfera filmului, cat se poate de rece la suprafata atat prin realizarea tehnica, scenariu, si chiar copiii alesi pentru rolurile principale, dar care e... warm in cateva puncte esentiale, nu face decat sa accentueze ideea de mai sus...

N-o s-o mai lungesc cu alte detalii... Recomand filmul de fata cu cea mai mare caldura :) ca sa continui pe aceeasi linie inceputa in paragraful anterior... Si, desi, cum am zis, are cateva scene relativ dure, din punctul meu de vedere -cred- ca e un film perfect de vazut in doi - in ciuda faptului ca a trecut ceva timp de cand am fost in situatia asta :)

Ca ultima idee... am zis pe undeva mai sus ca revin cu o explicatie la interpretarea care am dat-o titlului de "Let the Right One In" + Your Life (de la mine)... Explicatia e valabila dupa vizionare pentru ca e strict legata de desfasurare, deci nush cat de clara o sa fie.. Fara a dezvalui mai mult in plus din subiect, facand abstractie de absolut tot ce ar fi de condamnat din film, prima impresie la final e de happy-end... dar... just think... Finalul nu e altceva decat o confirmare a partii de "Let In" din titlu... si simultan nu e decat ceva preliminar pentru ca peste ani sa se ajunga iar la situatia din prima parte a filmului... Din pacate, pentru un personaj anume prima parte a filmului se termina destul de rau... fix din motivul... Let the Wrong One In... Dar din nou :) destul de rau - rece - intunecat, e poate doar ce se vede la prima vedere, undeva adanc in sinea respectivului caracter, in ultimele sale momente fiind probabil din contra, bine - cald - luminos... probabil...

Don't get it ? :-p No problem, see the movie, come back, and read it again ( si-asa nu prea am vizitatori :)) )

Astea fiind spuse, pentru moment, Sarbatori Fericite ! & back with new movie postings in 2009 ;)

Rating: 5 out of 5

duminică, 14 decembrie 2008

Red Rock West (1992)




As fi avut doua optiuni pentru saptamana asta. Prima - sa nu scriu despre nimic (sau cel mult sa incerc sa aberez intr-un "Chasing Rabbits - Part 3", dar inca nu-i momentul...) si a doua, cea curenta, sa scriu despre singurul film care am apucat sa-l vad - cam pe jumatate - in ultimele sapte zile. Am ramas la a doua, chit ca ma mentin intr-o zona nu prea actuala si implicit mai greu accesibila ca oportunitati de vizionare, si anume inceputul anilor '90.

Filmul e un thriller din perioada de debut, as putea zice, a lui Nicolas Cage inainte de roluri in block-bustere ca "The Rock", "Face/Off", etc. Daca tot am ajuns la capitolul Nicolas Cage, in ce ma priveste are un loc undeva aparte, pe de o parte tocmai din cauza filmelor amintite mai sus, care, folosind un cliseu :) mi-au "marcat copilaria", dar facand abstractie de partea nostalgica, adevarul e ca productiile enumerate tin de perioada cand faceam cam cate o vizita la cinema pe saptamana, si asta in general pentru ca nu o regretam - cel putin pentru categoria action movies. Pe de alta parte, in ce-l priveste pe Cage, in ciuda celor zise mai devreme, am considerat totdeauna, si inca mai consider ca a ramas un talent prea putin exploatat, mai ales prin prisma productiilor prin care apare in ultima vreme. A se vedea, din partea de apogeu a carierei, rolul din "Leaving Las Vegas" care l-a si propulsat de altfel, sau chiar cel din "Face/Off" care e cred cel mai bun rol care l-am vazut vreodata intr-un film de actiune pura cu pretentii la incasari in special si nu la cine stie ce premiu. Ma rog, la un moment dat ai impresia ca fiecarui rol ii da acelasi ... aer ... sau nush, un feeling de personaj parca usor... dezorientat (asta e singurul termen care imi vine acum in minte), dar asta nu presupune insa ca toate rolurile sunt la fel, nici pe departe. Poate pana la urma e doar o impresie personala, care nu stirbeste nimic din valoarea unui rol; e doar o senzatie de "amprenta" proprie aplicata partiturii in cauza indiferent de aceasta, chestie care n-am sesizat-o la foarte multi actori. Ceva similar as putea spune si despre Bruce Willis. Alt exemplu nu-mi mai vine acum in minte.

Oki, am aberat suficient despre Nicolas Cage. Asta din motiv ca, asa cum am zis in start, filmul de fata l-am vazut mai mult pe jumatate si prea multe n-as putea sa zic despre el, in a doua sa parte fiind prins cu alte treburi si tinand un ochi tintit intr-o parte, si unul in alta. Filmul e un thriller care pleaca de la omul nostru din rolul principal, care, fara un chior in buzunar, ajunge intr-un orasel numit Red Rock West in cautare de slujba. Asta in urma unui refuz de angajare la o platforma de foraj pe motivul unui accident de picior mai vechi, refuz care evident n-ar fi aparut daca accidentul respectiv n-ar fi fost declarat. Dar, eroul principal, pare a fi un model de cinste dupa cum e portretizat in debutul filmului. Astfel dupa cum am zis, ajunge in oraselul cu pricina, intra intr-un bar, ia o cafea din ultimii bani si e surprins de patron, care dupa ce arunca o privire asupra numarului de masina din statul vecin - Texas, ii reproseaza intarzierea de o saptamana si il invita sa discute despre "the job". Omul nostru, cum am zis, fara un chior in buzunar, usor surprins de confuzia facuta, intra totusi in joc, pentru a se trezi peste cateva minute cu un teanc de 5000 de $ in fata, si cu detalii despre "the job" = "adormirea pe veci" a nevestei patronului de bar (care dupa cum se va vedea ulterior mai e si serif in oraselul respectiv...). Eroul principal, exemplu de baiat bun pana la momentul in cauza, calca stramb pentru prima data, si ia banii, dar evident nu cu intentia de a duce "the job" la indeplinire. Cam asta e intriga de la care pleaca filmul, intriga care ulterior se complica evident, dar deja am vorbit prea mult despre subiect.

Filmul nu se remarca prin mai nimic in afara de scenariu si actori unde mai intra si Dennis Hopper pe postul unui killer usor sarit (asemanator cu rolul facut in "Speed" din punctul asta de vedere). Astea doua categorii, povestea si distributia, desi nu-s material de Oscar, fac insa filmul destul de captivant, dovada fiind si faptul ca am reusit sa tin totusi un ochi la el pana in final desi aveam altceva de facut. In concluzie...

Rating: 3 out of 5

duminică, 7 decembrie 2008

Tremors (1990)




Ca si saptamana trecuta, si de data asta oscilam intre doua filme ca subiect de blog - cel din titlu si "The Orphanage" (sau in original "El Orfanato") de data mult mai recenta. Pana la urma, si din cauza ca nu prea am timp sa scriu (ca de obicei...), si din cauza dispozitiei create de cele doua filme, am ramas la primul (desi probabil as avea mai multe de zis despre al doilea...). Intamplator pe ambele le-am vazut saptamana in curs, si iar intamplator ambele intra la categoria horror (la categoria "lesser the blood, better the script" horror mai exact) ... insa cu o deosebire mare: "Tremors" e funny horror cu happy end, "The Orphanage" e scarry horror cu un final care poti sa-l privesti din mai multe unghiuri. As putea adauga, ca sa inchei cu el, ca e chiar cel mai scarry horror care l-am prins de la "The Ring" incoace - foarte fain lucrat.. gave me the chill (sau poate era din cauza usii deschise de la balcon...). Ok, back to "Tremors"...

Filmul are ceva vechime dupa cum se observa din titlul postarii. Destula ca sa mai fie urmat de trei continuari, e drept de TV sau straight to video, dar indeajuns ca sa spuna cam de ce succes s-a bucurat prima parte. La prima vedere e un subiect de horror prost de serie B (sau C, sau D, sau... ) - niste creaturi carnivore (in numar de 3..) dintr-un regn ce pare a fi ruda cu viermii din "Dune" la scara ceva mai mica, avand domiciliul in subteranul imediat al unei vai semidesertice numita... "Perfection" se trezesc parca brusc din hibernare intr-o zi cu soare si decid sa-si astampere foamea cu populatia rurala ce coabiteaza in respectiva zona, populatie formata dintr-o mana pestrita de indivizi. Dintre acestia se detaseaza ca eroi locali doi zilieri ce tocmai erau pe punctul de a parasi ... localitatea ... in vederea unui viitor (mai) luminos cu punct de start in catunul vecin. Din pacate - citat - "au intarziat cu o zi", fiind prinsi in valea respectiva in urma blocarii accesului de catre serpisorii subterani infometati mentionati mai sus. Ca sa completez ideea, rolurile principale ale celor doi sunt sustinute de Kevin Bacon si Fred Ward, pentru ultimul fiind cred cea mai notabila partitura in care l-am prins in vreun film.

Cum ziceam, o prima impresie ar fi de un subiect de duzina, a la "Rechinii contraataca", "Mega-caracatita", "Crocodilul salbatic din pleistocen" sau alte minunatii de gen. Din fericire, productia de fata e printre putinele care se detaseaza surprinzator as zice. Nu stiu, poate o fi reteta de grup izolat intr-o locatie fixa care lupta pentru supravietuire cu ce mijloace are la dispozitie (vezi seria "of the Dead" de Romero), care in general prinde, desi nu intotdeauna. Filmul are o parte de comic dezvoltata destul cat sa binedispuna mai mult decat sa sperie = partea scarry tinde la 0 sincer (cel putin in ce-l priveste pe subsemnatul). Scenariul e pana la urma ok spre mai bine, nerezumandu-se doar la decimarea succesiva a pasnicilor locuitori din "Perfection".

In rest nu cred ca e ceva care ar fi intr-adevar notabil, dar nu vad sincer cum ar putea fi la genul asta de film. Iti lasa insa, nu stiu, un fel de feeling de buna dispozitie dupa un film bun, care il lasau filmele, de actiune in special, din perioada '85 - '95 ("Die Hard", "Lethal Weapon", "Beverly Hills Cop", etc), fara a intra in aceeasi categorie de gen - ceea ce in ultimii 10 ani n-am prea mai prins (poate e iar o impresie pur personala, in fine... ).

Rating : 4 out of 5