Vantage Point (2008)

Pentru inceput, daca ar fi sa fac o incadrare la gen probabil as opta (in mod ironic evident) pentru SF, ca de altfel pentru multe filme ce se vor a fi thriller sau de actiune ( "National Treasure", "The Transporter" is primele care imi vin in minte acuma ) . Nu stiu, poate e o parere care nu-si are locul - e vorba de un film = ce-i out of common sense in mod normal intra intr-un grad de toleranta. Dar parca totusi, o urmarire in care un amarat de hatchback face slalom prin ditai traficul ultraaglomerat, e busit de nush cate ori, ca toata secventa sa se incheie apoteotic cu un tir care il face practic sandwich de un perete iar omu' de la volan sa iasa bine sanatos si sa continue pe picioarele proprii... ma rog.. n-am idee cat de relevant e in cuvinte... si oricum tine de cum e lucrat filmul, ca nu zice nimeni ca ar fi complet imposibil, dar probabil se vrea si cat de cat credibil - pentru genul de film care se vrea a fi - iar partea asta.. Partea asta din pacate nu se aplica numai la exemplul de mai sus, ci la inca o gramada din film, dar n-o sa mai dezvolt si referitor la alte scene pentru ca exista acel grad de toleranta care separa modul in care se desfasoara actiunea dintr-un film de ridicol, prag care si-l fixeaza involuntar fiecare cand are in fata ochilor fie "James Bond", fie "Die Hard", fie "Vantage Point", fie altceva = ii posibil ca doar mie sa mi se para aiurea cazul de fata. Ca fapt divers, in ce ma priveste, "James Bond" consider ca-i undeva la limita, "Die Hard" e ok, iar cum am zis "Vantage Point" e trecut peste... Poate sa para fix invers decat cum ar fi logic, dar inca o data depinde de cum e lucrat filmul, depinde de cum .. se vrea sa para .. "Die Hard" ma indoiesc ca s-a dorit in vreuna din parti (n-am vazut inca 4) , sa lase macar o impresie vaga de "asta chiar s-ar putea intampla" sau ca John McLane e un personaj obisnuit, din contra - se pleaca chiar din titlu -> Die Hard .. "Vantage Point" pleaca de la ideea unui summit antiterorism ca eveniment de gen obisnuit, iar in ce priveste constructia de superhuman character chiar daca si-ar propune asa ceva pentru eu stiu .. "Vantage Point 2" , e complet aiurea , pentru ca 1: personajul in cauza n-are chiar o partitura solida - din cauza constructiei filmului si 2: se pierde pentru ca is cam multe personaje cu caracter de supraom pe-acolo, dar am zis ca nu mai dezvolt si alte scene.. Deja cred ca am tratat un pic mai dur decat ar fi cazul filmul si am mers cu analiza mai departe de panzele albe.. Deci poate ar fi bine sa revin un pic mai la obiect..

Cum am mentionat, subiectul pleaca de la ideea unui summit antiterorism desfasurat la Salamanca in Spania, mai exact de la un speech pe care urmeaza sa il tina presedintele SUA intr-o piata publica, dar nu mai apuca din cauza ca dupa primul salut este asasinat. Actiunea e vazuta din opt perspective diferite (asa scrie pe afis, personal nu le-am numarat) ce pleaca dinainte de momentul asasinarii si se intind pana la un punct in care se intretaie (cel putin o parte din ele). Practic, la momentul culminant, actiunea din fiecare pasaj din cele opt este taiata, si se trece la urmatoarea perspectiva, chestie care mentine o senzatie de suspans intr-un mod destul de acceptabil, pana la finalul filmului unde firele intrerupte sunt reluate spre o concluzie comuna. Nu e ceva nou, probabil de referinta, si printre primii banuiesc, care a utilizat "tehnica" asta de perspective paralele (nu stiu daca are vreun alt nume specific) a fost Akira Kurosawa in "Rashomon" prin 1950 cred. Acolo e vorba de o crima ce e vazuta din perspective multiple daca imi aduc bine aminte. Mai sunt insa multe filme care au mers pe aceeasi idee. Ceva mai recent e "Ten 'til Noon" din 2006, film de buget relativ redus, si destul de obscur - eu l-am prins intamplator la TV, care prezinta fix in timp real cate 10 minute din viata mai multor personaje ce au un rol mai mult sau mai putin comun in .. surprise .. o tentativa de asasinat (nu asupra presedintelui SUA, cum am zis e de buget redus). Deja se pare ca exista un pattern ... = cam toate cele trei filme amintite pana acum se invart in jurul unei crime. In vreo doua din ele de fapt nici nu e o crima, sau e altfel decat cum a parut initial. In asta sta si farmecul de fapt al ideii, care din fericire se simte intr-o oarecare masura si in cazul "Vantage Point". Prin vizualizarile din perspective diferite, pe fiecare fir de actiune, ori se aplica nota de subiectivism a personajului, daca perspectiva e strans legata de modul in care vede lucrurile acesta, ori apar elemente diferite cauzate efectiv de plasarea in alt spatiu al fiecarui fir. Oricum ar fi, fiecare fir dezvaluie ceva nou, care in general nu are rol numai de a adauga ceva peste ce s-a vazut anterior, ci de a modifica unele aspecte comune mai multor perspective intr-un mod radical. Cam asta e si ideea de baza a intregii "tehnici", de a scoate in evidenta cum un anumit punct de vedere (posibil subiectiv - deci nu stim pana la final, sau chiar nici acolo uneori, cum stau lucrurile), poate modifica viziunea de ansamblu a privitorului asupra subiectului. OK, ma opresc aici cu partea asta :) sper ca n-am ametit pe nimeni si ca am fost cat de cat coerent in exprimare.. "Vantage Point" oricum nu e foarte incalcit, si se termina cat se poate de clar. Ce am mentionat mai devreme, se observa mult mai bine in alte filme.

Ce ar mai fi de zis.. Din pdv filmic, nu iese cu mai nimic in evidenta in mod deosebit = imagine, montaj, sunet, regie, etc .. Distributia e destul de cunoscuta: Dennis Quaid, William Hurt, Forest Whitaker, Sigourney Weaver, etc. Oricum n-as zice nici ca la interpretare exceleaza cineva... Aproape tot farmecul filmului, sta din punctul meu de vedere, cum am mai zis mai sus, in modul in care e structurat, adica in abordarea aceleiasi povesti din mai multe unghiuri.

Rating: 3 out of 5