"Redshirts"

Am preferat ca pe final de an sa fac ceva ce nu tin minte daca am mai facut = in loc de un film sa iau o carte ca subiect pentru intrarea de blog: "Redshirts" de John Scalzi. Don't worry :) la cat apuc sa citesc in afara de work related stuff de cativa incoace, sigur n-o sa devina un obicei.

Avand in vedere ce tocmai am scris e oarecum irelevant sa zic ca "Redshirts" e una din cele mai bune carti pe care le-am citit in ultimii cinci ani ( la o medie de cam one book/year :) ). E poate mai relevant sa mentionez ca e cartea care a luat Hugo-ul in 2013 ( + premiul Locus ). In cazul in care nici asta nu spune prea multe, probabil nu te numeri printre amatorii de SciFi literature si in mod normal as recomanda sa cauti alta carte. Dar poate ti-a placut "Star Trek" :) sau poate esti atras de time travel ( oh yes, I'm back to that ;) ).

Care-i legatura cu "Star Trek" ? "Redshirts" incepe ca un soi de satira cu loc de desfasurare pe nava amiral a umanitatii intr-un context in care nu poti sa nu observi o similitudine cu: "Enterprise" si misiunile "where no man has gone before". Cu o mica particularitate insa: vedem desfasurarea actiunii din ochii unor membri ai echipajului fara cine stie ce rang pe nava care se intreaba de ce in fiecare misiune de genul asta supravietuiesc ca prin miracol doar un grup de ofiteri. Si mai exact, de ce de fiecare data trebuie musai sa moara cineva de grad inferior in chinuri din cele mai groaznice si din cele mai aiurite motive pe care nu si le-ar imagina nimeni. De unde si aluzia titlului .. in "Star Trek", seria originala aparent uniformele rosii erau blestemate la o soarta similara.

Care-i legatura cu time travel ? Ei, fara sa dau cine stie ce spoiler, rezolvarea problemei de mai sus ajunge se pare cumva sa depinda de asa ceva :) Si avem iar o perspectiva foarte faina, chiar daca de data asta nu prea poti sa te uiti la ea decat ca la o fantezie pura (no life loops theory analysis, doar o varianta light pentru alternate universe strings).

Lasand subiectul de mai sus la o parte, trebuie inca o data sa punctez ce tine efectiv de partea literara. E singura carte care-am citit-o de John Scalzi, si daca inceputul nu parea sa promita mult peste un roman ieftin ca stil, situatia s-a schimbat repede. Satira din prima parte e excelenta, iar ilaritatea catorva dialoguri te surprinde. Nu mai tin minte sa fi pufnit efectiv intr-un hohot de ras la alta lectura. Partea a doua trage ceva mai mult pe latura dramatica, iar finalul e din nou surprinzator (pozitiv) ca abordare. In mod normal te-ai astepta la un roman sa se incheie cu un ultim capitol .. sau hai, un epilog. Ei, aici avem trei coda. La persoana unu, doi si trei. Care daca mai aveai cumva indoieli ca lectura de pana atunci e un roman serios, si inca o vezi ca pe o scurta satira usoara, ar trebui sa te convinga zic eu de contrariu. Pe langa faptul ca partea de drama creste din nou in partea asta (desi umorul se pastreaza), finalul reuseste cumva sa integreze si un pic de romance in toata povestea desi (light spoiler) pana la ultima pagina n-o sa fie evident cat de solida (si surprinzator non-cheesy) e nuanta asta.

Ca sa concluzionez, in ciuda faptului ca e o satira deseori acida, dupa ce intorci si ultima fila iti dai seama ca "Redshirts" e o carte incredibil de calda. Si scurta, ca sa "arda" repede :) Din pacate, nu stiu daca a ajuns sa fie publicata in .ro, dar daca e de gasit as recomanda-o la fel de calduros (desi tind sa cred ca textul original ar fi de preferat unei traduceri). Cam atat ... si Sarbatori Fericite ! ;)