Surrogates (2009)

Asteptam cu destul de mult interes "Surrogates". Adica na... SF... trailer catchy... Bruce Willis... Jonathan Mostow regizor ("T3", "U-571") ... parea promitator. Deja suna a dezamagire, nu ? :)) Ei, chiar culmea dezastrului n-a fost... dar oricum... In ciuda inceputului care creeaza o oarecare atmosfera pe undeva intre "I, Robot" si "Minority Report" rezultatul final e destul de departe valoric de ambele. Si ma refer strict la filme, chiar daca probabil o oarecare pondere o are si story-ul in diferenta asta, "Surrogates" nefiind bazat nici pe Asimov nici pe P.K. Dick ci pe comic books din cate stiu.

Daca tot am ajuns sa zic de story, ideea de la care pleaca nu e foarte inovativa, si totusi putea fi mult mai bine exploatata/dezvoltata. Undeva intr-un viitor nu foarte indepartat, majoritatea populatiei prefera sa foloseasca surogate in viata de zi cu zi = roboti cu infatisare umana, controlati din apartament, ce transmit partial capacitatile senzoriale operatorului (o idee cu ceva puncte comune am avut si in "Gamer" tot anul asta, cu diferenta ca erau people controling people, not robots). Ei, pe cadrul asta, povestea incepe sa se invarta si sa se incalceasca incet incet in jurul unui agent FBI care ancheteaza un caz de crima dubla, chestie nemaiintalnita de ceva timp datorita folosirii surogatelor, si oricum nemaintamplata in modul "termina surogatul, si scapi si de operator". Intriga se incalceste din momentul in care se descopera si ca una din victime ar fi chiar fiul inventatorului surogatelor. Si de aici incolo avem suficiente elemente de story care chiar daca relativ previzibile, puse cap la cap ar putea da un thriller SF excelent: corporatie malefica, geniu dement ( in afara corporatiei malefice :) ), miscare radicala revolutionara a unor indivizi recalcitranti care nu vor sa renunte la corpul dat de mama natura, experimente ale armatei, etc. Suna bine, nu ? Totusi rezultatul pana la urma nu prea trece nivelul unui film de actiune destul de sec si parca facut pe fuga = cam scurt.

Cred ca de vina e scriptul. Pur si simplu a fost luat un story, care pana la urma avea ceva ceva potential si in loc sa fie transformat intr-un scenariu de film, parca a ramas la stadiul de banda desenata. Momentele de tensiune is retezate rapid, nici cele mai "lacrimogeno-melancolice" nu-s prea lasate sa respire, per ansamblu filmul mergand cam in acelasi ritm de la cap la coada. Ce-l mai ridica/trezeste din "the plain stuff" ar fi probabil Bruce Willis, dar in rest... Nici macar actorii nu prea... "se simt". Ma rog, pe de-o parte e vorba pana la urma de roluri de surogate, deci pp ca e explicabil. Dar lasand asta la o parte... n-avem nici imagine de exceptie, nici sunet extraordinar. Totul e asa cum am zis... "plain", "la norma", nush cum sa zic... Nu e prost, da' nu surpinde in mod placut cu nimic, dar din fericire nici neplacut. A... corectie, ceva surpriza ar fi in rolul lui Ving Rhames pe care nu l-am mai vazut de un car de ani. Sincer nici nu m-am asteptat sa-l vad ever in rol de lider spiritual cu parul impletit in codite afro proferand "words of wisdom"... N-am absolut nimic cu actorul dar... efectiv, tot momentul de inceput, primele secunde - care cum am zis par sa tinda un pic spre "I Robot" si ar trebui sa te introduca intr-o oarece atmosfera is oprite brusc de aparitia respectivului in postura descrisa. Pe mine m-a pufnit rasul (si tin sa subliniez ca inca o data n-am nik cu Ving Rhames... rolul pana la urma e chiar ok, dar totusi, prima impresie... :) ).

In fine, poate oi fi eu prea rau, dar chiar am fost dezamagit. Vroiam mai mult. Filmul nu e prost. Mai are si vreo doua twists chiar. Singura problema e ca nu transmite, nu impresioneaza. Nu stiu... e perfect pentru o seara cand esti obosit si vrei sa vezi un film, in sensul ca te lasa sa dormi linistit dupa. Nu e cazu' sa-ti trezeasca prin minte vreo problema existentiala, sau sa te impresioneze prea tare ca sa-ti treaca somnul. In ciuda faptului ca subiectul in sine ar avea potential in directia asta...

Rating: 3 out of 5