Sherlock Holmes (2009)

Filmul asta e o poveste. Cam asa ar arata probabil cea mai simpla caracterizare a "Sherlock Holmes" in varianta 2009. Acum vreo doua luni cand scriam pe blog intrarile privind avanpremiera de iarna-primavara spuneam ca nu stiu la ce sa ma astept de la combinatia Guy Ritchie si adaptare dupa Arthur Conan Doyle, dar rezultatul s-a dovedit pana la urma a fi excelent. Ma rog, excelent din punct de vedere filmic, ca pana la urma daca ar fi sa luam un cititor avid de literatura de gen si sa-l intrebam ce parere ar avea vis-a-vis de... "modul" de ecranizare (ca de acuratete nu stiu cat poate fi vorba) sincer habar n-am ce raspuns ar da. Personal n-am avut cine stie ce tangenta cu materialul scris al mai sus mentionatului autor, dar daca ar fi sa ma raportez la cel mai ecranizat (cred...) volum din seria Holmes si anume "Cainele din Baskerville" (unde am vazut vreo trei variante) precum si la alte productii, as putea zice ca scriptul productiei din 2009 pastreaza suficient din aerul personajului principal si din atmosfera inconjuratoare ca sa nu dezamageasca din punctul asta de vedere.

Deci, revenind, filmul e o poveste dupa cum spuneam... In sensul de poveste care efectiv s-o vezi ca sa iti muti mintea in alta parte, fara sa implice cine stie ce analiza si interpretari. Cu toate astea nu da senzatia de lipsa de substanta, pentru ca nu da de inteles sub nici o forma ca si-ar propune sa aiba vreun grad de... hai sa-i zicem "adancime" a actiunii. Ca sa fiu inteles mai bine, daca ti-ai propune sa revezi "Die Hard" n-o faci pentru ca ai fost impresionat de problemele existentiale din viata lui John McClane sau de o paralela simbolica fata de efectele terorismului pe plan global, ci probabil pentru ca e unul din cele mai solide filme de actiune ever made. Cam asa stau lucrurile si aici. Iar cand zic poveste nu ma refer doar la faptul ca filmul e bun de vazut pentru relaxare seara inainte de somn, ci efectiv la feelingul imprimat de perioada istorica + aura usoara de supranatural (specifica de altfel topicului "Sherlock Holmes" si cunoscuta pentru cine a mai vazut si alte productii din aceeasi nisa).

Cele mai mari temeri le aveam ca un film care are titlul care il are si ca regizor pe Guy Ritchie ( "Snatch", "Lock, Stock and Two Smoking Barrels", etc ) sa nu se transforme intr-o pelicula de pura actiune care sa ignore complet enigma, misterul, problema - intr-un cuvant cazul de rezolvat care e obligatoriu prezent in orice "poveste detectivistica" solida (indiferent ca e vorba de Holmes, Poirot, Maigret, etc) . Actiune pana la urma cum era de asteptat e destula dar din fericire cazul in jurul caruia se invarte e totusi suficient de bine dezvoltat ca sa "faca fata" personajului, chiar daca evolutia in descifrarea misterului devine usor previzibila de la un punct, iar misterul in sine isi pierde aura de mister cam repede. Si ca sa nu las totusi nici eu o enigma totala in ce priveste subiectul filmului despre care am vorbit numai pe langa pana acuma, cazul in fata caruia e pus Holmes in ultima impersonificare cinematografica e revenirea din morti a Lordului Blackwood, criminal in serie condamnat la streang, care facand uz de aura supranaturala pe care o poseda pune la cale acapararea puterii in batrana Anglie.

Am zis destule pana la punctul asta ca sa fie clar ca in ceea ce tine de regie si script nu prea am ce comenta negativ. Ca actori, iar nu am ce sa zic de rau - filmul are si un oarecare iz de comedie care e intretinut perfect de Robert Downey Jr. si Jude Law ca Holmes, respectiv Watson, care fac un cuplu ce pare o versiune de secol 19 a lui Riggs si Murtaugh din "Lethal Weapon" (... sper sa nu fiu prea deplasat in comparatie, ma refer la efectul comic in special). Cu ocazia asta ar fi de mentionat si un aspect care pana la urma tine mai mult de scenariu, dar e sustinut din plin si de rolul facut - avem un Holmes destul de diferit de ce-am mai vazut prin alte filme = intr-un cuvant un caracter ceva mai .. "ciudat". Ma rog, asta avand ca punct de referinta probabil perceptia uzuala asupra a ce ar insemna "normal" = de ex. cel putin din punctul meu de vedere ar fi fost anormal daca "modelarea" personajului ar fi fost alta avand in vedere ca Sherlock Holmes e in sine diferit de normal cel putin prin prisma intelectului. E posibil ca asta sa fie exceptia a ceea ce ziceam mai sus = daca per ansamblu filmul nu-ti da cine stie ce prilej de analiza fiind pure entertainment, aici, legat de constructia personajului principal s-ar putea totusi intra in amanunte. In fine, revenind la actori ar mai fi de amintit Mark Strong ca rol negativ excelent oarecum asemanator ca aer cu cel facut ca Septimus in "Stardust", si nu in ultimul rand Rachel McAdams (imi era imposibil sa sar peste :-p - a se vedea si clipul din final) ca o Irene Adler intr-o postura un pic diferita ca personaj fata de ce-am mai vazut prin alte productii Holmes related.

Am lasat la urma (mai mult in spiritul "templateului nestandardizat" dupa care imi structurez intrarile pe blog) partea cea buna din tot filmul (nu ca restul n-ar fi) = aspectele legate de movie making. Nici nu stiu cu ce sa-ncep... n-o sa ma lungesc foarte mult pentru ca nu stiu cat de interesante is detaliile din bucatica asta de intrare pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana la randul asta, si o sa punctez doar trei directii. Imaginea apartine lui Philippe Rousselot ("Big Fish", "A River Runs Through It", etc) si cel putin pentru ochiul meu e superb lucrata in special din pdv al cromaticii (cred ca am mai zis pe ici pe colo ca imi plac filtrele cand is folosite cum trebuie). Alt aspect care nu trebuie uitat ar fi partea de scenografie sau mai general Art Direction & Set Decoration care sper sincer sa ia o nominalizare la Oscar. Daca ai vazut "Sweeney Todd" (care apropo a si luat premiul pentru categoria asta) e imposibil sa nu observi o oarecare similaritate in ce priveste Londra dintr-un film si celalalt desi nu-s aceeasi oameni la baza pe departamentul asta in sectiunea de Credits a filmului. Nu stiu sincer pana la urma cat e scenografie si cat e CGI, dar cred ca mai mult prima in majoritatea scenelor si pot sa zic ca arata al naibii de bine + contribuie o gramada la atmosfera filmului. O sa ma opresc cu paragraful asta la coloana sonora - Hans Zimmer, unde nu cred ca e cazul sa comentez prea mult, ideea fiind ca avem ( pentru a nu stiu cata oara la respectivul compozitor) un main theme care chiar se face simtit in film si nu trece neobservat ca muzica de fond.

Cam asta ar fi .. Cred ca am scris suficient pentru o poveste :) .. Dar cum mie mi-au placut totdeauna povestile ;) ..

Rating: 5 out of 5

Ca si data trecuta (unde vad ca din fericire clipul inca rezista, si inca o data recomand - cu riscurile de spoiler - sa fie vazut pana ce nu dispare de pe YouTube) , o sa dau in loc de trailerul care l-am mai dat nu cu foarte mult timp in urma, un link la o secventa nu prea lunga din film, care nush cat de sugestiva este dar n-am prea avut timp sa caut alta (si in plus o prinde si pe Rachel McAdams=Irene Adler ca personaj in varianta 2009 :-p):