luni, 14 octombrie 2013
Rush (2013)
Nu prea stiu cu ce sa incep ... Nu stiu daca "Rush" poate fi numit un film despre Formula 1. Si nu cred ca se adreseaza doar celor care urmaresc Formula 1. Cred ca e mai mult un film despre un episod real si unic, care dintr-un punct personal de vedere iese din granitele sportului in sine. Sincer, nu stiu cum filmul asta a aparut de abia acum pentru ca povestea e destul de veche si suficient de spectaculoasa pentru o ecranizare. Ok, deja probabil vorbesc in dodii, si cum nu se prea pune problema de spoilers ar fi cazul sa detaliez un pic subiectul ...
Focusul filmului e centrat clar pe sezonul 1976 chiar daca avem ceva background sa vedem cum s-a ajuns acolo. Background care explica un pic cum a crescut rivalitatea dintre doi piloti: James Hunt si Niki Lauda, dupa unii cea mai acerba sa-i zicem din istoria Formula 1 (personal as plasa-o dupa "duelul" Prost - Senna din cat mai stiu, desi nu-s suficient de batran sa fi prins nici una dintre ele). Ei, ca sa scurtam un pic ("spoilers" starting), in '76 s-a ajuns la punctul culminant, ambii piloti ruland pe masini apropiate ca performanta, Lauda pe Ferrari si Hunt pe McLaren. Lauda a prins totusi un avans consistent de puncte in prima parte a sezonului. Pana la cursa din Germania, unde avem cred unul din putinele exemple de accidente tragice (daca nu singurul) cu final fericit din Formula 1 .. well, sort of .. Mai precis Lauda a ajuns sa fie la propriu ars de viu, fiind salvat la limita cu rani destul de grave. Care e partea fericita .. ca omul a supravietuit, ba mai mult oricat de neverosimil ar parea, a revenit la volan in mai putin de doua luni, cu capul bandajat si cu plamanii in pioneze, hotarat sa-si apere titlul care parea clar sa-i revina lui Hunt. Si povestea continua .. cu ce s-a intamplat la ultima cursa din sezon, dar hai sa nu dau chiar tot pentru cine nu stie istoria completa, si mai vrea sa mai descopere ceva si in film.
Am inceput sa urmaresc Formula 1 demult, cand eram mic, in 1994, probabil cel mai prost sezon din toata istoria in care ai putea sa ai primul contact cu asa ceva. E anul in care Senna a murit (daca nu-mi scapa ceva cred ca e si ultimul accident fatal intamplat in timpul unei curse de atunci), si din cat am vazut eu cel mai oribil final de sezon, cu Schumacher castigand urat in urma unui acrosaj cu Hill la un punct diferenta. Da, inca mai tin minte ( nu foarte clar totusi :) ) because asta a fost principalul motiv pentru care nu l-am agreat niciodata pe neamt, si ulterior am ajuns sa tin fie cu McLaren sau Williams sau mai exact sa fiu anti-Ferrari :) (care daca "Rush" e suficient de accurate pare ca si prin '70 avea cel putin simptome de acceasi strategie ca echipa de "everything, dirty or not, for the win"). Personal, cred ca cel mai placut moment care l-am prins a fost ultima cursa din '97 cand Villeneuve i-a suflat titlul lui Schumacher, dupa un acrosaj mai mult sau mai putin similar cu cel din '94 dar cu "victima" diferita. Well, in fine .. e mult de-atunci si abia imi mai amintesc. Intre timp = cam prin 2006 cred, am renuntat sa mai urmaresc cursele. Nu stiu exact de ce, n-am stat sa ma gandesc niciodata .. (pp ca o fi partial legat si de faptul ca in 2005 mi-am luat permis pe care inca nu l-am prea folosit, si de faptul ca am capatat o oarecare "aversiune" fata de condus si masini in general, dar cred ca sunt si altele ...). Anyway, se pare ca am ramas cu oarece nostalgii, avand in vedere ditai paragraful care tocmai l-am scris si care nu are nimic in comun cu filmul ...
Unde vroiam sa ajung e ca nu stiu daca pot sa exprim vreo opinie foarte obiectiva fata de ce mesaj transmite filmul, care se pastreaza totusi destul de neutru in ciuda unor nuante tipice de Hollywood pe ici pe colo. Si ca nu ma pot rezuma la doar o privire documentaristica din partea unui fan vis-a-vis de sportul asta, pentru ca cel putin in prezent nu ma prea mai incadrez pe-acolo. As putea sa ma apuc sa discut productia sub aspect tehnic, unde cred ca am vazut cel mai bun montaj video & audio de anul asta (care efectiv iti da fiori in cateva momente chiar daca stii ce vine). Dar chiar nu am chef sa ma lungesc cu analize in zona asta. Poate oi despica eu firul in paispe, dar cum am zis in start, cel putin dintr-un punct propriu de vedere, concluzia trece de o simpla relatare a ce s-a intamplat odata in final de an 1976 pe un circuit din Japonia. Unde, cum zice si trackul principal din "score-ul" filmului a fost o situatie de "lost but won", care insa eu cred ca s-a aplicat la doi piloti, si nu la unul. E o morala de viata, care-ti zice ca sintagma cu "cine nu risca nu castiga" e un non-sens, fie din cauza ca a sti cand sa nu risti poate fi un castig chiar daca pierzi, fie ca riscand si castigand poate fi o pierdere.
Rating: 4 out of 5
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu