Harry Potter and the Half-Blood Prince (2009)

Sincer, n-am crezut sa ajung sa scriu vreodata pe blog un post dedicat unui film din seria Harry Potter. Dar avand in vedere ca saptamana in curs n-am vazut decat doua filme, ceea ce de fapt e cam dublu fata de cat apuc in medie in ultima vreme... , am avut de ales intre ultimul HP, "Paranormal Activity" sau ceva vizionat mai demult. Am renuntat la ultima varianta pentru ca evident iar scriu pe fuga si nu prea am cand sa-mi adun gandurile, so... Avand in vedere ca "Paranormal Activity" e probabil cel mai overrated si overhyped horror de anul asta, si mult inferior fata de toate parerile de "the scarriest movie I've ever seen" peste care dai pe IMDb, am hotarat sa nu-i mai fac si eu reclama in plus si am mers pe varianta vrajitorasului cu ochelari (care by the way, in ultima versiune include o scena cel putin la fel de disturbing, in opinia mea, fata de cam tot ce-i "spooky" prin "Paranormal Activity").

Am vazut toate ecranizarile dupa JK Rowling aparute pana acum (ma refer evident la Potter series, altceva nici nu stiu ca respectiva sa mai fi scris, maybe I'm wrong..). Sincer sa fiu, nu as putea sa zic de ce n-am scapat nici una. Cum am lasat de inteles si din introducere is departe de a fi fan al seriei, mai degraba spre polul opus. Cu toate astea pot sa spun ca macar din punct de vedere filmic in general au fost watchable si mult peste alte tentative de fantasy aparute dupa LoTR (a se vedea Narnia... care poate poate potential ar avea... dar filmele.. no comment). Seria HP sufera insa de o problema. O problema care e intalnita cel mai des in seriile TV cand se apropie de un final care se vrea amanat cat mai mult, iar scenaristii tot mai "umfla" linia subiectului, poate poate mai iese de un sezon. Ma refer la faptul ca fiecare parte din HP mi-a lasat senzatia ca n-a fost gandita deloc din start = de cand autoarea a lansat primul volum, mai exact fiecare introduce elemente noi de care n-ai auzit de nici o culoare pana atunci dar care sunt de o importanta majora in firul narativ, care mai mult ca sigur se va reflecta si in partile urmatoare. Nu stiu... un element de genul asta intr-un story intotdeauna creeaza o senzatie daca nu de adevarata salata, macar de usoara discontinuitate. De asta in mod normal se da macar un hint minor de legatura pe undeva prin intriga. Cum ar fi de exemplu sa citesti "Monte Cristo" de Dumas si naratiunea sa mearga mult si bine de la incarcerarea lui Dantes, sederea in inchisoare si discutiile cu abatele Faria, evadarea, gasirea comorii, instalarea in Paris in postura de Monte Cristo si abia apoi sa afle cauzele pedepsei si sa inceapa primele mentionari legate de cei trei conspiratori ce l-au trimis in inchisoare, cine sunt, de ce, etc, etc. Pur si simplu partea legata de dorinta de razbunare care e pana la urma esentiala in tot subiectul ar lipsi complet sau ar fi redusa mult. Cam asta e si efectul in Harry Potter. In fiecare parte ni se serveste practic o intriga scoasa mai mult sau mai putin din joben, iar impactul e redus in mare la cat se poate dezvolta in desfasurarea filmului curent, nu e nici ridicat ca nivel de cele anterioare, si nici nu serveste ca suport pentru urmatoarele. Ma rog, nu in termeni chiar atat de stricti.. pentru ca mici puncte de legatura mai sunt, dar in mare asa e. Ei.. am avut surpriza placuta fata de ultima parte din HP sa vad ca e construit efectiv ca un prequel pentru urmatorul film (care din cate stiu o sa fie un "episod" HP din doua bucati care si incheie seria). Deci chiar daca pentru unii un final ceva mai in plop poate ca e mai dezamagitor, eu zic ca in sfarsit avem continuitate, si in sfarsit probabil o sa-mi aduc si eu aminte ce s-a intamplat in filmul trecut, ceea ce-i un plus fata de productiile anterioare.

Am scris deja o gramada si iar n-am zis nimic legat de subiect efectiv. Nici n-o sa zic mare lucru, pentru ca nici nu e un subiect cu o linie foarte bine definita. Cum ziceam, filmul e construit ca o parte introductiva pentru finalul seriei. Hai, ca sa dau totusi un hint, punctul central probabil e reprezentat de moartea unuia din personajele principale ale seriei (cel putin asa pare ... which one, I won't tell :) ). Ce ar mai fi de zis e ca aproape ca si in celelalte parti din amintirile vagi care le mai am, prima bucata de film e destul de buna ca somnifer (mai ales daca il vezi intre 2 si 4:30 AM...) = cred ca durata putea fi scurtata cu un ceas destul de usor. Desi nu mai tin minte foarte clar subiectul mi-a ramas in minte ca filmul cel mai rasarit din toate HP-urile de pana acum "Prizonierul din Azkaban", daca nu ma insel al treilea din serie. Probabil de vina a fost Gary Oldman care a avut un rol consistent acolo si regia de Alfonso Cuaron care a imprimat o tenta mai dark si implicit ceva mai matura unui film care pana la urma are ca targetul principal pana la 15 ani. Cred ca in privinta unei atmosfere ceva mai intunecate ultimul HP s-ar apropia cel mai mult. Iar responsabil de data asta e omul care semneaza imaginea - Bruno Delbonnel ("Amelie", "A Very Long Engagement - Un long dimanche de fiancailles"), si pot zice ca-s multumit ca doua saptamani la rand (dupa "Public Enemies") am nimerit doua filme la care cel putin la nivel vizual n-am nimic de reprosat ba din contra.

Inchei cu ideea ca si acum raman la parerea dintotdeauna ca subiectul in fiecare "Harry Potter" e relativ superficial = cine stie ce substanta n-are ( dar parca totusi a mai crescut nivelul :) ). Oricum, daca in prima faza filmul poate sa para cam ultralungit, macar de la mijoc incolo prinde cat de cat, deci sub aspect de entertainment cat si din pdv vizual cel putin isi face datoria.

Rating: 3 out of 5

Public Enemies (2009)

Am zis-o de nush cate ori pana acum (inclusiv data trecuta daca-mi aduc bine aminte) ca nu ma prea dau in vant dupa filme (de fictiune) cu valente stiristico-documentaristice apropiate de ce ai ocazia sa vezi la news in "the everyday life". Asta e probabil singurul minus, subiectiv vorbind, in ce priveste titlul luat in discutie, si asta fiindca in ciuda faptului ca "Public Enemies" e temporal plasat undeva in anii '30 in US in perioada de recesiune pare destul de actual cel putin in parte.

Ca subiect principal filmul e o biografie (nu foarte exacta) a ultimilor ani din viata lui John Dillinger, probabil ultimul hot de banci din istoria Statelor Unite cu o notorietate apropiata de figuri de acelasi tip plecand de la Jesse James din "the Wild West" pana la Bonnie & Clyde din aceeasi perioada de dupa "the big crash" din 1929. Ca tot veni vorba, filmic probabil s-ar putea face o paralela cu "The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford" iesit acu' doi ani, dar in afara de ce tine de subiect = outlaw biography n-ar ajunge prea departe. "Public Enemies" e cu totul alt gen de film. In ciuda bazei de real facts modul in care e lucrat te-ar putea face sa crezi pe cea mai mare parte din film ca e vorba de o drama combinata cu actiune ca gen, complet fictiva si cu un iz de romance a la "Casablanca". Si poate cel mai important, nu se simte ca e ultra-lungita, ca in cazul celuilalt titlu. Revenind la zona de real facts, am mai avea poate de amintit in plus, ca pe langa componenta biografica, "Public Enemies" mai include si una, ce-i drept nu foarte dezvoltata, in ce priveste contextul istoric si perioada de infiintare a FBI in frunte cu J.E. Hoover.

Filmul e ridicat mult de casting, plecand de la Johnny Depp ca John Dillinger si continuand cu o gramada de alte nume cunoscute pe care n-o sa le mai insir aici. Partea insa care m-a impresionat cel mai mult in sens pozitiv e modul in care e lucrata imaginea. Presupun totusi ca depinde de gust, si asta in special in ce priveste secventele trase in format HD care nu difera de un handycam obisnuit. E ceva intalnit relativ des in filmele regizate de Michael Mann iar aici pot sa amintesc "Collateral" pentru ca asta imi vine in minte dar nu ca exemplu pozitiv. Presupun ca intentia e de a imprima un feeling de news reality la unele secvente de actiune, pe langa formatul peliculei avand si de acum ultra-utilizata si in general enervanta kinetic camera = "shaky picture". Intamplator aici chiar prinde. Dar nu asta e partea care ar fi neaparat de apreciat. Ce mi-a sarit in ochi din start si pana in final e lucrul cu lumina. Just watch the shadows... A trecut ceva timp de cand am prins ceva care sa-mi para nush.. asa de "pictural" lucrat. Cred ca primul titlu care imi vine in minte si care involuntar e destul de legat ca gen ar fi "Road to Perdition", ultimul film care l-a avut ca director de imagine pe Conrad L. Hall (same as in "American Beauty"). Tre' sa marturisesc ca nu stau asa de bine cu partea de cultura generala la capitolul cinematography directors ca la regizori sau compozitori de coloana sonora, deci cand m-am uitat sa vad cine semneaza imaginea pentru "Public Enemies", Dante Spinotti nu-mi spunea foarte multe. Ca referinte mai importante ar fi "The Insider" si "L.A. Confidential" care iar daca stai sa faci o comparatie din cat imi mai aduc aminte se vede si acolo ca e lucrat destul pe lights & shades.

Ca sa n-o mai lungesc, ca si-asa nu prea mai am timp de scris, revin la regie ca ultima apreciere. Asa cum ziceam mai sus, e un film de Michael Mann. Intamplator din '92 de la "The Last of the Mohicans", incoace am vazut cam toate productiile respectivului si nu pot sa zic ca-s cine stie ce fan. In general a fost una calda una rece. Si asta nu stiu cum chiar la propriu in sensul ca pur si simplu pe langa alte aspecte, alternativ, un film mi-a lasat feeling anume, urmatorul nu m-a impresionat prin nimic. Din punctul asta de vedere ce mi-a placut a fost "The Insider" si "Collateral". La "Ultimul Mohican" in afara de coloana sonora de Trevor Jones singurul lucru de care-mi aduc aminte e ca era sa adorm iar "Heat" cu tot cu Pacino si De Niro mi s-a parut totdeauna overrated si pe atat de rece pe cat de cald e titlul. La fel si aici, dupa un "Miami Vice" remake din care nu-mi aduc aminte decat titlul, "Public Enemies" e un film care are sanse sa-ti ramana in memorie, daca nu prin aspectul vizual, macar prin cateva scene memorabile (cea a cinema-ului cu "look to your right" si a liftului din sectia de politie din final ar fi doar doua). Iar daca nici asta n-ar fi suficient ca sa impresioneze, filmul are ce n-am simtit in "Heat", si anume o oarecare caldura data de partea de romance drama in antiteza care mai indulceste duritatea faptelor plecate din baza reala (poate intr-un mod fals.. dar o face.. iar asta in sine te face sa retii filmul).

Rating: 4 out of 5

District 9 (2009)

Ziceam data trecuta cand scriam despre "Moon" ca ar fi doua SF-uri (din ce a mai ajuns si pe la urechile mele) care s-ar fi remarcat pozitiv in 2009, unul fiind respectivul "Moon" iar celalalt "District 9". Acu' o saptamana nu vazusem decat unul, altfel probabil nu le mentionam in aceeasi fraza. Probabil un punct comun ar fi intre cele doua si anume tema corporatiei malefice fara scrupule dar cam acolo se opreste toata legatura. In concluzie, am reusit sa vad si "District 9" undeva intre 2 si 4 dimineata, interval care sper sa fie unul din motivele pentru care o sa fiu asa de critic in cele ce urmeaza...

Filmul nu e prost, dar sincer e departe rau de pozitia in IMDb top 250 pe care o are. Nu vad alta explicatie in afara faptului ca intra probabil intr-o categorie de filme soc. As putea zice chiar ca are si o tenta de... "horror", in ceea ce priveste cotele negative pe unde poate ajunge nivelul de umanitate. Dar cum am mai zis-o si alte dati pentru asta chiar n-am nevoie de un film ca sa-mi puna in vedere - is suficiente stirile sau mai general, si de dorit in cazuri cat mai rare, the everyday life. Nush, totdeauna am considerat ca prima conditie in "being human" capacitatea pe cat posibil de a alege intre a afecta sau a nu afecta viata altcuiva, facand abstractie de efectele asupra propriei persoane. Ultima parte care poate include multe de la instinctul de supravietuire la "get rich" e figurata fix pe dos in film aproape la fiecare ocazie pana spre final = in sensul de any way is possible. Ma rog, as fi probabil ipocrit daca as zice ca ideea de abstractie enuntata mai sus merge intotdeauna, da' nivelul de "burn in hell or not" in orice forma s-ar intampla asta undeva, candva, tind sincer sa cred ca de asta depinde.

Ok, hai s-o scurtez cu filosofia ca oricum nu ma prinde, si sa fac ceva ce nu tin minte sa mai fi facut vreodata = sa descriu subiectul filmului ceva mai complet (so, if you don't wanna know...). Nu prea am ce scurta pentru ca nu e cine stie ce subiect. Deci, the story goes this way: candva in 1982 are loc prima intalnire oficiala de gradul 3 prin stationarea unei nave extraterestre gigant in Africa de Sud, deasupra Johannesburgului. Ei.. de la faza asta pana in 2010 fara prea multe explicatii, respectivii alieni (cu o forma insectoido-bipeda) inmultindu-se ajung sa populeze un intreg ghetou numit District 9. Organizatia paramilitara MNU, un fel de forte UN pentru mentinerea ordinii in ghetoul respectiv, hotaraste intr-o buna zi mutarea respectivilor din baracile construite printre gropile de gunoi, intr-un fel de lagar ceva mai organizat. Respectiva actiune impune inmanarea unui ordin de evacuare catre fiecare extraterestru, operatie administritiva de care urmeaza a se ocupa un functionaras promovat de socrul sef prin MNU-ul amintit mai devreme. In timpul operatiunii respective care mai include si perchezitii pe nepusa masa prin baracile extraterestre, se intampla ca mai sus mentionatul responsabil care urmeaza a deveni eroul principal al filmului, sa dea peste un tub cu un lichid negru pe care accidental si-l improasca in fata. Aici m-as opri in mod normal cu intriga filmului, dar continuarea e destul de putin surprinzatoare dupa ce omul nostru incepe sa sufere mutatii in urma contactului cu fluidul amintit. Mai exact ajunge sa fie haituit de catre MNU care mai e intamplator si producator de armament si gaseste sprijin intr-un extraterestru care vrea sa ajunga pe nava mama suspendata deasupra ghetoului de 30 de ani si apoi acasa. Toate astea in relatie cu ce scriam in paragraful anterior duc la o idee de sinteza ca alienii is mai umani decat oamenii.

Cum ziceam filmul nu e prost, si in ciuda faptului ca dupa cum probabil am lasat sa se inteleaga deja putea fi mai putin socant sau dur intr-un anume sens desi am vazut altele way beyond, problema nu e totusi acolo. Problema sta in faptul ca daca "District 9" cu tot genul lui de SF ar putea fi considerat cat de cat credibil asta ar insemna ca "Die Hard" e un documentar scrupulos in patru parti iar John McClane e un politai care traieste pe undeva prin State si isi va publica in curand si memoriile vis-a-vis de cate gloante i-au trecut pe langa urechi. Deci nici nu stiu de unde sa incep. Poate ar trebui sa vad filmul din nou pentru ca intre 2 si 4 dimineata e posibil sa-mi fi scapat unele lucruri ... dar totusi, nu inadvertentele in poveste ar fi principala problema ci lipsa de informatie si de credibil. I mean.. come on.. avem o ploaie de gloante evitata cu succes doar cu ajutorul unei bucati de tabla, avem o nava gigantica care stationeaza de 30 de ani deasupra unui oras fara ca ditai organizatia militara sa intre in ea, avem un laborator de teste clandestine pe extraterestri in mijlocul orasului la un demisol, avem ditai organizatia armata care nu e in stare sa plasese un blocaj sa opreasca un TAB pe traseul intre oras si ghetoul extraterestru, avem peste un milion de extraterestri cu care ne intelegem da nu stim de ce-au venit dupa 30 de ani, cum naiba au coborat toti din nava mama cand ni se arata doar un modul amarat care aterizeaza, si nu aflam nici macar de la singurul dintre ei care vrea sa ajunga inapoi. Ma rog... legat de ultima putem presupune ca initial n-au fost decat cativa veniti care s-au inmultit ulterior, si evident nu s-a sesizat nimeni ca vreo 4-5 hai 10 alieni au coborat langa oras dintr-o nava cat un cartier intreg si i-au lasat in pace. In fine... cum ziceam, poate mi-au scapat mie unele lucruri si pana la urma e un SF dar asta nu-i totusi o scuza ca sa frizeze ridicolul in anumite parti.

Pe post de concluzie, si sarind peste aspectele tehnice, din care in afara de CGI nu prea se remarca nimic, pot sa zic pentru a treia oara ca filmul nu e prost, poate doar incomplet, iar Peter Jackson cred ca a facut totusi treaba mai buna doar ca producator lasand regia pe mana altuia, nu ca LOTR n-ar fi fost ok, dar nush de ce ma tem ca altfel ar fi iesit ceva mai aproape de somniferul vizual care a fost remakeul la "King Kong".

Rating: 3 out of 5

Moon (2009)

O sa incep cu un scurt off-topic legat de IIFF sau mai detaliat Iasi International Film Festival, care tocmai s-a incheiat ca prima editie. Initial, acu vreo juma' de luna cand am auzit ca urmeaza sa aiba loc asa ceva pe aici, nu ma asteptam la cine stie ce, mai exact la ceva in genul Saptamana filmului din tara x sau Zilele filmului din tara y - manifestari care sincer n-au prea inclus cine stie ce productii valoric vorbind din experienta ultimilor ani. Cand am vazut insa programul mi-am reconsiderat opinia la 180 de grade. Tot respectul pentru ARFI - Asociatia Romana de Film Independent de care habar n-aveam ca exista (de fapt daca dai un search pe Google nici nu prea gasesti cine stie ce), dar care din ce-am inteles de pe site-ul festivalului ar fi initiatorul proiectului. In esenta din ce-am observat programul a fost dominat de indie movies, dar la un nivel valoric destul de high cel putin prin prisma IMDb. Oricum, ca diversitate in ce priveste originea productiilor - de la Coreea pana in Mexic, sectiunilor care au inclus si documentar, si animatii, si scurt metraj, pe langa restul filmelor + arii tematice, cred ca e de departe cel mai complex desfasurator pentru un eveniment de gen desfasurat in Iasi de cand ma stiu. Din pacate, cam cu asta am ramas in ce ma priveste = desfasuratorul, pentru ca avand o saptamana al naibii de plina, cu chiu cu vai am reusit sa ajung la un film, si anume "Moon", care-l aveam trecut pe raboj de ceva vreme la "must see", iar IIFF mi-a oferit ocazia.

Ar fi doua SF-uri aparute anul asta care s-au remarcat in mod ceva mai deosebit pana acum prin prisma criticilor. Unul e "District 9" care inca n-am apucat sa-l vad, si al doilea "Moon", ambele debut regizoral, primul insa cu un buget sanatos cel putin din ce se vede in trailere, al doilea clar in categoria productie independenta. "Moon" e in esenta un film cu un singur actor - Sam Rockwell, si intamplarea face sa fie vorba de cineva care personal nu mi-a placut niciodata. Exista probabil la fiecare cinefil cat de cat inrait o serie de actori care tind sa ti se para, nush cum sa zic... agasanti sa zicem, ca sa nu fiu prea dur. Ei, in cazul de fata, mai sus numitul intra in lista aia destul de scurta dar care exista. Cam care ar fi ideea de la care pleaca filmul. Respectivul personaj e un lucrator pe o statie lunara de extragere a unei substante numita Helium 3, undeva intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Mai exact e singurul lucrator, cu atributii mai mult de administrare a echipamentului si coordonare a aparaturii de extractie din respectiva baza miniera lunara. Debutul filmului il gaseste in ultimele doua saptamani dintr-o tura de trei ani care ar trebui sa ia sfarsit prin inlocuirea cu un alt angajat al companiei.

In prima faza, ori eram eu prea adormit, ori pot sa zic ca filmul pare lungit in mod gratuit. Probabil e prima varianta, pentru ca acum nu prea vad ce parte din subiect s-ar fi putut restrange, sau cel putin "miscata" intr-un ritm mai alert. Pesemne tocmai ceea ce se doreste e pana la urma si imprimarea unui feeling initial de genul "time flows different on the moon" care e atat legat de izolarea in spatiu, cat si de alte aspecte din subiect ce urmeaza a fi dezvaluite ulterior. Ca sa inchei in ceea ce priveste cadrul de start al actiunii, distributia e completata de Kevin Spacey pe post de voce a unui robot (sau mai exact AI-ul statiei) - GERTY, singura companie vorbitoare cu rol de asistent, prieten si interfata inteligenta cu restul echipamentelor din baza. Ca de obicei, n-o sa dezvalui mai mult din subiect, dar din primele cinci minute ale filmului senzatia vis-a-vis de personajul lui Sam Rockwell e scurt pe doi ceva de genul: "omul asta n-ajunge acasa". Nu stii de exact de ce, dar posibile cauze par a fi multe initial (asta si in functie de cate sf-uri vazute la activ ai :-p) - ceva iti spune ca fie omul, fie robotul (care pare suspect de binevoitor si atasat de personajul uman) o ia razna pana la final. Nu se-ntampla chiar asa pana la urma dar ideea de "never get back home" partial cel putin e corecta. In ceea ce priveste termenul de "partial" explicatia o las pe seama filmului, tot ce mai pot zice fiind ca story-ul evolueaza intr-un mod destul de original, chiar daca pare a fi compus din elemente utilizate si ras-utilizate in scripturile de gen.

Cum am mai zis, in mod oficial filmul e indie - low budget (chiar is curios cam cat a fost, dar n-am timp acum sa caut). Cu toate astea nu pare, si din cauza asta paranteza de mai sus, dar motivul pentru care nu pare sta probabil in faptul ca nu da ocazia sa para = ca locatii avem un teren arid pe luna, si cateva incaperi din cadrul bazei, efectele nu sunt multe si unde sunt arata bine, etc. Ar mai fi de amintit coloana sonora de Clint Mansell care chiar daca n-are o tema asa puternica si bine definita cum avem in "Fountain" sau in "Requiem for a Dream", se simte acolo unde trebuie.

Inchei cu ideea ca per ansamblu concluzia personala e ceva in genul - mixed feelings. In primul rand senzatia finala nu e ca ai vazut un SF, e ca ai vazut o drama. Acum.. nu stiu ce-ar defini in general "senzatia ca ai vazut un SF" - numarul de nave si extraterestri ? :) don't know.. Anyway, filmul e ok pana la urma, iar eu astept IIFF-ul de la anu' in speranta ca o sa am timp de mai multe ;)

Rating: 4 out of 5