(500) Days of Summer (2009)

I'm back... sort of.. ca am un chef si timp de scris.. Ca modificari de an nou o sa incerc sa-mi taghez intrarile in ciuda lenei proverbiale care m-a oprit pana acum sa fac asta si sa pun si un trailer in final daca pot pentru ca vorba aia "o imagine face mai mult decat.. " tot ce scriu eu.

Hai sa trec mai bine la subiect, fara sa ma mai lungesc cu urari de "La Multi Ani !", pentru ca in ciuda pauzei ceva mai lungi pe care am anuntat-o initial ma abtin de ceva timp sa scriu intrarea asta. Mai exact sunt mai bine de trei saptamani cred de cand am vazut "(500) Days of Summer", iar reactia imediata a fost de a posta imediat la cald. Din fericire, cred, am reusit sa ma abtin, pentru ca probabil as fi fost mult mai virulent (nu la adresa filmului) si as fi insirat o sumedenie de personal issues (care inca au sanse sa transpire dar sper ca printre randuri, in cele ce urmeaza). Inainte de a trece mai departe as continua cu o parte de warning: 1. sa nu fiu luat prea in serios - inca gandesc (mult prea) la cald in parte 2. exista sanse sa fiu usor misogin in cele ce urmeaza - ceea ce e oarecum de asteptat avand in vedere despre ce film discut pentru cine l-a vazut deja.

Dupa cum o spune naratorul in debutul filmului "(500) Days of Summer" nu e un love story ci mai degraba a story about love ... discutabil, dar probabil eu is cam ultima persoana in masura sa comentez vis-a-vis de clasificarea asta, prin perspectiva gradului sa-i zicem de weirdness, ca sa sumarizez intr-un cuvant, a propriilor experiente (si o sa incerc cat pot sa ma opresc cu detaliile aici, this is a movie blog - cum ziceam pe fosta pagina de blog from Yahoo 360 - daca da Domnul si prind pensia probabil o sa-ncep sa-mi scriu memoriile iar pe la 75 de ani le public). Ce pot sa zic e ca pentru o anumita categorie de sex masculin (me included), spre surprinderea mea destul de numeroasa cel putin din ce rezulta din threadurile semilacrimogene de pe pagina filmului de pe IMDb, filmul asta privit cat se poate de subiectiv dintr-un anume unghi emotional pare "the ultimate masterpiece". Si in functie de cat de mult se suprapune peste propria experienta de viata poate da si o senzatie de "the ultimate revenge" fata de o categorie de sex feminin - subliniez categorie = departe de mine a generaliza. Aici as avea o plecaciune fata de scenaristi mai ales in cazul unuia care se pare ca s-a inspirat din existenta proprie, si a avut suficient curaj sa faca suficient haz de necaz trecand-o pe ecran. Din punctul asta de vedere spre deosebire de alte recomandari care le-am mai facut pe ici pe colo la categoria "filme de vazut in doi" (in ciuda faptului ca majoritatea le-am vazut solo) aici ma-ndoiesc sincer ca e cazul de asa ceva. ( Off-topic... ironic... tocmai mi-am adus aminte de ultimul film vazut efectiv in doi... legat de o catastrofa navala... great choice... si nu, nu-i "Titanic" ! ... deci ideea ar fi ca probabil mi se pot ignora recomandarile pe directia asta. )

O sa incerc sa las un pic deoparte partea mai subiectiva si sa incerc sa zic un pic si cate ceva despre film ca film. Realizez cu stupoare (asta-i pe post de cliseu) ca iar am scris o gramada si n-am zis nimic efectiv despre subiect in sine, chiar daca am dat de inteles ca tinde spre "romance". Deci - ar fi vorba despre el - autor de texte pentru felicitari, si ea - proaspat angajata in aceeasi firma, si ce se intampla intre ei pe durata a 500 de zile. Nota privind titlul, ea = Summer (that's her name). Nota privind actorii, pentru ca merita mentionati, ea = Zooey Deschanel (cu aceeasi ochi albastri care m-au vrajit prima data in "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" - atata mai tin minte din filmul ala), el = Joseph Gordon Levitt (aparut recent in rol negativ de "evil doctor" in "G. I. Joe").

O sa trec la partea de regie, montaj, sound, etc cu o idee care am auzit-o o data, nu mai retin exact unde, si nu mai stiu nici cat am adaptat eu ce-am auzit de-a lungul timpului dar... Se spune ca pentru o analiza un film trebuie sa-l vezi de trei ori intr-o zi (in special daca e bun): prima data - dimineata - sa-l vezi ca pe orice film in scop de "pierdere placuta a timpului" sa zicem, lasandu-te prins de actiune; a doua oara - la pranz - in scop de analiza fiind atent la tot ce tine de jocul actorilor, regie, imagine, sunet, samd; a treia tura - seara - ca sa prinzi ce-ai scapat din vedere atat prima si a doua oara, pentru a vedea daca nu te plictiseste deja (iar daca nu inseamna cel putin pentru tine ca filmul e exceptional) si pentru a trage o concluzie. Cum eu cu chiu cu vai apuc (daca apuc...) sa vad un film pe saptamana in ultima vreme, nici nu-mi mai pun problema de a pune in aplicare "algoritmul" in trei pasi de mai sus. Insa, imi place sa cred ca am reusit in decursul anilor (in care am fost ceva mai liber), sa-mi dezvolt suficient capacitatea de analiza (suna cam pompos.. da' nu gasesc altceva pe moment) incat sa pot sa observ cat de cat un film din mai multe puncte de vedere la o singura vizionare (la asta luand in considerare ca sa sustin cu ceva si ca am fost un cinefil precoce = primul film la cinema cred ca pe undeva pe la patru cinci anisori - chiar daca a fost vb de desene animate ; dar am avut parte la scurt timp ulterior si de "La rascruce de vanturi", "Mr. Majestyk", "Cainta" si altele chit ca n-am inteles mare branza + de printr-a III-a = dupa '89 am inceput sa ma duc singur incepand cu "Total Recall" - avantaj cinema-ul la 5 minute de casa). Ok, revenind la vizionarea unui film in trei faze de unde-am inceput... si unde voiam sa ajung: am zis ca reusesc cat de cat sa le comprim pe toate intr-una... de acolo si partea de aprecieri a la "caseta tehnica" care incerc sa o dau in ce postez. Ei... in cazul de fata cu parere de rau am ramas la prima faza = din pacate am fost prea prins de actiune (si de ochii hipnotici ai lui Zooey :-p) ca sa mai punctez si altceva. Cred ca as putea totusi zice ceva de bine de montaj = modul cum is compuse scenele ca secvente + senzatia de alternare a zilelor ca intr-un documentar. In fine... ma opresc pana ce nu incep sa spun prostii.

Nu cred ca pot sa inchei altfel decat subiectiv. Nu stiu cum prinde la altii filmul de fata. Depinde de fiecare cred, dupa cum am zis in special de o anumita parte din "istoria" propriei existente. Oricum ar fi, are sanse sa te scoata dintr-o depresie, sau sa te bage intr-una. Sau chiar ambele. La mine nush ce sa zic ... oricum n-a picat intr-un moment prea ok fiind prins si cu o gramada + various health problems mai mult sau mai putin recurente = o stare psihica nu prea buna. In prima faza pot sa zic ca mi-a prins bine ... cu accent pe "in prima faza".

Ca sa dau un calificativ de final mi-e destul de greu pentru ca nu prea pot sa-l dau obiectiv. O sa mai zabovesc un pic daca tot am ajuns la partea asta si nu pot sa ma abtin sa nu mentionez ca e unul din putinele titluri la care m-am uitat pe IMDb la rating in detaliu = pe categorii de varsta/sex. N-am avut nici o surpriza cu privire la cea care a acordat cel mai low rating: Females aged 45+ - un pic peste 6, fata de media generala de un pic peste 8 ... oare de ce ? (ma-ntreb retoric iar raspunsul o sa-l pastrez pentru mine - inca o data nevizand toata categoria de Females 45+ ci doar una sper cat mai restransa). Cu scuzele de rigoare daca am fost prea transant uneori, sau daca am zis prea multe pe langa eu dau un

Rating: 5 out of 5

.. si astept Toamna .. sper sa ma gaseasca intr-o zi ..