Rosencrantz & Guildenstern Are Dead (1990)

"That we find out the cause of this effect, or rather say, the cause of this defect. For this effect defective, comes by cause: Thus it remains, and the remainder thus." ... Cred ca am cam imbatranit, sau obosit, sau ambele. La care se adauga si ca nu m-am omorat niciodata dupa Shakespeare sau replici in pentametru iambic ca intro-ul de mai sus (desi din cand in cand au farmecul lor). Suficiente premise cat probabil sa nu pot aprecia atat cat trebuie "Rosencrantz & Guildenstern Are Dead". Chiar daca nu-i chiar Shakespeare, ci un pic mai contemporan = Tom Stoppard. Mai mult, ca sa am si motiv de oftica ca bonus, am avut surpriza neplacuta sa vad un inceput de film din '90 aproape similar cu un intro de story pe care ma chinui s-o termin de vreo doi ani si n-apuc. Well, trecand peste .. Poate ar fi indicata o descriere mai exacta a cine-s personajele cu nume exotice din titlu. Shall we begin, therefore ...

Filmul e ecranizarea unei piese, chiar in regia autorului de mai sus, al carei subiect se invarte in jurul existentei efemere a doua personaje secundare din "Hamlet": Rosencrantz si Guildenstern. Piesa destul de cunoscuta din cate stiu, dar pe care n-am avut ocazia sa o prind pana acum live pe nici o scena. Concis, ce avem aici e o comedie absurda. In varianta shakespeareiana originala, cei doi din titlu se afla in pozitia de amici, sa zicem, ai lui Hamlet, fiind pusi insa de regele uzurpator al Danemarcei sa-l tina sub observatie. In prima faza ... Mai urmeaza si faza doi, dar as divulga prea mult din filmul de fata, pentru ca inevitabil subiectele se intersecteaza. Mai important e ca in original, Rosencrantz si Guildenstern sunt realmente personaje secundare, fara prea mult spatiu de actiune in piesa (daca nu ma lasa pe mine memoria). Ce face filmul de fata e sa ne dea o poveste a lor, sau altfel zis sa construiasca in jurul ideii: unde-s si ce fac Rosencrantz si Guildenstern cand nu-s prezenti in scena. De la filosofie absurda, teorii existentiale, descoperirea hamburgerului, acceleratiei gravitationale sau a unui perpetuum mobile .. si altele, revenind evident la partile unde au un rol in subiectul original, dar rol de care nici ei nu-s prea convinsi ajungand atat de confuzi incat nu mai stiu cine e Rosencrantz si cine Guildenstern. Eu nu mai tin minte Hamlet atat de bine, dar filmul ni-i plaseaza intr-o lumina mai mult neutra decat negativa, de genul indivizi nepotriviti plasati de cine poate la locul potrivit.

In caz ca Tom Stoppard nu suna foarte familiar, e scenaristul oscarizat pentru "Shakespeare in Love". Dar ca referinta pentru ce avem aici probabil un exemplu mai bun e "Brazil" al lui Terry Gilliam, la care a fost coautor. Desi sincer sa fiu, inca o data - ori am imbatranit eu, dar "Brazil" pentru mine a fost mai usor de "mestecat". Aici avem parca prea multa adancime in umorul absurd, care eu cel putin la ora curenta nu mai am rabdare sa-i descalcesc toate itele care se vor a fi acolo printre randuri. In mod normal apreciez asa ceva, dar scenariul de fata e prea dens si devine obositor. Plus, ma repet, tre' sa-ti placa Shakespeare. Ca aprecieri, ca tot am zis de Gilliam pot sa remarc pozitiv nota de suprarealism (desi clar nu atinge acelasi nivel ca in "Brazil"). Dar cel mai tare punct al filmului sunt rolurile excelente facute de Gary Oldman si Tim Roth, care ma fac sa cred ca piesa pe o scena de teatru, unde interpretarea are pondere mult mai mare, prinde mult mai bine decat pelicula de film, cel putin in cazul asta. And that shall be all for now ...

Rating: 3 out of 5