E deja o saptamana si un pic de cand am vazut "Project Hail Mary", si memoria ma lasa mai repede in ultima vreme asa ca am zis ca ar fi cazul sa-i bifez totusi o intrare. Nu de alta, dar sa prinzi ceva chiar bun in nisa de SciFi clasic a ajuns mai putin probabil zilele astea decat un "close encounter of the -bear- kind".
Filmul e o ecranizare dupa romanul omonim al lui Andy Weir, ajuns acum cativa ani pe lista de nominalizari pentru Hugo awards. Povestea se invarte in jurul unui profesor de biologie moleculara, care se trezeste undeva in the deep dark space cu o amnezie retrograda, ca singur supravietuitor al unui echipaj de trei persoane al unei nave spatiale. Pe scurt, dupa cateva flashbacks, ne lamurim ca avem o misiune de salvare a soarelui in pericol de a fi.. consumat pana la stingere, sau mai precis una de aflat cum s-ar putea opri un microorganism care face asta. Tot pe scurt, Terra nu e singura cu problema in cauza, iar astronautul nostru solitar are un first contact cu alt astronaut solitar, din alta specie, care bantuie the deep dark space cu acelasi scop. Mai departe intram in spoilers, asa ca sa lasam povestea pentru vazut in cinema.
Vizual filmul se prezinta foarte bine, dar totusi nu pot sa zic ca e o capodopera. Audio e ok. Ryan Gosling face un rol care mi se pare ca i s-a pliat mult mai bine decat cel din "Blade Runner". Dar de departe ce mi se pare ca duce filmul cap-coada la nivelul la care se ridica, e scenariul, sustinut bine si de montaj. N-am citit cartea, dar Drew Goddard ("The Cabin in the Woods", "World War Z", "Bad Times at the El Royale") a scos o linie narativa care reuseste fin sa te plimbe intre parte fun, actiune si un pic de drama. Luate separat probabil ar fi tot la un nivel ok, dar melanjul format din cum sunt intercalate in special secventele de flashback cu linia prezenta cred ca e ce sustine un build-up de emotie, care produce un impact aparte. Asta + chimia dintre cei doi protagonisti, care rezulta tot din script.
Trebuie sa admit ca am plecat de la un nivel rezervat de asteptari, trailer-ele ducandu-ma cu gandul la o desfasurare liniara clasica la care s-a mai adaugat si un aer usor pueril dat de cele cateva secvente cu extraterestrul. Mai adaug si ca "The Martian" (acelasi autor + acelasi scenarist) nu mi-a lasat cea mai grozava impresie, in conditiile in care pe regie acolo era Ridley Scott. Tin minte si acuma ca proportia de dat ochii peste cap acolo a fost pe masura elogiilor ca ar fi fost un SF foarte ancorat in credibil (ca paranteza, pe linia asta cred ca "The Expanse" ramane in top). Aici insa partea asta, cum o fi, se pierde undeva unde nu se mai simte vreo nevoie de analiza. Inca o data, e o dovada de cum un scenariu lucrat atent, cu multe insertii witty care balanseaza un subiect dramatic pana la urma, au un efect pentru care-mi scapa acuma cea mai pertinenta descriere. A fost fresh :)
Rating: 4.5 out of 5
Postări
