Un prim lucru pe care ar trebui sa-l spun e ca probabil ar fi de preferat sa las subiectul propus pentru o alta data... Mai exact pentru un moment in care as revedea productia din 1994 si as avea-o fresh in minte. Dar, cum nu prea am despre ce scrie... si cum pur intamplator am prins varianta "originala" din '31 saptamana asta la TV... that's the topic. O sa presupun in cursul a ce voi scrie mai departe ca subiectul lui "Frankenstein" este cunoscut, si o sa ma refer strict la cateva aspecte ce inconjoara cartea si filmele, care nu stiu cata relevanta ar prezenta pentru cineva care nu are idee despre ce e vorba (nush nici cata ar prezenta pentru cineva care are habar, de altfel :) ). Cu alte cuvinte, daca esti la randul asta, poate ar fi o idee mai buna sa cauti filmul sau cartea mai intai (oricum e mai interesanta decat ce urmeaza, si chiar merita :) ), si eventual sa te intorci aici pe urma :D daca mai ai chef. Well.. in caz ca n-am alungat pe toata lumea (halal mod de a-mi promova blogul mai am... de parca m-ar interesa asta... da' totusi :|..) let's begin...
Un moment si mai potrivit pentru care as putea lasa postarea curenta, in afara celui legat de revederea filmului din '94, ar fi cel in care as relua (si termina) lectura cartii. Si voi incepe cu ceva referiri in directia asta, inainte de a trece la filme, desi nu prea sunt foarte in masura sa intru in detalii acum. N-as putea garanta 100% ca acuratete la momentul curent dar din ce imi mai aduc aminte "Frankenstein" a aparut ca urmare a unei... intreceri... ca sa-i zic asa, organizata de Lordul George Gordon Byron, candva intr-o vara de pe la inceputul secolului XIX intr-un cerc de prieteni, intrecere cu scopul de a scrie/inventa cea mai scary poveste posibila. In cadrul acestui cerc se afla la acel moment si viitoarea Mary Shelley (imi scapa acum numele de domnisoara...). Exista o multime de discutii si povesti ce inconjoara crearea efectiva a povestii, atat in ceea ce priveste cadrul, momentul, inspiratia... In fine, toate aspectele, ca de altfel si rezultatul au o extrem de puternica aura... romantica. Nu ma refer aici la curentul literar - habar nu am de care tine. Ma refer la cum vad - personal - tot ansamblul. "Frankenstein", cel putin in ce ma priveste e o poveste romantica prin excelenta, nu ca love story, nu ca stors lacrimi, desi se poate discuta si in directia asta, nush, ca feeling in general. Am inceput sa citesc cartea candva prin '95-'96 cred. Nu am mai terminat-o, dar e inca pe lista de "to read" (la pensie probabil... ca mai devreme...). Deci, cum am mai spus, prea multe despre partea literara nu prea as mai putea sa zic... S-au facut multe comparatii, la multe niveluri, de-a lungul timpului intre "Frankenstein" si "Dracula". Nu am citit nici "Dracula" (si nici nu-i pe lista aia de "to read" la pensie...), dar in ciuda unui love-story mult mai evident, totdeauna am privit "Dracula" ca un horror cu accente romantice si "Frankenstein" o drama romantica cu accente horror (filmic mai mult, evident). Nu cred ca ar avea sens sa discut acum despre ce si cum a scris Bram Stoker pe la sfarsit de secol XIX, cand sau dupa ce-a fost in trecere pe la noi. Din punctul meu de vedere nu exista comparatie intre "Dracula" si "Frankenstein" la nivel literar (chit ca nu le-am citit - din prisma subiectului ma exprim). "Frankenstein" mi s-a parut totdeauna a fi mult mai complex si mai elaborat, "Dracula" are o latura mult mai comerciala si fara cine stie ce substanta. Asupra lui "Frankenstein" s-au facut de altfel destule analize si comparatii de-a lungul timpului, interpretarile plecand de la cea prezentata explicit ca dorinta a omului de a avea putere divina de viata si moarte, pana la aspecte punctuale mai de profunzime, de la analiza aducerii la viata si temerii fata de creatura - legata in interpretari de un copil pierdut de Mary Shelley anterior scrierii, daca imi amintesc bine, pana la aspecte legate de o paralela cu evolutia tehnologica din acele momente, si altele. O sa inchei aici cu partea asta, desi ar fi foarte multe de spus, pentru ca deja cred ca vorbesc mai mult din perspectiva filmelor vazute, la care o sa ma opresc in cele ce urmeaza...
Primul film important ca anvergura, care a adus pe ecrane "Frankenstein" a fost varianta din 1931 a lui James Whale. Se spune cateodata ca productia respectiva ar fi blestemata, o parte dintre participanti sfarsind prost, mai putin Boris Karloff, interpretul creaturii, care practic s-a lansat cu filmul de fata, imaginea data creaturii de acesta ramanand definitorie pana azi. Legat de regizor, figura destul de controversata, ce a sfarsit prin a se sinucide in urma unei depresii (asupra carui fapt s-a speculat mult), se poate spune ca a fost unul din deschizatorii genului horror in cinema-ul american si in acelasi timp unul din primii regizori daca nu gresesc ce a folosit cu precadere travelingul (moving the camera de-a lungul unui cadru) la Hollywood. Ca sa inchei, relativ la biografia lui James Whale, s-a facut un film in '98 - "Gods and Monsters", destul de bun din auzite, cu Ian McKellen in rol principal. Cum ziceam la inceput, abia saptamana in curs (sau cea trecuta, ca deja e dupa 12:00 noaptea) am vazut prima data varianta asta. E un film scurt. E un film cat se poate de comercial gandit (pentru vremea aia) si care nu surprinde mare lucru din esenta povestii. In plus, e un film departe ca adaptare de carte chiar fara a fi citit-o integral. Pana si personajul central (care nu e creatura, eu cel putin n-am vazut-o niciodata), Frankenstein, e numit Henry si nu Victor ca in varianta originala. Filmul a fost lansat la scurt timp dupa prima versiune consistenta americana a lui "Dracula" cu Bela Lugosi. Acesta e de fapt si punctul de plecare a diverselor comparatii ce s-au facut intre cele doua subiecte de pelicula si realizari de-a lungul timpului, in mare parte din prisma protagonistilor mai mult Lugosi - Karloff si ca fundamente ale genului horror, desi personal cred ca termenul a fost dus mult prea departe prin ce s-a facut pana azi fata de aceasta baza care e mai apropiata de drama acum. Concluzia personala, e un film bun de vazut doar din perspectiva de istoric a cinematografiei, care vine evident impreuna cu, dificultatea sa zicem, de a vedea un film din perioada aia = multe erau pe la inceput, mai ales ca abia se trecuse de filmul mut.
"Mary Shelley's Frankenstein" din 1994 de Kenneth Branagh e o cu totul alta poveste. E de fapt cum o zice si titlul o poveste ce se apropie mult mai mult de carte decat orice s-a realizat pana la acel moment ( cel putin din cat imi mai aduc aminte din ce am citit ). Am vazut prima data filmul cand a fost lansat, la cinema. Asta insemnand ca eram prin a IV-a sau a V-a (ce vremuri... many movies, zero problems :|). Ideea e ca la varsta aia mi-a lasat o impresie (buna) atat de puternica, incat de cele vreo doua trei ori cand l-am revazut nu s-a schimbat nimic. E un film care surprinde perfect atmosfera care o vad eu personal in jurul acestei povesti, ca pana la urma e o poveste... :) suna mai bine decat roman, nuvela, etc. Mai mult decat ce am repetat deja de cateva ori - imagine romantica - nu stiu cum as putea exprima in scris. Personal, relativ la asta, cred ca e unul dintre filmele facute sa fie vazute in doi, in aceeasi categorie cu "Leon", "12 Monkeys", "Smila's Sense of Snow", fara ca vreunul sa aiba actiunea centrata pe love story (ma rog.. :) eu le-am vazut pe toate solo every time deci e doar o parere). E un film care a fost criticat extrem de mult, de la faptul ca e si regizat si interpretat de Branagh, pana la exagerarea anumitor aspecte cum ar fi cateva decoruri sau machiajul creaturilor (culmea, nominalizat la Oscar) si altele, unele opinii considerand chiar kitsch rezultatul final. Pana si alegerea lui De Niro pentru creatura a fost considerata o optiune nu tocmai fericita. Personal, singurul punct slab minor care am ajuns sa-l vad la ultima vizionare, ar fi o usoara lipsa de credibilitate (sau logica) in... modul... in care sunt realizate efectiv creaturile in film (= parca t
otusi se putea mai ... unitar si nu din atatea bucati :) ). Nu stiu, e oricum un aspect minor, care nu taie nimic din atmosfera filmului, care de altfel o vad ca perfecta relativ la subiectul expus, cu tot cu decoruri, machiaj, Branagh, DeNiro si celelalte. Numai prin felul in care incepe si in care se termina... undeva in Marea Nordului... e inutil de scris... needs seeing it to get it.. In fine, ultima vizionare, e in urma ce ceva anisori... deci nu stiu :) poate daca l-as vedea acuma i-as gasi nod in papura... Filmul a fost oarecum la momentul respectiv in umbra marelui hit "Bram Stoker's Dracula" made by Coppola cu 2 ani mai devreme, film care e bun... L-am vazut tot atunci, eram chiar mai mic, tot la cinema si n-am ramas ... asa de "marcat" ... :) Dar cum am mai zis, pentru un subiect predominant comercial (la care s-au facut de altfel gramezi de ecranizari, si variatii pe vampire theme), nu pot face o comparatie cu ceva bazat pe un story mult mai complex mai ales in cazul unui film care surprinde bine ce are la baza.
Probabil voi reveni intr-o zi cu un comentariu mai amplu, pentru ca e un subiect care chiar merita asa ceva... cand o sa apuc sa citesc cartea pana la capat, cand o sa revad filmul... in ideea cu o probabilitate foarte relativa ca o sa fac blogging si cand s-o intampla asta ( is destul de convins ca sa mai repet o data: la pensie :) ). Poate voi avea o parere ceva mai critica atunci... Pana la acel moment...
Rating:
Frankenstein (1994) - 5 out of 5
Frankenstein (1931) - 3 out of 5 (luand anul in considerare)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu