Ravenous (1999)

Am decis sa scriu intrarea asta din doua motive, ambele total atipice atat pentru blogul asta cat si personal vorbind. Primul ar fi ca "Ravenous" s-ar plia sa zicem pe .. ziua de Halloween care tocmai vine, si care ma lasa total rece in mod normal. Al doilea e ca am aflat ca regizoarea productiei s-a stins saptamana trecuta, si chiar daca in alte cazuri de-a lungul timpului am evitat intrari de gen, am simtit nevoia ca de data asta sa punctez macar un pic un nume care probabil nu zice nimic: Antonia Bird, dar care, cel putin ca o opinie personala, a lasat in urma una din cele mai bune productii in genul horror facute vreodata ...

Avand in vedere ca scriu despre film din amintiri, nu stiu cat o sa scap sau nu din vedere, si sa-mi fie iertata ordinea poate haotica de desfasurare a ideilor ce (probabil) urmeaza. Sper sa nu scap esentialul pentru ca am vazut filmul de-a lungul timpului cred de cel putin sapte ori. Tot de-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca e un film care ori place mult, ori absolut deloc. Nu stiu daca am intalnit pe nimeni care sa-mi zica ca i s-a parut "asa si asa", iar pe categoriile plus si minus cred ca daca as sta sa numar din cate pareri am prins ar fi cam egal impartite. E un horror asa cum am zis, dar cu un subiect mai putin abordat - canibalism - si tratat intr-un context si mod care poate surprinzator il fac "digerabil" :) (no pun intended). Pentru ca filmul merge un pic mai departe ca esenta de tema de suprafata, plecand de la intro-ul preluat din Nietzsche "He who fights with monsters must be careful not to become one" care, ironic, ramane probabil cam singurul percept din filosofia respectivului neatacat de film. Pentru asta trebuie sa dau credit de fapt unei intrari de blog, nu mai stiu de unde, peste care am dat candva si care chiar dezbatea mai in detaliu subiectul Nietzsche vs. Ravenous :). Pentru ca filmul, pe langa caracterul de horror e o satira fina legata de conditia umana, si mai specific de importanta vietii. Probabil n-are foarte mult sens ce am scris pana acum, dar sper ca macar am facut curios pe cine citeste, asa ca hai sa zic vreo doua cuvinte si despre subiect ;) ...

Actiunea e plasata undeva la mijloc de secol 19. In urma "bravurii" aratate in timpul razboiului Mexicano-American - a se citi ascunzandu-se sub un morman de cadavre, dar iesind cu sansa ca supravietuitor victorios dintr-o situatie imposibila - John Boyd (Guy Pearce) in loc sa fie trimis la curtea martiala e avansat la capitan si detasat sa completeze contingentul unui fort izolat, undeva in munti inainte de un pasaj spre California. Resemnat, cu moralul de parca mai bine ar fi pierit in lupta, ajunge sa se alature deci unui efectiv de vreo sapte personaje - 5 militari si 2 civili, care mai ciudat ca altul, incartiruiti in locul respectiv. Intr-o seara de iarna geroasa "linistea" fortului e tulburata de un tip mai mult mort decat viu (Robert Carlyle), inghetat, care dupa ce-si revine incepe o poveste lugubra despre o calatorie terminata prost spre California, si efectele foamei asupra grupului ratacit in munti din care a scapat inainte sa ajunga cina. Restul povestii, in film ;) ...

Pe langa interpretarea actorilor care construiesc superb caracterele, o chestie de remarcat in film e coloana sonora - Damon Albarn si Michael Nyman, care e probabil unul din cele mai bune si in acelasi timp interesante soundtrackuri folosite vreodata pe un horror. As zice chiar ca rivalizeaza cu probabil the masterpiece care e "Psycho"-ul lui Hitchcock din punctul asta de vedere, dar efectul e cu totul altul. Greu de descris, trebuie vazut + auzit.

Caracterul de horror e dat probabil pe langa tema intunecata, de secventele cu sange, care sunt suficiente, dar nu avem nimic dus la extrem (a la "Saw" ca sa dau exemplul "clasic"). Cel putin in ce ma priveste, nu-i un film care sa dea cosmare sau sa te faca sa sari de pe scaun. Mai mult, cred ca satira si comicul (chiar asa negru si morbid) relaxeaza filmul chiar aproape complet ca "terror effect". Cred ca regizoarea, despre care am auzit candva ca ar fi fost vegetariana, a vrut printre altele sa faca si un pic de propaganda anti consum de carne si a reusit. Dar pe langa asta cum ziceam mai devreme, tema filmului e ceva mai adanca si se invarte in jurul motivatiei de a trai (sau lipsei), cu ce pret, si de ce. O sa ma abtin insa sa filosofez, mai ales ca n-am filmul fresh in minte, dar ca idee nu e productie de luat chiar lejer doar pentru entertainment. In particular, sunt multe detalii, de la simbolistica pana la expresii sau replici care se pierd in context in prima faza, dar daca ti-a placut ce-ai vazut, s-ar putea sa le descoperi ulterior. De exemplu, comandantul fortului sparge nuci cu cartile din biblioteca (parca) in debutul filmului si cu palmele goale in final. Sensul se leaga de starea personajului si replicile din punctele respective, daca mai tin bine minte (dar faza cu nucile n-o prinzi din prima ;) ). Si mai sunt multe asa. Nu stiu cat e doar scenariu (Ted Griffin) dar regia Antoniei Bird a fost exemplara. Chit ca e singurul film care l-am vazut de ea, si desi n-a avut foarte multe in cariera, asa cum am zis in start, am simtit nevoia sa nu las uitat numele care cel putin mie mi-a dat the best horror of the '90s. Si daca ai chef de un film de Halloween, consider this one .. you might hate it, you might love it, I don't know ;)

Rating: 5 out of 5

Un sample din soundtrack, pe scene din film ( sau 4 minute condensand toate momentele bloody :) ) ..
Scena finala (Warning ! = major spoiler, dar e cel mai bun calitativ clip care l-am gasit, desi nu prinde prea mult din ce merita in filmul asta) ..
Si o perspectiva despre film de la timpul respectiv din partea celor implicati (din pacate cu embedding disabled, so you need one more click) ..