A Passage to India (1984)

N-am epuizat decada '80, si in continuare cam duc lipsa de titluri noi asa ca revin la seria de cinemateca. Sau altfel zis, "karma strikes back" (la propriu) dupa ultima intrare in care m-am luat de noile criterii de eligibilitate pentru best picture Oscar. Pentru ca una dintre nominalizarile de acum mai bine de 35 de ani, "A Passage to India", le indeplineste pe toate, si nu pot sa nu recunosc ca-i cel mai bun film pe care l-am vazut anul asta. Nu ca asta mi-ar schimba in vreun fel opiniile anterioare, ba din contra... Daca ceva merita sa fie acolo, se vede ca poate fi acolo oricum.

Ultimul film al lui David Lean e o ecranizare care urmareste vizita in India coloniala a mamei unui judecator englez local impreuna cu viitoarea nora a acesteia. Prima parte a filmului nu prea iti da de inteles unde vrea sa ajunga. In afara de elementele de discriminare intre minoritatea alba aflata la putere si populatia locala, plus conflictul mocnit ce deriva din asta, care par sa aiba un rol important in tema filmului, restul arata ca un soi de soft romance de background cu iz de Woody Allen movie, dar molcom si fara umor. In scena intervine un medic din zona, Aziz, admirator al civilizatiei britanice, care printr-un concurs de imprejurari ajunge in postura de ghid local pentru cele doua femei. Jenat de cum arata propria casa, pentru a evita o vizita a acestora, le propune o excursie organizata din fonduri proprii in niste pesteri din apropiere, unul din obiectivele turistice ale zonei, impreuna cu un profesor al liceului local, cam singurul englez care nu pare sa aiba prejudecati in comunicarea cu indienii. Ei, si de aici, de la desfasurarea terna care nu anunta nimic, filmul incepe sa livreze... Ce? E pacat sa dau spoilers.

In prima jumatate, "A Passage to India" pare din aceeasi epoca cu "Lawrence of Arabia" - adica daca e ceva ce deranjeaza e ca ai impresia ca anul productiei e undeva in perioada '60, nu in anii '80. Foarte multe elemente tipice, de la imagine cu gros-plan-uri cu tranzitii lungi la jocul actorilor cu mici tendinte de overacting, si o actiune initial lenta, care iti cam taie din cheful de a vedea spre ce merge. Probabil nu-i o chestie intentionata, pana la urma scoala de film a lui David Lean fiind asta, dar cumva face ce vine in partea a doua sa para usor suprarealist. Adica in atmosfera asta de '60s movie care de obicei e destul de pragmatic si clar, avem introduse niste elemente atat de fine de reflectie asupra vietii, incat ori poate surprinde la maxim privitorul daca reuseste sa descifreze din ele, ori e posibil sa-l lase intr-o ceata densa. Nolan ar putea lua lectii de "hidden meanings" de aici. N-as zice mai multe decat ca desfasurarea impleteste superb ideile de karma, echilibru in viata si conceptia hindusa despre reincarnare, intr-un background de conflict rasial, unde ofera credit egal la ce inseamna "prea departe" pentru ambele tabere. Si concluzioneaza intr-o balanta perfecta care e buna de lectie si in perioada curenta, poate chiar mai mult decat in '84.

Rating: 4 out of 5