Filmul e o ecranizare dupa John Le Carre. Pentru cine nu e foarte familiar cu John Le Carre, cronologic: "The Spy Who Came in From the Cold", "The Russia House", "The Tailor from Panama", "The Constant Gardener", "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" (si poate si altele). Ca sa sumarizam vorbim de un autor britanic, pe nisa de spy thrillers, dar la un pol total opus de Ian Fleming si orice tine de James Bond. Mai exact, povesti ce se leaga mai toate de activitatea din serviciile de intelligence, plasate intr-un context istoric real, si in care avem mai putina actiune si mai multa social drama. Pe scurt, in "A Most Wanted Man" desfasurarea are loc in Hamburg, unde o brigada a contraspionajului german, care incearca sa verifice un fir ce ar duce la finantare de activitati teroriste, se trezeste brusc in situatia de a avea sub nas un presupus extremist cecen, proaspat debarcat ca imigrant ilegal, ce le-ar putea da pe tava "pestele cel mare" (ca sa citez aproximativ din film). Asta daca e lasat liber. Ceea ce evident pare a fi o problema pentru securitatea interna. Si deja am povestit cam tot filmul :) Well, sort of ...
Din nou, pentru cine nu e foarte familiar cu John Le Carre, daca mai stie si "mega-spoilerul" dat mai sus, exista sanse mari ca filmul sa plictiseasca groaznic. Cum am patit-o eu long, long ago de exemplu cu "Russia House" (nu ca filmul ala ar fi prea grozav oricum). Pe de alta parte, daca stii la ce sa te astepti = o actiune efectiva care se intinde pe o durata relativ scurta de timp (cu posibil ceva flashbacks), in care ai o gramada de character build-up unde ai un accent fin pe partea de analiza umana din p.d.v. psihologic, si te poti trezi oricand cu ironii ale vietii de genul omul potrivit la locul nepotrivit (sau invers), atunci ... Well, in cazul asta, ai nimerit bine filmul :)
Anton Corbijn, regizorul, reuseste sa obtina in "A Most Wanted Man" ce nu i-a iesit in "The American". Prea multa inspiratie sa descriu rezultatul, nu prea am acuma. Daca ai vazut ambele filme probabil o sa-ti dai seama ce vreau sa zic. E drept ca si scenariul tipic John Le Carre il ajuta mult mai mult decat povestea de dincolo, in sensul ca e mai legat, mai solid si are o finalitate, ca sa nu genereze totusi cascaturi prelungite si un "what was that ?!" dupa final credits. Pe de alta parte si regia ajuta scriptul. Cea mai faina ecranizare cred care am vazut-o penru Le Carre. Pastreaza un echilibru bun intre iluzia romantica de nuvela cu spioni, lovita constant de raceala din real life. Comparativ "The Constant Gardener" care a avut-o numai pe prima, iar "Tinker Tailor Soldier Spy" prea mult din a doua. La tot ce tine de asta, contribuie mult de tot si distributia de exceptie, in frunte cu Philip Seymour Hoffman din pacate intr-unul din ultimele roluri, care arata din nou cat de versatil a fost omul asta ca actor.
Inchei cu o reflectie personala, intorcandu-ma la introducere. E un sentiment ciudat ca scriu o recenzie la un film care se invarte ca subiect in jurul unei celule teroriste, intr-un moment nefericit cand mai toate canalele media sunt pline de debate-uri pe tema asta. Si nu-i neaparat ciudat atat ca asociere, ci prin faptul ca un film, sau ma rog - romanul din spate - o chestie fictiva pana la urma, parca e mult mai decent si chiar credibil ca abordare vis-a-vis de complexitatea si implicatiile unei situatii de gen decat o gramada de talk-showuri sau relatari de pe unele canale de stiri.
Rating: 4 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu