La Môme (2007)

Nu.. nu m-am "reprofilat" pe music related movies... E singurul film care l-am vazut in ultimele doua saptamani. Si decat sa fac o comparatie intre "Halloween" din 2007 si original, ca e singura optiune care o mai am cat de cat fresh in minte de acu vreo luna, am preferat sa aduc in discutie "La Môme" ( "La Vie en rose" - titlu alternativ )

Am mai vazut un film biografic (pp ca productie de televiziune) despre Edith Piaf, candva long long ago. N-am ramas cu mare lucru din filmul respectiv. In general nu prea ma omor dupa filme biografice, cu exceptia cazului in care efectiv m-ar interesa (mai mult din pdv istoric cred...) personajul aflat in centru, chestie care se intampla destul de rar. Evident, as putea motiva iar ca exista documentare pentru asta, dar la fel de evident, un scenariu ceva mai romantat care iti zice o poveste, ca totusi e vorba de o poveste, nu-i vorba de ceva la ordinea zilei aici, fata de o prezentare seaca si obiectiva in stil documentar, poate fi mai atragator, deci n-ar fi asta motivul pentru care ma cam feresc de filme biografice. Culmea e ca in general nu prea imi aduc aminte sa fi ajuns sa vad vreun film de gen si sa regret timpul pierdut cu asta... Deci nush.. Ok, deja m-am departat cam mult de subiect..

Subiectul e Edith Piaf, cum am mai dat de inteles la inceput. Filmul nu are un fir narativ obisnuit - from start to finish, sarind efectiv prin diverse perioade din viata ei, intr-un mod ce uneori poate parea un pic haotic. Asta, si cu imaginea ce cred ca ar fi putut fi lucrata mult mai bine, in loc de a se incerca cat mai multe moduri de filmare diferite pe parcursul filmului ce nu-si au totdeauna rostul (la care se mai adauga si lumina..), ar fi cam singurele parti slabe ce mi-au ramas in minte. Interpretarea e absolut superba.. Actrita din rolul principal a luat un Oscar pe deplin meritat anul asta. Modul in care e transfigurata Piaf de la 21 de ani pana la sfarsitul vietii e realmente lucrat impecabil. Cum am spus, pana la filmul de fata foarte mult n-am stiut legat de biografia ei dar cel putin eu cu impresia asta am ramas.. Din pdv al sunetului, evident intr-un film cu tema asta e multa muzica. Pentru cine prefera genul e mai mult decat recomandat, pentru cine detesta (exista) e, probabil, de evitat. Personal is pe la mijloc = nu stiu daca am ascultat voit vreodata muzica de gen (nu ma refer numai la Edith Piaf ci la perioada respectiva: '30-'60) , dar n-as putea sa zic ca imi displace total. De fapt, si nu se aplica doar aici, e probabil unul din exemplele in care muzica care in mod normal n-ai asculta-o, plasata in contextul soundtrack de film, se potriveste de minune.

O sa inchei aici (nush daca am zis destule sau nu), pentru ca (evident) is prins iar cu o gramada de chestii din care nush daca iese ceva, da am termene (= maine) si din cauza schimbarii de ora o sa ma culc iar la 5 in loc de 4 probabil... Pe final totusi ar trebui sa mentionez ca filmul, din punctul meu de vedere, e un film destul de dur, chiar foarte dur as putea zice. Nu e vorba de blood & stuff :), e vorba cum am zis doar de un punct de vedere.. subiectiv..

Rating: 4 out of 5