Tropa de Elite (2007)

Am zis sa fac o schimbare... Mai exact, sa iau o pauza de la productiile made in U.S. si sa mai vad si altceva. Ce-am avut la dispozitie e filmul brazilian mentionat in titlu. In ciuda faptului ca detest portugheza ca sonoritate, aruncand o privire preliminara pe IMDb am zis ca poate merita timpul, in urma ratingului.

"Tropa de Elite" e un film care, rezumand scurt, prezinta, dupa cum afirma pe o baza reala, o parte din activitatea de mentinere/impunere a ordinii/legii a unei divizii speciale ale politiei din Rio de Janeiro inaintea unei vizite a papei. Partea cu speciala se refera la faptul ca divizia respectiva e prezentata ca una de forta majora, actionand ca o trupa militara in timp de razboi, avand pe scurt drept de viata si moarte in cartierele rau famate impanzite de traficanti din Rio. Toata povestea are loc pe fondul deciziei unui capitan din respectiva divizie de a renunta la post si a-si gasi un inlocuitor, si... ca de obicei o sa ma opresc cu dezvoltarea subiectului :) ca sa mai las loc si la ceva de vazut (destul de mult in plus in de altfel). Tot ce-as mai putea zice este ca e un film destul de greu digerabil si cu multe scene dure (nu chiar extreme oricum = nu e "Saw" pana la urma). In ce ma priveste o parte din feelingul imediat de dupa film as putea compara-o intr-o oarecare masura cu ce-am simtit cu multi ani in urma cand iesind de la "Training Day" de la cinema, pentru vreo 5 minute am avut senzatia ca ar trebui sa ma uit in urma sa vad daca nu cumva ma urmareste cineva cu vreo bata sa-mi dea in cap si sa-mi fure banii care nu-i aveam :) ( ma rog, la varsta aia eram ceva mai impresionabil presupun :) ).

E oarecum greu sa exprim o parere pozitiva in urma vizionarii. Nu stiu... n-as vrea sa ma intorc iar la un subiect pe care am insistat destul si in legatura cu "432", si cu alte ocazii. Daca as exprima o parere pozitiva despre "Tropa de Elite" probabil as cam nega implicit destule din parerile anterioare, rezumate scurt in ce ma priveste la - un film (de fictiune) n-are rolul sa-mi aduca aminte mizeria din viata de zi cu zi, pentru asta exista documentare (inca o data, poate suna prea radical.. sunt mai multe nuante relativ la subiect, dar ideea de baza cam asta era). E o mica problema in cazul de fata, filmul se pare ca e partial bazat pe intamplari reale, deci paranteza cu fictiunea de mai sus dispare intr-o oarecare masura. Oricum, nu conteaza foarte mult, nu prea ma atrag nici filmele din categoria asta, desi... cum am mai zis-o parca si cand am scris despre "La Mome" in ciuda faptului ca plec de la ideea ca n-o sa-mi placa ce vad cand am in fata un film, biografic sa zicem, care tot pe fapte reale e bazat, se-ntampla des ca la final sa am o cu totul alta impresie. Probabil e exceptia care confirma regula proprie vis-a-vis de documentare de mai sus...

Revenind la "Tropa de Elite" si reluand o alta idee mai veche ( chiar nu ma pot abtine :) )- romanilor in mod sigur se pare ca le-a placut "432" (poate daca n-ar fi luat atatea premii pe-afara le-ar fi placut mai putin) ... oare rwandezilor le-a placut "Hotel Rwanda" ? ... mai nou ma-ntreb ... oare celor din Rio de Janeiro le-a placut "Tropa de Elite" ? ... Nu stiu de ce, dar incep partial sa cred ca raspunsul e totusi partial un da (nu chiar foarte hotarat insa) la ambele, facand evident abstractie de orice influenta a aprecierilor critice la nivel mondial.. (raspuns care totusi inca nu cred - na, is eu mai batut in cap :) - ca se justifica si la "432"). De unde toata concluzia asta ? :) imediat..

Am mai spus... "Tropa de Elite" ca si "Hotel Rwanda" si ca si "432" poate fi privit ca un film exotic (inca.. din fericire), de undeva din afara mediului prezentat in film.. aspect care justifica mare parte din teoria cu aprecierea critica si la nivel global pana la urma, si opusul care mi s-ar parea normal la nivel de public echivalent cu cel autohton din filme. E cam asa cum ai aprecia un film despre al doilea razboi mondial acum la mai bine de 60 de ani dupa, dar probabil daca ai fi acolo si ai avea o proiectie in transee, ai fi tentat sa arunci cu o grenada in proiectionist. Nu discut insa despre filme istorice aici.. desi toate cele 3 mentionate au ca perioada de desfasurare cam pana acum 20 de ani ("Tropa de Elite" vreo 10).. destul de mult din mediul sau mentalitatea sau intamplarile de atunci inca se simt zic eu daca nu sunt chiar prezente in locatiile fiecarui film... deci nu cred ca ar intra la categoria "istorice". Istoric e "Mihai Viteazul", "Braveheart", "Elizabeth", sau chiar cu o anumita marja a termenului "Bonnie and Clyde" :).

Iar ma departez de subiect... ziceam ca vad totusi un motiv pentru care rwandezilor le-ar putea place "Hotel Rwanda" si brazilienilor din Rio "Tropa de Elite" ... Majoritatea filmelor, daca nu chiar toate, sunt construite pe un conflict good vs. evil, mai mult sau mai putin vizibil - de la Superman vs. Lex Luthor, la Aliati vs. Axa, om vs. catastrofa naturala pana la lege vs. coruptie in cazul filmului de fata (exceptie mai fac, dar nu totdeauna, comediile). Ambele filme amintite mai sus pana la urma au acest conflict, iar motivul pentru care ar putea sa placa pana si macar a unei parti a populatiei autohtone (pe ideea ca ar pleca initial de la premisa :) "filmul asta ar trebui sa fie documentar pana la urma" si ca "asa ceva vad cand ies din casa nu-mi trebuie cinema") e ca rezolva conflictul de la care pleaca intr-un mod admirabil. Iti dau pana la urma un sentiment de.. victorie. Cel putin "Tropa de Elite" te lasa cu senzatia, de fapt as putea zice chiar cu satisfactia, ca the bad guys au incasat-o bine, da' a naibii de bine. Din pacate, si iar ma intorc :) desi n-as vrea, nu pot sa spun acelasi lucru despre "432" unde exista un conflict, dar rezolvarea lui e ... anemica, daca se poate numi rezolvare. Ma rog, sunt si filme care se termina prost si e perfect normal sa se termine prost dar... nevermind...

Ca sa inchei.. atat in "Hotel Rwanda" cat si in "Tropa de Elite" apare pana la urma ideea ca in ciuda faptului ca in unele locuri din globul asta unde viata e sau a fost de la gri spre neagra exista sanse sa apara cineva care s-o mai deschida un pic la culoare, macar din timp in timp. Poate sa para ca un happy-end tipic american (care e bazat pana la urma macar in "Hotel Rwanda" in mod sigur, pe un final cat se poate de real), dar sincer, in ciuda unei senzatii posibile de cliseu... il prefer oricarui final de film "european" ce ar exprima o resemnare tacita tipic balcanica (... din fericire aria de film european se intinde destul pentru a generaliza ...).

Rating: 4 out of 5