Trebuia sa scriu intrarea asta cand era inca ceva vazut "fresh" = acu' vreo doua saptamani = de ce-mi era frica, ca ma lasa memoria, s-a cam intamplat... Si totusi "Bad Times at the El Royale" nu-i un film de uitat. You can love it, or hate it, but completely forgettable.. not really.
El Royale - un motel cu pretentii mai mari decat pare sa-i duca firma - e un stabiliment pustiu situat pe granita dintre statele California si Nevada. Literalmente. Camerele din California sunt ceva mai scumpe. Un dolar extra. Camerele din Nevada se pare ca au insa o priza mai mare la public, din alte motive decat pretul. Sau cel putin la concluzia asta ajunge sigurul angajat ramas activ, Miles Miller, baiatul de la receptie, cand se trezeste cu 4 oaspeti aparuti de nicaieri. Un preot catolic, o cantareata de soul/jazz, un comis-voiajor, si o tipa hippie. Cu o singura exceptie, toti par sa aiba o agenda ascunsa care i-a adus in acelasi loc, coincidenta facand sa se intample si la acelasi timp. Dar evident, n-o sa dau spoiler la exceptie ;) ... Doar ca filmul incepe cu o secventa scurta, in care cu ani in urma, un tip agitat ia o camera, si sub dusumeaua de scandura ingroapa o geanta, dar nu traieste prea mult dupa ce-si termina treaba... But, that's just one trigger for what comes after ;) There are more.
You might hate this, dupa cum spuneam. E un film lung de vreo doua ore jumate, in care mai si revedem o parte consistenta din intro din perspectivele diferitelor personaje. Chestie care are sanse sa plictiseasca. N-a fost cazul meu. You might also love this, daca ai rabdare si chef. Subiectul evolueaza bit by bit. Nu primesti tot odata, si cel putin pe mine m-o prins chestia asta. Poate aduce un pic ca stil cu Tarantino. Mie mi-a placut totusi mai mult decat "The Hateful Eight" spre exemplu, care-ti vine in minte pe parcurs ca si context de grupulet adunat intr-o locatie izolata care-si poarta sambetele unul altuia. Apropo de comparatii, am aflat abia dupa film ca-i scris si regizat de Drew Goddard, si in retrospectiva pot sa zic ca se simt ceva asemanari si cu "Cabin in the Woods", plecand de la faptul ca aflam repede ca toate camerele din motel sunt supravegheate. Dar sa nu supralicitam - "Cabin in the Woods" e totusi un pic peste ce-avem aici :) desi, cu "personajul surpriza" care ni se dezvaluie pe final incepe sa se apropie ;)
Immersive ... Cam asta ar fi o caracterizare intr-un cuvant pentru "The Signal". Multisor de cand n-am mai vazut un SF care sa ma tina asa prins. Trei tineri in drum spre California cu masina, doi studenti la MIT si prietena unuia din ei, decid sa faca un detur pentru a intalni un hacker - nickname: Nomad. Un trace de IP ii duce la o adresa undeva in pustiu, noaptea, unde nu gasesc decat o casa parasita. Moment in care pentru un scurt interval ai impresia ca in fata ochilor ai ceva intre "Wrong Turn" si "Blair Witch Project" si-ti pui intrebarea de ce scria SF pe IMDb si nu horror. Dar trece repede ... Si ne trezim brusc in "Matrix". Sau ma rog, il avem pe Laurence Fishburne ca lider al personalului dintr-un aparent compartiment de carantina undeva unde cei trei au fost adusi dupa o intalnire de gradul 3 in desert. Mai avansam un pic si ajungem in "The Cube", macar undeva la nivel de concept. Probabil nu-s cele mai bune trimiteri - cumva imi scapa cea potrivita, dar e mai bine asa: e dovada ca avem un story suficient de original aici (chit ca e predictibil) si .. no spoilers :) Cat despre imagine, sunet, etc .. se vede in trailer, sau direct in film, merita ;)
"Man from Reno" e unul din acele filme care te face sa te intrebi "de ce e bun filmul asta?" in timp ce-l vezi in conditiile in care daca analizezi la rece story-ul undeva pe la jumatate parca totusi nu vezi nimic care sa iasa din zona de standard TV crime series. Zic asta pentru ca n-am avut timp sa vad filmul intr-o singura repriza si am avut vreme intre suficient cat sa ma gandesc daca mai merita si a doua parte. Si mi-am raspuns ca da ...
De ce merita? Filmul este lucrat impecabil ca tot unitar. Daca o luam pe bucatele - regie, interpretare, imagine, montaj, sunet, nu pot zice ca e ceva ce e exceptional, dar toate se completeaza atat de bine incat experienta cinematografica te tine prins. What about the story?... Pai avem un start destul de incalcit, in care un serif din apropiere de San Francisco da pe sosea peste un tip de origine asiatica, noaptea pe ceata, la propriu cu masina ... sau mai bine zis tipul respectiv care se clatina pe picioare da peste masina serifului. Long story short - "victima" ajunge in spital de unde fuge cand prinde ocazia lasand multe intrebari in urma. In paralel o autoare japoneza de succes de romane politiste se cazeaza la un hotel din San Francisco unde e agatata de un tip sarmant care dispare dupa o aventura de o noapte. Si cumva cautarea celor doi disparuti se intersecteaza la un moment dat ...
Sunt multe filme care iti trec prin minte cand vezi "Man from Reno". De la "No Country for Old Men" (pentru care n-am cine stie ce consideratie) la "Talented Mr. Ripley" (pentru care iar n-am cine stie ce consideratie). Eu am vazut aici ce a lipsit acolo. Totusi nu pot sa trec peste un punct dinspre final unde (spoiler) de la o stare de calm care pare stabila ai un viraj brusc intr-o directie parca prea intunecata ... Dar probabil e doar o chestiune de gust, sau de stress acumulat care prefera doar happy-end :) ...
Is foarte foarte obosit dupa vreo patru zile de umblat prin alte parti decat resedinta obisnuita deci nu prea is in forma maxima pentru scris. Din fericire "Devil" nu e un film care sa manance foarte mult timp, cel putin cu subiectul, pentru ca daca as zice prea mult as strica in acelasi timp prea mult din ce ai de vazut.
IMDb-ul trece la gen Horror, Mistery, Thriller (uzuala ordine alfabetica). Dupa mine filmul e departe de definitia clasica de horror pe care ai avea-o in minte, si mai mult deci spre a doua parte. Remember "Fallen" cu Denzel Washington ? Probabil unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut ever care e cumva pe aceeasi tema = devil, demon, etc presence among humans. Ce avem aici e destul de departe calitativ zic eu dar ca nivel de "horror" e in aceeasi zona. Adica una mai aparte = nu cred ca e nici scary (trailerul e inselator), nici n-are tone de mate sfartecate, ochi scosi, si alte posibile feluri din meniul clasic din "Saw" (ce sa fac, tot la asta ajung ca exemplu, e de referinta dupa cate parti au scos). Partea de horror e pur si simplu legata de prezenta malefica din titlu care aici apare intr-un context relativ original. Ideea e next: one day ... un politist din Philadelphia se trezeste cu un caz nou dupa micul dejun = un cadavru aparut din senin pe un camion, care dupa o scurta investigatie se determina a apartine unui sinucigas ce a sarit printr-un geam al unui zgarie-nori din apropiere. In care zgarie nori ... coincidenta (sau nu... evident :) ) face ca 5 persoane sa ramana blocate intr-un lift. Where ...
... the movie will show what happens ;) . Eu repet aceeasi fraza boring ca de fiecare data si nu mai zic nimic in plus :). Sunt destul de sigur ca pentru multi posterul nu prea ar ridica interesul pentru film ci ar face fix pe dos. Evident cauza e taglineul "From the mind of M. Night Shyamalan". Ok, don't run now :) daca nu s-a observat inainte ... Omul asta, cum am mai scris-o si mai demult, a reusit sa scoata un film excelent in "The 6th Sense" si dupa a cam dat-o in bara. Doar "Unbreakable" a mai fost cat de cat la un nivel peste medie, si "The Village" a avut ceva potential dar cam facut praf. In rest, din ce in ce mai rau ... Incep sa cred ca problema principala a fost regia, sau modificarile pe care le face regizorul la propriul script cand e pe platou. Se pare ca pentru mai sus amintitul pozitia asta nu-i prea recomandata, pentru ca aici vedem rezultatul cand se limiteaza doar la story, adica ceva mai bun. In destule din productiile de pana acum (nu mai analizez daca in toate sau nu), a incercat sa scoata un final "surprise" intr-o oarecare masura dar n-a prea reusit sa ajunga la efectul primului. Nici aici nu e chiar acolo insa ceva sanse de neasteptat sunt, si macar nu e o calamitate sfarsitul ca in alte cazuri. Chiar daca e usor in plop (si poate si previzibil totusi daca esti mai odihnit), filmul e departe de a fi varza care fost spre exemplu "The Signs" pe partea de incheiere. Si, ma repet, cred ca tine mult si de faptul ca regia a fost lasata tura asta pentru altcineva.
Cu toate ca pare a fi distribuit de Universal, nu cred ca filmul a avut cine stie ce buget, si asta cam trage in jos pentru ca pare destul de cheap in anumite parti. Chiar si asa ce tine de imagine, montaj, sunet ii relativ ok. Mi-au placut in special travelingurile pe dos care le ai in trailer si care pornesc si filmul. Chestia care mi-a placut insa cel mai mult a fost jocul actorilor (poate o fi din cauza experientei de saptamana trecuta, nush ...). Nu avem pe nimeni generator de incasari in distributie = vreun nume ultra-cunoscut, dar interpretarea mi s-a parut suficient de credibila, iar partea care o face interesanta e ca avem caractere destul de diferite. Ok, nu mai lungesc intrarea (pentru ca deja casc :) ) si chit ca mai jos am o concluzie asemanatoare cu previous week pe ansamblu impresia a fost mult mai buna.
Rating: 3 out of 5 (mult spre 4 .. cred ca ar trebui sa incep sa dau cu virgula ...)
Probabil n-o sa prezinte cine stie ce interes intrarea mea de azi avand in vedere cate recomandari am primit de asta primavara incoace pentru "Shutter Island" (a se citi: in principiu l-a vazut mai toata lumea). Cum insa alternativa vazuta tot saptamana in curs se cheama "Universal Soldier: Regeneration" (don't ask ...) altceva mai bun ca subiect n-am.
Coincidenta face sa fi vazut "Shutter Island" relativ aproape de "Inception", si inevitabil n-am cum sa nu observ ca titularul de afis pe ambele filme = Leonardo DiCaprio, a facut ce-a facut si a prins probabil cam cele mai bune productii iesite pana la ora curenta in 2010. Si ca fapt divers, rolurile/personajele interpretate au destul de multe puncte comune, desi subiectul, genul, pana si atmosfera celor doua filme is pe linii destul de diferite. Daca tot am inceput asa, pe scurt ideea in "Shutter Island" pleaca de la investigatia unei evadari dintr-un sanatoriu/inchisoare de maxima securitate pentru criminalii cu probleme psihice aflat undeva prin anii '50 pe o insula in apropiere de Boston. Filmul debuteaza cu detasarea a doi agenti federali pe respectiva insula, principalul insarcinat asupra cazului fiind DiCaprio. Prea multe din subiect nu pot sa zic in plus, povestea mergand pe linia respectivei anchete intr-o atmosfera care e pe undeva intre "Shining" si "Twin Peaks", pana la un final, care hai sa zicem, s-ar dori a fi neasteptat. Adevarul e ca gradual, elementele care conduc la respectivul final sunt dezvaluite mai mult sau mai putin direct. Probabil la o vizionare cap-coada ai sanse sa nu stii cum se termina pana pe la trei sferturi din durata. Dar daca se-ntampla sa vezi filmul pe bucatele = cum l-am vazut eu .. parerea mea e ca te prinzi destul de repede, nu chiar de toate elementele finalului, dar de principala idee in mod sigur. In ce ma priveste de la scena migrenei care nu stiu daca nu-i inainte de jumatate a devenit cat se poate de clar cam pe unde tinde scenariul in ce priveste personajul principal. Asta pot sa spun ca ar fi principalul punct negativ pe care il vad in tot filmul, desi presupun ca ideea legata de deznodamant e voit lansata si amplificata pana in final. Partea proasta, probabil destul de subiectiva, e ca la un anumit punct chiar incepusem sa sper ca o sa am un final surpriza = sa fie rasturnat tot ce se construieste de la inceput, dar n-a fost asa .. :).
Daca la script, am fost usor dezamagit - si din pacate scriptul are o pondere marisoara la mine ( ma rog, e ecranizare .. deci probabil nu se putea intoarce romanul pe dos :) ) in rest pot sa zic ca filmul e cea mai buna productie cinematografica pe care am vazut-o anul in curs pe partea de movie making - imagine, montaj, sunet, chiar si efecte. Probabil daca aveam echipa tehnica de aici la "Inception" (nu ca acolo ar fi fost slaba, dar oricum e diferenta, desi fiecare film pana la urma are .. atmosfera proprie ca sa zic asa), am fi avut film cu potential de record la Oscaruri. Aici aveam asteptari de la imagine, si pot sa zic ca e cel mai bun titlu din punctul asta de vedere din toata filmografia lui Robert Richardson. Nu mai tin minte exact imaginea din "Snow Falling on Cedars", care cred ca a fost prima productie, vazuta long long ago care mi-a atras atentia asupra respectivului, dar filmul curent o depaseste sigur. Pana acum, din pdv a lucrului cu lumina unul din cele mai bune filme pe care le vazusem ( ma rog, cel putin in ce priveste gusturile proprii :) ) era "Road to Perdition", ultimul film pentru un nume destul de mare pe zona cinematography care a fost Conrad L. Hall. "Shutter Island" e cel putin la acelasi nivel, daca nu mai sus. Iar daca la lights/shadows am dat o parere, una cam la fel de buna o am si pe zona de cromatica/filtre. Ca sa trag linia aici, la nivel vizual e superb fara exagerari. Efectele au si ele o pondere, dar spre deosebire de "Inception" daca tot m-am legat de el pana acum, unde partea de CGI e cea mai importanta in ceea ce vezi, aici esential e ceea ce tine de cum e lucrata imaginea. Si imaginea e suplimentata si de un montaj excelent - Thelma Schoonmaker - care a lucrat de altfel la majoritatea filmelor regizate de Scorsese. A se vedea modul cum e taiata scena de inceput de pe feribot, care ar putea sa para deranjant aparent - schimbare de perspectiva a personajelor pe cadre foarte scurte, dar poate fi considerat un prim element de legatura cu finalul ( fara explicatii exacte :) ). As putea sa dau o gramada de alte exemple, dar deja m-am lungit prea mult la bucata asta deci o sa ma opresc aici.
O sa inchei pe linia de atmosfera a filmului, si implicit continui si paragraful dinainte in ce priveste regia. N-am fost niciodata fan Scorsese, si nici n-am devenit dupa filmul asta, dar puse la un loc si coordonate toate elementele care tin de movie making, rezultatul e probabil unul din cele mai tensionate si apasatoare filme care le-am vazut (excluzand genul horror pur), probabil in mare parte si prin contextul de explorare a limitelor dintre sanity/insanity. Mai sus am zis ca ar fi pe undeva intre "Shining" de Kubrick si "Twin Peaks" de Lynch. As mai adauga si "Vertigo" de Hitchock la capitolul atmosfera, desi cred ca is vreo 15 ani de cand l-am vazut si mare lucru nu mai tin minte, decat una doua scene si ca a fost quite disturbing. In concluzie, daca las la o parte scriptul care cum ziceam mi se pare ca spune prea multe prea repede, nu stiu daca e neaparat un film care sa iti placa ca story, sau sa iti lase ceva sentimente pozitive, dar e un film care clar reuseste ce-si propune la nivel de intensitate = sa nu-l "inghiti" chiar usor.
Filmul asta e o poveste. Cam asa ar arata probabil cea mai simpla caracterizare a "Sherlock Holmes" in varianta 2009. Acum vreo doua luni cand scriam pe blog intrarile privind avanpremiera de iarna-primavara spuneam ca nu stiu la ce sa ma astept de la combinatia Guy Ritchie si adaptare dupa Arthur Conan Doyle, dar rezultatul s-a dovedit pana la urma a fi excelent. Ma rog, excelent din punct de vedere filmic, ca pana la urma daca ar fi sa luam un cititor avid de literatura de gen si sa-l intrebam ce parere ar avea vis-a-vis de... "modul" de ecranizare (ca de acuratete nu stiu cat poate fi vorba) sincer habar n-am ce raspuns ar da. Personal n-am avut cine stie ce tangenta cu materialul scris al mai sus mentionatului autor, dar daca ar fi sa ma raportez la cel mai ecranizat (cred...) volum din seria Holmes si anume "Cainele din Baskerville" (unde am vazut vreo trei variante) precum si la alte productii, as putea zice ca scriptul productiei din 2009 pastreaza suficient din aerul personajului principal si din atmosfera inconjuratoare ca sa nu dezamageasca din punctul asta de vedere.
Deci, revenind, filmul e o poveste dupa cum spuneam... In sensul de poveste care efectiv s-o vezi ca sa iti muti mintea in alta parte, fara sa implice cine stie ce analiza si interpretari. Cu toate astea nu da senzatia de lipsa de substanta, pentru ca nu da de inteles sub nici o forma ca si-ar propune sa aiba vreun grad de... hai sa-i zicem "adancime" a actiunii. Ca sa fiu inteles mai bine, daca ti-ai propune sa revezi "Die Hard" n-o faci pentru ca ai fost impresionat de problemele existentiale din viata lui John McClane sau de o paralela simbolica fata de efectele terorismului pe plan global, ci probabil pentru ca e unul din cele mai solide filme de actiune ever made. Cam asa stau lucrurile si aici. Iar cand zic poveste nu ma refer doar la faptul ca filmul e bun de vazut pentru relaxare seara inainte de somn, ci efectiv la feelingul imprimat de perioada istorica + aura usoara de supranatural (specifica de altfel topicului "Sherlock Holmes" si cunoscuta pentru cine a mai vazut si alte productii din aceeasi nisa).
Cele mai mari temeri le aveam ca un film care are titlul care il are si ca regizor pe Guy Ritchie ( "Snatch", "Lock, Stock and Two Smoking Barrels", etc ) sa nu se transforme intr-o pelicula de pura actiune care sa ignore complet enigma, misterul, problema - intr-un cuvant cazul de rezolvat care e obligatoriu prezent in orice "poveste detectivistica" solida (indiferent ca e vorba de Holmes, Poirot, Maigret, etc) . Actiune pana la urma cum era de asteptat e destula dar din fericire cazul in jurul caruia se invarte e totusi suficient de bine dezvoltat ca sa "faca fata" personajului, chiar daca evolutia in descifrarea misterului devine usor previzibila de la un punct, iar misterul in sine isi pierde aura de mister cam repede. Si ca sa nu las totusi nici eu o enigma totala in ce priveste subiectul filmului despre care am vorbit numai pe langa pana acuma, cazul in fata caruia e pus Holmes in ultima impersonificare cinematografica e revenirea din morti a Lordului Blackwood, criminal in serie condamnat la streang, care facand uz de aura supranaturala pe care o poseda pune la cale acapararea puterii in batrana Anglie.
Am zis destule pana la punctul asta ca sa fie clar ca in ceea ce tine de regie si script nu prea am ce comenta negativ. Ca actori, iar nu am ce sa zic de rau - filmul are si un oarecare iz de comedie care e intretinut perfect de Robert Downey Jr. si Jude Law ca Holmes, respectiv Watson, care fac un cuplu ce pare o versiune de secol 19 a lui Riggs si Murtaugh din "Lethal Weapon" (... sper sa nu fiu prea deplasat in comparatie, ma refer la efectul comic in special). Cu ocazia asta ar fi de mentionat si un aspect care pana la urma tine mai mult de scenariu, dar e sustinut din plin si de rolul facut - avem un Holmes destul de diferit de ce-am mai vazut prin alte filme = intr-un cuvant un caracter ceva mai .. "ciudat". Ma rog, asta avand ca punct de referinta probabil perceptia uzuala asupra a ce ar insemna "normal" = de ex. cel putin din punctul meu de vedere ar fi fost anormal daca "modelarea" personajului ar fi fost alta avand in vedere ca Sherlock Holmes e in sine diferit de normal cel putin prin prisma intelectului. E posibil ca asta sa fie exceptia a ceea ce ziceam mai sus = daca per ansamblu filmul nu-ti da cine stie ce prilej de analiza fiind pure entertainment, aici, legat de constructia personajului principal s-ar putea totusi intra in amanunte. In fine, revenind la actori ar mai fi de amintit Mark Strong ca rol negativ excelent oarecum asemanator ca aer cu cel facut ca Septimus in "Stardust", si nu in ultimul rand Rachel McAdams (imi era imposibil sa sar peste :-p - a se vedea si clipul din final) ca o Irene Adler intr-o postura un pic diferita ca personaj fata de ce-am mai vazut prin alte productii Holmes related.
Am lasat la urma (mai mult in spiritul "templateului nestandardizat" dupa care imi structurez intrarile pe blog) partea cea buna din tot filmul (nu ca restul n-ar fi) = aspectele legate de movie making. Nici nu stiu cu ce sa-ncep... n-o sa ma lungesc foarte mult pentru ca nu stiu cat de interesante is detaliile din bucatica asta de intrare pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana la randul asta, si o sa punctez doar trei directii. Imaginea apartine lui Philippe Rousselot ("Big Fish", "A River Runs Through It", etc) si cel putin pentru ochiul meu e superb lucrata in special din pdv al cromaticii (cred ca am mai zis pe ici pe colo ca imi plac filtrele cand is folosite cum trebuie). Alt aspect care nu trebuie uitat ar fi partea de scenografie sau mai general Art Direction & Set Decoration care sper sincer sa ia o nominalizare la Oscar. Daca ai vazut "Sweeney Todd" (care apropo a si luat premiul pentru categoria asta) e imposibil sa nu observi o oarecare similaritate in ce priveste Londra dintr-un film si celalalt desi nu-s aceeasi oameni la baza pe departamentul asta in sectiunea de Credits a filmului. Nu stiu sincer pana la urma cat e scenografie si cat e CGI, dar cred ca mai mult prima in majoritatea scenelor si pot sa zic ca arata al naibii de bine + contribuie o gramada la atmosfera filmului. O sa ma opresc cu paragraful asta la coloana sonora - Hans Zimmer, unde nu cred ca e cazul sa comentez prea mult, ideea fiind ca avem ( pentru a nu stiu cata oara la respectivul compozitor) un main theme care chiar se face simtit in film si nu trece neobservat ca muzica de fond.
Cam asta ar fi .. Cred ca am scris suficient pentru o poveste :) .. Dar cum mie mi-au placut totdeauna povestile ;) ..
Rating: 5 out of 5
Ca si data trecuta (unde vad ca din fericire clipul inca rezista, si inca o data recomand - cu riscurile de spoiler - sa fie vazut pana ce nu dispare de pe YouTube) , o sa dau in loc de trailerul care l-am mai dat nu cu foarte mult timp in urma, un link la o secventa nu prea lunga din film, care nush cat de sugestiva este dar n-am prea avut timp sa caut alta (si in plus o prinde si pe Rachel McAdams=Irene Adler ca personaj in varianta 2009 :-p):
Postări
