Intr-un gen care parea intr-o vreme cam depasit de vreme = cold war spy thrillers, surprinzator mai apar totusi titluri, nu foarte frecvent, dar parca mi se par mai dese decat in zona SF de exemplu. Anul trecut scriam despre "Jack Strong" (bine, o productie ceva mai veche) inspirat dintr-un caz real, pentru care am putea zice fortand un pic ca "The Courier" ar fi un prequel. Subiectul aici e cam acelasi - un ofiter de rang inalt din blocul estic decide ca-i mai sanatos pentru geopolitica internationala a perioadei sa furnizeze informatii secrete catre CIA. In "Jack Strong" personajul in cauza era un ofiter polonez care asista in debutul filmului la executia colonelului Penkovsky, ca exemplu dat de KGB pentru riscurile tentatiilor de a colabora cu dusmanul capitalist. Ei (mega spoiler), aici ar fi legatura - Oleg Penkovsky e un alt personaj real, al carui traseu de spion il avem prezentat in "The Courier".
Acuma, ca stim finalul, ce-ar mai fi de zis e ca personajul principal al filmului nu e Penkovsky, ci "curierul" - Greville Wynne, un oarecare om de afaceri din Londra cu nefericita calitate pentru el de a avea clienti in Europa de Est, dar foarte fericita pentru spionajul britanic pentru a-l folosi ca om de legatura cu sursa din est. Actiunea urmareste parcursul istoric mai mult sau mai putin romantat (sa fim fair - mai mult) de la recrutarea respectivului pana la finalul nu foarte fericit, in care domnul Wynne, gratie nationalitatii sale totusi scapa.
Ce salveaza filmul e probabil faptul ca-i ancorat intr-o poveste reala. Ce-l ingroapa e ca povestea reala e parca prea "filmic" tratata. Cum sa zic... "The Courier" pare asa de bazat pe fapte reale cum "Titanic" se simte ca film istoric. Abordarea e simtitor destul de... light (ca sa nu zic "Hollywoodish") - foarte teatrala si cu multe stereotipuri, clar mai putin realista decat in "Jack Strong", dar acceptabila daca preferi ceva mai usor. Oricum, coincidenta probabil - cele doua filme neavand prea multe in comun ca productie - undeva prin prima parte din "The Courier" avem o scena de "deja vu" in care colonelul Penkovsky de data asta asista la executia maiorului Popov, un alt spion rus demascat de KGB (alt personaj real). Deci exista si subiect de prequel la prequel.. :)
Am mai scris ca prefer seria "MI" fata de "Bond", unul din principalele motive fiind ca nu se ia atat de in serios pe cat o face universul 007 = ai de regula are o poveste decenta, actiune ok, si un factor de comic relief prezent atunci cand trebuie. Nu incearca nuante de drama cu pretentii. Sta comod in zona de action movies si face bine ce face. Sau, na... avand in vedere ca vorbim acum despre "MI6: Fallout" (no pun intended), facea bine...
Din pacate ultima parte a seriei face fix ce criticam mai sus. Incearca sa fie mai "Bond" decat pana acum. In primul rand mi se pare de departe MI-ul cel mai centrat pe personajul principal = Ethan Hunt, in conditiile in care alta parte definitorie a seriei a fost "the team" si nu doar Tom Cruise ca super-spy. Don't get me wrong, avem si aici "the team", dar parca mult mai mult prim plan cu the team leader. Dupa asta avem o poveste care fiind ceva mai complicata se vrea inteligenta numai ca nu-i iese. Pentru ca toate twisturile (nu prea multe) sunt cel putin previzibile, daca nu chiar sub ochii tai. E foarte enervanta prima bucata consistenta de film in care e clar ca un personaj din the good guys team e de fapt de partea cealalta dar reuseste sa treaca nedeconspirat, si mai mult mai are si identitatea evidenta a unui tip cautat de toata lumea dar care nu stie nimeni cine ar fi. As fi scris spoilers inainte sa zic asta, da' sincer... chiar nush cati nu s-ar prinde...
Ceva de bine - scenele de actiune sunt intr-adevar impressive, si e destul de greu sa mai reusesti asta. Mi-a adus aminte de "Cliffhanger" la un moment dat (elicoptere in munti). Simon Pegg e inca in the team - so the comic relief is still there and works very well. Povestea in sine nu-i chiar rea, dar nici n-ajunge la nivelul precedentelor doua. Tom Cruise face maratoane cu o viteza care i-ar da de gandit lui Usain Bolt daca n-ar fi fost mai nimerit sa incerce asa ceva in loc de sprinturi... stai ca asta nush daca-i chiar de bine. Anyway, enjoyable, dar din pacate mult prea previzibil, ceea ce-l duce departe rau de critica prea generoasa cu epitete gen "best action movie of the year". Mai avem inca din 2018, deci eu pot sa sper la ceva cu un story un pic mai inteligent...
Singurul motiv pentru care scriu intrarea asta ca sa pot zice ca azi mi-a iesit ceva... Iar daca-mi iese ceva luck might change (hopefully). Depinde acum cum definim "azi", dar sa revenim la "Our Kind of Traitor" pana nu vin zorile.
Vorbim de o ecranizare dupa un autor care a prins destul de bine la public in ultimele decenii - John Le Carre, desi genul de care vorbim e un old school spy thriller care nu prea se mai poarta din '80 incoace. Un profesor de literatura plecat intr-o escapada romantica in Maroc cu sotia in speranta sa mai incalzeasca o relatie racita se trezeste abordat de un soi de contabil al mafiei rusesti. Decis sa dezerteze dupa decesul prematur al unui "coleg" de breasla. Si asa din profesor de literatura, omul nostru ajunge peste noapte informator pentru MI6, si implicat intr-o intriga destul de neverosimila, fiind decis sa-si ajute noul prieten.
Filmul e dus de patru actori: Stellan Skarsgard, Damian Lewis, Naomie Harris si Ewan McGregor. In ordinea asta, nu cea de pe afis, chit ca toti fac o treaba excelenta. Altfel n-am fi avut de vazut mare lucru aici. Povestioara e simplista, si asa cum ziceam mai lasa de dorit si la credibilitate. Cu toate astea, are un soi de aer romantic care parca nu l-am prea mai simtit in genul asta tocmai de la "The Spy Who Came in from the Cold" (same author, 53 years ago). Avand in vedere ca dupa atata amar de vreme, inca mai merge...
Short entry: "Atomic Blonde" is an atomic mess... Ceea ce in trailer pare un action movie in toata regula, iar daca te uiti la echipa de productie arata ca un John Wick in varianta feminina, incepe ca o ecranizare dupa John le Carre. Si cand zic John le Carre ma refer clar la pretentii de "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" cu tot tacamul de ite incalcite. Blonda atomica e o agenta MI6 sub acoperire trimisa sa recupereze o lista de spioni din Berlinul sfarsitului de '89 prins de caderea zidului. Russians want that too. De aici avem o actiune povestita intr-o camera de interogatoriu in flashbacks care in prima parte e atat de lungita incat pierzi sirul la cine si ce are exact in plan. Ironic sau nu chiar avem o replica undeva in care i se reproseaza agentei noastre ca pierde vremea prin Berlin fara rezultate, sau ceva de genul asta. Anyway, pesemne cea mai buna parte e twistul de dupa "twistul" de final... primul fiind vizibil de la o posta. Desi dupa asta trebuie sa-ti explici de ce a fost vizibil de la o posta... Better don't lose time with that. Just enjoy the '80s music - a doua cea mai buna parte din film. Nena - 99 Luftballons suna bine si azi...
"The Debt" e un thriller bun ... daca ai suficienta rabdare sa prinzi twistul de la jumatate. Pana acolo avem o poveste derulata partial in flashback a trei agenti Mossad insarcinati candva prin anii '60 cu prinderea in Berlinul de Est a "chirurgului din Birkenau", un criminal de razboi nazist. E partial in flashback pentru ca actiunea incepe la 30 de ani dupa la o lansare de carte retrospectiva privind succesul misiunii. Inexplicabil, unul din cei trei se sinucide inainte de respectiva receptie. Ma rog, inexplicabil pana la jumatatea filmului :) ...
As face o remarca relativ la actori. Sau mai exact la casting. Daca pot sa zic ca apreciez angajarea cate unei perechi pentru fiecare din cei trei, in locul unei tentative de machiaj de imbatranire care cel mai des da gres, modul in care s-au ales perechile e cel putin ciudat daca nu chiar derutant. Esti tentat initial sa crezi ca varianta tanara a unui agent e a celuilalt si viceversa. Trecand peste asta, n-as putea sa calific drept exceptional filmul in nici un capitol. Povestea e insa destul de bine inchegata, are acea parte nostalgica/romantica caracteristica genului clasic de spy thriller care mai nou se cam pierde (n-am avut asa ceva in Bourne de exemplu), iar regia (John Madden) e solida in pura traditie britanica pentru categoria asta de filme. As zice ca rezultatul, mai ales prin derularea lenta, se apropie usor de John le Carre ("Tailor of Panama", "Tinker, Tailor, Soldier, Spy", "A Most Wanted Man") .. ba chiar cred ca depaseste o parte din ce avem acolo.
"Jason Bourne", varianta 2016, vine ca al cincilea episod din serie, dupa ce in precedentul "Bourne Legacy" aveam impresia ca incheiasem cu Bourne (de asta se chema "Legacy"). Well, he's back. Iar atata timp cat ai uitat primele trei filme this one works. Pentru ca altfel presupun ca ai avea de acoperit prea multe semne de intrebare legat de continuitate. Deci, luat de sine statator (ma rog, doar cu referintele la trecut incluse) e un spy thriller decent. Pe scurt, Bourne "auto-exilat" afla ca istoria familiei proprii si legaturile cu CIA includ un pic mai mult decat stia. Asa ajungem la o vendetta personala combinata si cu o intriga politica de interior + o referinta consistenta la lipsa de privacy in online social media. Evident nu scapam de exagerari si pasaje superficiale, dar overall merge. Pana si pe tehnic :) (ca tot ma plangeam de kinetic camera folosita prost data trecuta .. na, ca aici avem contraexemplu).
Cand am auzit de ideea de remake la "The Man from U.N.C.L.E." am fost foarte sceptic. L-am vazut ca pe un film de trend in sirul aparut anul asta "Kingsman", "Spy", "Mission Impossible" si chiar the next Bond. Adica ceva de genul "hai ca merge ca vara asta se poarta spy movies". In plus, loooooong long ago am prins cateva episoade din seria originala cu Robert Vaughn si David McCallum, iar auzind ca titularii pentru cuplul Solo/Kuryakin sunt Superman si The Lone Ranger (= Henry Cavill + Armie Hammer) am zis niet, nu merge ... Oh, was I wrong or what? ...
Povestea ... well, a spy story in the '60s - ceva "clasic" - o organizatie neo-nazista cu dorinte de bomba nucleara si acaparare globala. Detaliile nu-s importante. O sa fie cand vezi filmul, not now. Importanta e prezentarea in cazul de fata, sau cum ni se serveste varianta asta de Bond invechit, tinut la butoi de stejar si scos din beci. Cum am zis a fost acum mult timp cand am vazut ceva din seria originala. Totdeauna a fost o nuanta comica si acolo. Noua varianta de cuplu americano-rus de spioni e insa destul de diferita. In sensul ca se accentueaza mult mai mult pe diferenta de caracter dintre cei doi, respectiv sarmul american vs. rigoarea rusa. Si prinde. Prinde excelent, iar titularii de rol isi fac treaba perfect.
Filmic, ce avem aici e o bijuterie. Bate fara probleme tot ce am vazut anul asta in materie de compozitie cinematografica meaning imagine, soundtrack si montaj (da, chiar si pe Mad Max). Am fost foarte placut impresionat sa constat ca mai exista cazuri in cinema-ul de mainstream, de 100% entertainment cand un cadru e lucrat cu stil. Da, stiu .. E o trimitere clara spre imaginea de anii '60 menita sa atraga atentia in sensul asta, cadre din racursi, zoom out, montaj cu actiune paralela in taieturi pe acelasi frame, etc. In fine ... Ideea e ca rezultatul e superb vizual. The sound - think on Tarantino movies. Enough said.
Deci, raspunsul la intrebarea din start e ca da ... I was wrong. Am uitat ca filmul e regizat de Guy Ritchie. Sau mai exact am uitat ca in toata filmografia omului nu tin minte sa fi prins nici un film care sa nu fi fost macar pe linia de plutire (including "Swept Away" - no pun intended - pentru mine a fost ok). Probabil cel mai mare atu in toata productia asta sta in regie + script, si mai exact in faptul ca nu se vrea la nici un moment a fi un alt Bond, ci just a fun movie, unul neserios cat incape :) ...
As fi vrut sa intitulez intrarea asta "MI vs. Bond" dar pana la "Spectre" mai e un pic, de la "Skyfall" a trecut prea mult, si in plus n-am timp sa scriu. Pe scurt "Rogue Nation" m-a convins de ce nu eram inca foarte sigur dupa "Ghost Protocol". Cumva, cel putin in ochii mei, varianta americana de agent secret bate MI6-ul britanic. Nu pot sa-mi explic foarte clar de ce. Cred ca e tocmai din cauza ca "Mission Impossible" nu se ia atat de in serios pe cat o fac filmele din seria "Bond". Si daca am ajuns la asta ...
Dupa mine cea mai buna parte din "Rogue Nation" nu-i nici story-ul (care uneori scartaie .. nu tare, dar suficient cat sa observi ca mai mergea finisat), nici scenele de actiune, nici varianta "MI" de Bond girl (ceva mai plauzibila decat the actual Bond girls) ci partea the comic relief. Simon Pegg isi reia rolul de IT mastermind din precedentul episod, avand o prezenta care aproape rivalizeaza cu rolul principal si ca importanta in script, si ca efectiv timp de ecran. Si e elementul esential ca sa elimine acea rigurozitate dintr-un spy thriller serios (a se vedea John le Carre), si sa admita ca filmul care-l vedem e o povestioara implauzibila care n-are alte pretentii decat de typical action movie entertainment. Chestie care Bond o cam uita .. sau altfel zis se vrea mai mult decat e. Daca exagerarile din cascadorii ar fi fost si ele un pic mai putin SF-istice ...
Subiectul? Better than what's in the trailer. N-are sens sa-l stric. Atat. Cum ziceam n-am timp de scris ;)
Am vazut "A Most Wanted Man" intr-o pauza printre sarbatori. Am vrut sa scriu intrarea asta de blog weekendul trecut, dar, evident, n-am avut timp. Dupa evenimentele nefericite de saptamana asta, m-am gandit serios sa schimb topicul. Dar altceva mai bun n-am, si deja am luat o pauza lunga de la ultima intrare. Deci ...
Filmul e o ecranizare dupa John Le Carre. Pentru cine nu e foarte familiar cu John Le Carre, cronologic: "The Spy Who Came in From the Cold", "The Russia House", "The Tailor from Panama", "The Constant Gardener", "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" (si poate si altele). Ca sa sumarizam vorbim de un autor britanic, pe nisa de spy thrillers, dar la un pol total opus de Ian Fleming si orice tine de James Bond. Mai exact, povesti ce se leaga mai toate de activitatea din serviciile de intelligence, plasate intr-un context istoric real, si in care avem mai putina actiune si mai multa social drama. Pe scurt, in "A Most Wanted Man" desfasurarea are loc in Hamburg, unde o brigada a contraspionajului german, care incearca sa verifice un fir ce ar duce la finantare de activitati teroriste, se trezeste brusc in situatia de a avea sub nas un presupus extremist cecen, proaspat debarcat ca imigrant ilegal, ce le-ar putea da pe tava "pestele cel mare" (ca sa citez aproximativ din film). Asta daca e lasat liber. Ceea ce evident pare a fi o problema pentru securitatea interna. Si deja am povestit cam tot filmul :) Well, sort of ...
Din nou, pentru cine nu e foarte familiar cu John Le Carre, daca mai stie si "mega-spoilerul" dat mai sus, exista sanse mari ca filmul sa plictiseasca groaznic. Cum am patit-o eu long, long ago de exemplu cu "Russia House" (nu ca filmul ala ar fi prea grozav oricum). Pe de alta parte, daca stii la ce sa te astepti = o actiune efectiva care se intinde pe o durata relativ scurta de timp (cu posibil ceva flashbacks), in care ai o gramada de character build-up unde ai un accent fin pe partea de analiza umana din p.d.v. psihologic, si te poti trezi oricand cu ironii ale vietii de genul omul potrivit la locul nepotrivit (sau invers), atunci ... Well, in cazul asta, ai nimerit bine filmul :)
Anton Corbijn, regizorul, reuseste sa obtina in "A Most Wanted Man" ce nu i-a iesit in "The American". Prea multa inspiratie sa descriu rezultatul, nu prea am acuma. Daca ai vazut ambele filme probabil o sa-ti dai seama ce vreau sa zic. E drept ca si scenariul tipic John Le Carre il ajuta mult mai mult decat povestea de dincolo, in sensul ca e mai legat, mai solid si are o finalitate, ca sa nu genereze totusi cascaturi prelungite si un "what was that ?!" dupa final credits. Pe de alta parte si regia ajuta scriptul. Cea mai faina ecranizare cred care am vazut-o penru Le Carre. Pastreaza un echilibru bun intre iluzia romantica de nuvela cu spioni, lovita constant de raceala din real life. Comparativ "The Constant Gardener" care a avut-o numai pe prima, iar "Tinker Tailor Soldier Spy" prea mult din a doua.
La tot ce tine de asta, contribuie mult de tot si distributia de exceptie, in frunte cu Philip Seymour Hoffman din pacate intr-unul din ultimele roluri, care arata din nou cat de versatil a fost omul asta ca actor.
Inchei cu o reflectie personala, intorcandu-ma la introducere. E un sentiment ciudat ca scriu o recenzie la un film care se invarte ca subiect in jurul unei celule teroriste, intr-un moment nefericit cand mai toate canalele media sunt pline de debate-uri pe tema asta. Si nu-i neaparat ciudat atat ca asociere, ci prin faptul ca un film, sau ma rog - romanul din spate - o chestie fictiva pana la urma, parca e mult mai decent si chiar credibil ca abordare vis-a-vis de complexitatea si implicatiile unei situatii de gen decat o gramada de talk-showuri sau relatari de pe unele canale de stiri.
"Safe House" e un fel de Bourne reincalzit. Asta ar fi si prima recomandare de fapt, daca ultimul Bourne nu ti-a placut ar fi de dorit sa eviti "Safe House". In caz contrar, give it a try dar nu te astepta sa fii dat pe spate.
Filmul incepe bine, si parca atenueaza un pic din stupiditatea taglineului "Safe House - No One is Safe". Dar pana la urma, dupa ce vezi asta pe afis poate ar fi cazul sa nu elimini complet rezervele (sau sa iti iei daca nu ai). Premisa e relativ originala. In Africa de Sud, intr-o locatie a CIA (the safe house), avem un agent cu nu foarte multa experienta (Ryan Reynolds) pe post de "gazda", sau mai bine zis administrator al locatiei respective. In mod normal plictisit de moarte si visand la o avansare, in spiritul zicalei "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti", omul se trezeste intr-o zi cu o echipa operativa la usa escortand un "oaspete". Care oaspete (Denzel Washington) e un fost agent, dezertat cu 10 ani in urma, care aparent s-a predat de buna voie consulatului american. De fapt nu chiar de buna voie, dar hai sa nu dezvalui chiar tot inceputul ... Pe scurt, ideea e ca respectivul pare a fi urmarit de multa lume care vrea ceva de la el. Ma abtin de la prea multe detalii pentru ca in definitiv filmul mai departe e o fuga continua .. a la Bourne .. dar din pacate comparatia se opreste pe la doua treimi daca nu mai devreme ...
Filmul se mentine intr-un ritm si o insiruire de situatii in prima faza construite suficient de "catchy" ca sa te prinda, dar pe final o face lata ... 1. Light spoiler that grows up as you watch the movie: o bucata buna de film nu prea stii cine e de fapt "the bad guy", aspect insotit de tehnica scenaristica standard de a sugera "subtil" raspunsul la dilema asta .. care e asa "subtil" incat iti devine clar ca vei fi "surprins" cica la un moment dat. 2. Filmul are tente cliseice pe parcurs, dar se abtine totusi in limite decente o bucata buna de timp .. dar nu pana la capat, asa incat finalul dupa ce ca devine a naibii de previzibil te mai face si sa casti/dai ochii peste cap/uiti la ceas/etc. 3. Violenta mi s-a parut exagerata desi in mod normal n-am probleme la nivelul asta, si e iar in special pe final .. sincer sa fiu stau si ma gandesc daca regizorul nu si-o fi luat o vacanta (sau s-o fi intors din una) si si-a facut treaba numai pe jumate. Ca sa fac si ceva aprecieri pozitive totusi, actorii isi fac rolurile la nivelul cotei care o au si avem si ceva exterioare faine care dau intr-adevar un feeling de South Africa ca loc de desfasurare. Mai mult de-atat .. e ok pentru un thriller mediu de vazut inainte de somn in lipsa de altceva .. pacat de inceput pentru ca putea fi mai mult ...
In ciuda faptului ca asta ar fi fost cica ultima saptamana de vacanta pe vara asta, n-am apucat sa vad decat "The Bourne Legacy". Si cum is presat de facut bagaje, nici nu prea am cand sa intru in cine stie ce detalii. Asa ca trec scurt direct la subiect ...
In continuarea la Bourne, care nu mai are chiar nici o treaba cu seria originala de carti de la baza, avem de fapt un soi de "reboot". Mai exact aflam ca guvernul american mai are un program secret de antrenat agenti (actually .. de fapt mai multe programe, ca sa mai avem eventual loc si de alt reboot ..). Si asa o luam de la capat in acelasi stil cu Jeremy Renner in loc de Matt Damon, infuriat rau cand conducerea decide ca e cazul de inchis pravalia si "concediat" angajatii. Fara mai multe spoilere, rezultatul e un mix Bond-Terminator :) Ultima parte poate suna un pic ciudat, si cand vezi filmul si cam SF, dar acu' pe bune cred ca e cea mai de apreciat. Asta pentru ca face cumva ca filmul sa fie totusi un pic diferit de precedentele.
Pe ansamblu mi-a placut. Nu eram foarte sigur, fiindca Tony Gilroy (restul de Bourne, "Michael Clayton", "Devil's Advocate" .. dar si "State of Play", "Proof of Life") care e si regizor aici pe langa jobul obisnuit de scenarist, alterneaza cateodata de la bun la prost destul de usor (desi dupa mine ramane unul din cei mai buni scenaristi din zona thriller la ora curenta). Cu toata similaritatea cu productiile anterioare (pana la urma e extensie la aceeasi serie), rezultatul e pana la urma unul bun in peisajul filmelor de gen. Si nu pot sa nu recunosc ca is si un pic subiectiv si parca prefer universul Bourne fata de Bond. Om vedea cum o fi Skyfall ;)
Cum vad ca se bucura de mare succes in ultima vreme am zis sa raman pe teritoriu britanic saptamana asta, cu un titlu un pic mai vechi. Am mai avut o "Enigma" pe blog care era o poveste de spionaj in timpul Razboiului Rece, aici e ceva ce aduce a spy story dar e plasata in timpul World War 2. De fapt filmul e un amestec intre drama, thriller si love story intr-un ritm care aduce oarecum cu "The English Patient" = pe parcurs s-ar putea sa ti se pare extra lungit, dar finalul cam da peste cap impresia asta.
Subiectul e plasat la Bletchley Park, centrul britanic din timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru decriptarea transmisiilor germane (de unde si titlul filmului), si are ca punct de plecare o idila rupta intre un criptanalist si o operatoare din sectoare diferite, care idila ajunge sa fie intriga pentru o poveste incurcata cu disparitii misterioase si furnizare de informatii secrete catre inamic. Filmul e usor exagerat pe alocuri pe ideea de dramatism, mai ales ca toata actiunea e relativ calma avand ca loc de desfasurare exclusiv baza respectiva. Exista ceva parte documentaristica in film = vezi o masina Enigma reala de criptat, si chiar la anumite puncte se si incearca explicatii vis-a-vis de cum functioneaza toate mecanismele criptografice, dar ma indoiesc ca e foarte clar pentru un normal viewer care n-a auzit ever de asa ceva. Nici imaginea nu e prea grozava, ideea de a folosi filtre care sa dea o nuanta spalacita la flashbackuri mi s-a parut una din cele mai proaste ever, avand in vedere ca toata cromatica filmului e destul de calda si lipsita de contrast, pe unde ca mai pui ca e si lent ... deci ca feeling vizual, indeamna la cascat clar. Ca parte buna e evident aceeasi din orice productie UK = distributia, dar ce as aminti in special e coloana sonora. E ultimul film pentru care a compus John Barry, care dupa mine cel putin a fost unul din cei mai buni compozitori britanici din secolul trecut, si unul dintre putinii care s-au disociat de un stil clasic discret pana la chiar anemic tipic Hollywood in anii '60 - '70.
Ce ar mai fi de zis e ca filmul e de fapt o ecranizare dupa Robert Harris, care probabil a ajuns mai cunoscut recent dupa "Ghost Writer" al lui Polanski care e bazat tot pe o carte a sa. Ideea e ca daca ti-a placut cel din urma, sau ai mai vazut de exemplu "Archangel", alt thriller cu un damf de istorie/politica (desi destul de slab ca film), probabil o sa iti placa si "Enigma". E acelasi gen de mix intre evenimente si chiar personaje inspirate din real dar puse intr-un context fictiv ce aduce a istorie alternativa cu ce s-a intamplat de fapt. Ma rog, aici poate nu chiar atat de evident ca in alte parti considerand contextul mai putin cunoscut :) dar nu mai am timp de detalii si pentru asta acum.. just enjoy the movie, to quote it "a rose is just plaintext" ;)
Am scris acum ceva timp despre "The Ipcress File". N-am mai apucat sa vad si continuarile (pentru ca exista macar doua care chiar merita in principiu). Insa revin saptamana asta tot cu ceva din aceeasi perioada, tot britanic, si tot in acelasi gen de spy thriller, dar totusi cu totul alt aer.
"The Quiller Memorandum" e plasat pe undeva prin anii '60 prin Berlinul de Vest, avand ca intriga asasinarea a doi agenti britanici implicati in descoperirea unei filiere neonaziste. Firul actiunii continua cu un al treilea agent - cu acelasi nume ca si cel din titlu - american tura asta pus sa-si incerce si el norocul. Subiectul e relativ simplu, si partial din cauza asta, din pacate spre deosebire de "The Ipcress File" aici chiar se simte ca filmul are o varsta. O alta cauza tine probabil de regie, imagine si de tot restul - pana chiar la interpretare. Cu toate astea nu-i lipseste un oarecare farmec dat poate tocmai de senzatia asta de vechi, care pana la urma e cat se poate de naturala si o ai pana si la primele Bond movies. Iar daca tot veni vorba, probabil ce are special filmul de fata e tocmai personajul principal - vis-a-vis de imaginea cat de cat tipica valabila pentru un secret agent de oricare natie ar fi el. Nu stiu sincer cat s-a dorit, si nici n-am vazut foarte multe filme cu George Segal in rol principal, dar rezultatul aici e complet diferit de orice mi-a trecut prin fata ochilor. Mai exact ai impresia ca ai o parodie la tipul clasic de personaj de gen intr-un context cat se poate de serios. Plecand de la mimica, replici, pana la faptul ca nu ca nu exista nici un fel de gadget in dotare, dar respectivul caracter nu poarta nici pistol citand aproximativ - "ar creste sansele sa fii ucis". Cu toate astea dupa cum am zis, contextul actiunii nu are nici un iz de comic, decat poate usor prin contrastul intre rigiditatea englezo-germana si temperamentul american. Pe ansamblu poate pentru unii ar parea usor stupid. Pentru mine a fost interesant.
Lasand la o parte ca in afara de o revelatie minora pe final lasata usor in plop (= neexplicita), in rest, actiunea filmului se bazeaza mai mult pe dialoguri cu replici de duh (sau cel putin asa se vor) decat pe a complica subiectul prea mult, ce rezulta e totusi cat se poate de "vizionabil" (ca alta exprimare nu gasesc pe moment). Filmul cred ca a fost turnat chiar in Berlinul de Vest partial (daca mai retin bine din cat am prins din Credits) deci ai un pic de atmosfera de '60 autentica din zona. In rest, in afara de location setting, prea multe n-ar fi de spus legat de movie making. Cel mai bun aspect (pe langa interpretare care ... depinde de gust, daca pare exagerata sau nu) ar fi partea de coloana sonora. La fel ca si in cazul "The Ipcress File" (nu pot sa nu ma intorc iar, pentru ca parca totusi acolo a fost chiar mai buna) compozitor e John Barry, probabil unul din cei mai buni oameni din bransa asta din UK, cel putin dupa mine - cel putin pentru productiile din anii '60-'70. Cand spre exemplu in majoritatea filmelor facute in US nici nu simteai ca ai coloana sonora, in cazul de fata, si nu numai e fix pe dos = e clar acolo. Cam atat pe moment si cum nu prea am nici timp si nici ce vedea anunt de pe acum ca revin saptamana viitoare cu preview-ul pe iarna-primavara in loc de film. Pana una alta ...
Not feeling very well ... si nici n-am prea mult timp. Cu chiu cu vai am reusit sa vad titlul de fata, si asta in decurs de trei zile. Nush cum fac ca vad ca raman pe aceeasi zona pe care am cam stat luna asta = thriller (si nici tura asta nu-i foarte departe de "sec si rece" - desi mai potrivit ar fi tipic englezesc care e oricum diferit de ce-am avut pe blog ultimele doua saptamani).
"The Ipcress File" poate o fi la prima vedere un film de cinemateca, dar daca ignori trailerul oficial ( de asta nici n-o sa-l dau ) + o mica portiune dinspre final, nu se simte. Nu se simte in sensul ca daca ar fi cumva facut un remake fidel = cu perioada de desfasurare a actiunii anii '60 probabil diferentele ar fi mici. Ca gen mai exact e un spy thriller, iar ca subiect pare un fel de Bond dar mult mai light si mai credibil. Avem si aici un personaj principal in jurul caruia se invarte actiunea, Harry Palmer, un agent al unei ramuri de servicii secrete britanice care pare a actiona mai mult de capul lui decat dupa ordine ( de unde si asemanarea dinainte ). Actiunea in sine tinde un pic spre "The Manchurian Candidate" dar n-o sa intru in mai multe detalii. Revenind la personajul principal exista o serie de filme care au in prim plan respectivul caracter, mai exact cinci la numar, in toate fiind interpretat de Michael Caine. "The Ipcress File" e primul si face parte din cele trei care sunt ecranizari dupa Len Deighton (didn't read the books ... autorul totusi imi suna cunoscut da nush de unde :) posibil tocmai din zona filmica). Ultimele doua sunt ceva mai noi dar conform IMDb nu prea merita timpul. Revenind la originea literara, desi cum spuneam, n-am citit cartea, tind sa cred ca e ceva mai buna, filmul parand parca un pic grabit pe final (care de altfel mi s-a parut si un pic cam simplist). Per total insa, si aici contribuie pozitiv si vechimea, ai destul de vazut in ce priveste raportul subiect/actiune pura = da supraunitar :) .
Tehnic vorbind, la fel ca si saptamana trecuta, in ciuda anului de data asta, iar avem o productie excelenta. Poate ca la vremea aia nu aveam CGI, alte efecte, steadycam, si mai stiu eu ce. Neimportant. Daca vrei o lectie de cum poti sa te joci cu imaginea limitat la tehnologie de anii '60 si sa vezi ce poti sa scoti watch this movie. E mult, mult peste ce se vede la momentul de fata in mod curent. Dupa ce vad asa ceva, tind sa cred sincer din ce in ce mai tare ca avansul tehnic cam omoara creativitatea in loc s-o dezvolte ... In fine, slava Domnului ca exista si suficiente exceptii. O foarte mica parte din modul cum e lucrat + un sample din coloana sonora, si in montajul ce urmeaza. That's all for now, me back soon ;) ...
Stiam ca n-apuc sa vad decat un film maxim saptamana in curs - si am reusit s-o fac intre 1:30 - 3:30 asta noapte - asa ca am zis s-aleg un titlu despre care sa am ce scrie = cu asteptari destul de mari. "L'affaire Farewell" catalogat de IMDb ca spy thriller, inspirat de fapte reale de prin Razboiul Rece, si cu un rating destul de bunisor + productie europeana (de fapt coproductie franco-ruso-bosniaco-americana si s-ar putea sa mai intre niste tari), deci posibil ceva mai putin comercial/superficial decat media obisnuita, parea o alegere buna. Si a fost ... cu o mica problema ... nu prea stiu ce sa scriu :) ( deci iar o sa iasa o gramada :)) ) .. o sa incep cu subiectul ..
In primul rand filmul tinde destul de mult spre drama, cu toata clasificarea lui ca thriller. In nici un caz a nu te astepta la ceva de gen "Bourne" movies - nici macar la nivelul lui "Bourne" varianta originala made for TV cu Richard Chamberlain care e more story less action (si personal o prefer, desi is ok si restul). Filmul spune o poveste partial adevarata, dupa cum ziceam, intamplata undeva intre 1981-1983 daca nu gresesc, la Moscova, in fosta URSS. Mai exact un inginer francez detasat la locul de munca impreuna cu familia - sotie + doi copii, in spatiul sovietic, ajunge fara voia lui sa fie folosit ca intermediar pentru transfer de informatii secrete spre vest. Mai exact, un colonel KGB, dintr-un departament ce superviza activitatea externa de spionaj industrial in special din cate reiese din film, are o criza de idealism subita si in ideea de a schimba ceva in regimul de conducere a tarii, hotaraste sa-si saboteze serviciul secret in care activeaza. In scopul asta stabileste o legatura cu DST-ul francez (un fel de SRI = cu activitate preponderent interna = mai putin susceptibil la infiltrari de cartite din afara) prin intermediul sefului mai sus numitului inginer nimerit la mijloc. Ei.. si cam asta e ideea de la care pleaca filmul, mai exact colaborarea ciudata ce incalca mai toate "regulile" de spionaj, intre cei doi - un colonel rus daca nu semi-ticnit cel putin aiurit ( desi.. dupa propriile standarde - perfect normal :) ) cu veleitati pentru poezia franceza care nu prea da doi bani pe existenta zilei de maine in ce-l priveste, si de partea vestica un tip fara nici o tangenta cu activitati de genul asta stresat la maxim pana la nivel de ulcer vis-a-vis de ziua de maine.
Filmul tinde destul spre drama si din cauza ca se invarte relativ multisor si pe langa viata de familie + problemele generate in zona asta a activitatii celor doi, si cum de altfel pare evident de pe la inceput, povestea nu se termina chiar bine pentru toata lumea. Pentru cine da, si pentru cine nu .. esti tinut insa in priza pana la final ca sa afli, si de asta n-o sa zic nici eu mai clar. Poti sa afli daca tii musai cu un search pe Wikipedia vis-a-vis de personajul real ce sta la baza - Vladimir Vetrov, in film fiind numit colonelul Gregoriev. Dar e pacat de film daca o faci inainte sa-l vezi. However, eu am fost destul de curios dupa, in ciuda orei tarzii ca sa mai zabovesc 5 minute sa-mi mai maresc un pic aria asta de cultura generala, iar rezultatul e ca the real facts din jurul povestii au un final cu o tenta ceva mai urata si mai stupida decat ce vezi in film. Deci nu e chiar true to the story ... In fine, filmul e film, tre' sa se si vanda - si la un moment dat finalul pare usor americanizat daca stai sa te gandesti = parca se mizeaza un pic prea mult pe imaginea de erou perfect. Cu toate astea, finalul asa cum o fi el, cu o usoara tenta lacrimogena (suna prea superficial fata de film da' nu am alta exprimare la indemana acum), prinde. Are tensiune, are lacrimi, are metafora, are de toate ... it's high level. In plus la general vorbind, faptele in sine din toata povestea asta, in care partea principala a fost deconspirarea unui numar impresionant de spioni din vest din asa zisa Linie X a KGB-ului, si un nivel fara precedent de informatii primite vis-a-vis de date in teorie secrete detinute de rusi despre cei din occident, se pare ca au existat la acelasi nivel din film si in realitate.
Trebuie sa mai zic si ceva despre movie-making, cu riscul sa ma lungesc ( cica nu stiam ce sa scriu :)) ) pentru ca merita. Imaginea are alternante - uneori pare banala, poate chiar prea banala, parca ai avea imagine de documentar fara pretentii. Alteori insa, cade in extrema cealalta, e absolut superba : is niste travellinguri luate din racursi, mergand cu camera in spate si urmarind personajul, scena cu grilajul din inchisoare spre final care coboara intre cei doi, panoramarea din fuga spre Finlanda si dupa scena de noapte, realmente metaforica, cu luna finlandeza din capatul soselei inzapezite, la fel scena de inceput cu un gros-plan pe lup + scena de final si iesirea in end credits cu red on white .. si mai sunt .. (poate suna ca bat campii pe-aici, dar efectiv is scene care chiar .. nush .. in tot contextul filmului cel putin contribuie poate inconstient la starea care ti-o creeaza). Muzica e compusa de Clint Mansell - din punctul meu de vedere unul din compozitorii de top de muzica de film la ora curenta ( "The Fountain", "Requiem for A Dream", etc ) . Nu e ceva care sa-ti sara in urechi ca sa zic asa, dar e acolo, se simte atat cat trebuie si cand trebuie + pe langa asta la coloana sonora se mai adauga si bucati din hiturile anilor '80 + mai vechi ca sa mai adauge la atmosfera. Apropo de asta, n-am putut sa nu remarc o grija destul de evidenta la detalii. E o scena destul de putin importanta cu o fotografie care daca nu ma-nsel se face cu un aparat Zenit, care daca stau si cotrobai prin casa cred ca am sanse sa gasesc un model identic + masinile ... Nu-s cine stie ce mare cunoscator sau innebunit dupa masini, dar cand eram destul de mic = in jurul lui '91 - '92 am avut ocazia sa stau cateva luni pe la vecinii nostri de peste Prut ( long story ). Tin minte destul de clar cam ce masini circulau = modelele de Lada, Volga, etc, care in mare se vad si in film. In plus, Volga era masina de high-level ca sa zic asa = n-avea oricine, iar cine avea automat era more or less suspect de calificativul "asta-i KGB-ist" :)) (apropo de film) . Motivatia din cate imi mai aduc aminte era ca se statea la coada de asteptare ca sa-ti vina o Volga daca aveai cu ce s-o cumperi. Main car pentru mai toata lumea era Lada & Zaporojetz. Na .. nu mai stiu .. it's long ago, & cum ziceam cred ca aveam vreo 9 ani pe-atunci.
Am lasat la urma, o precizare care probabil mergea in paragraful anterior ( sau acolo intra de obicei la cum imi structurez eu intrarile :) ) dar in cazul de fata, am fost atat de placut surprins de aspect incat merita sa-l accentuez in final ( in plus nu prea stiu cum sa-nchei :) ). Nu-s cine stie ce fan Emir Kusturica in ceea ce priveste filmele facute de mentionatul, dar habar n-aveam ca pe langa activitatea regizorala, omul in cauza mai si joaca din cand in cand. Rolul facut aici - colonelul rus - mi se pare absolut perfect. Cu riscul sa sune a exagerare, cred ca e unul din cele mai bune roluri care le-am vazut vreodata. Nush, eu zic ca surprinde excelent o nuanta de caracter de om aparent dus cu capul, si poate nu chiar aparent ci chiar dus, dar care undeva deep down below in ciuda unor actiuni uneori inexplicabile sau discutabile, chiar pentru el insusi, are un trigger de ratiune foarte clara si precisa care pe de o parte il face sa incerce sa evite pe cat posibil afectarea celor din jur (sau s-o repare in caz ca a produs-o), iar pe de alta sa mearga mai departe orice s-ar intampla. Poate suna prea criptic, dar in urma vizionarii filmului ar trebui sa fie mult mai clar :)
Rating: 5 out of 5
Cum sursele de YouTube nu par a fi chiar cele mai oficiale canale, o sa dau si trailerul original francez si cel mai nou pentru lansarea in US (sper ca macar unul supravietuieste):
Ca warning de start, urmeaza o gramada de (foarte) off-topic in intrarea asta .. (is sigur pentru ca intro-ul asta l-am scris dupa restul). I'm not in the best mood pentru scris ceva care sa sune doar a recenzie efectiv azi, deci in caz ca interesul e major pe directia asta, cu riscul sa pierd posibilii cititori dupa trei randuri - switch pe IMDb tura asta pentru ceva scurt si la obiect vis-a-vis de "Cypher" (sau a se sari exclusiv la paragrafele 5-6 de mai jos, unde am reusit sper sa fiu cat de cat la obiect). Recomandabil de altfel, avand in vedere ca mai departe urmeaza ceva doze crunte de temporary insanity ...
N-am apucat sa vad nici un film saptamana asta. "Cypher" l-am revazut intr-o noapte last week dupa (cred ...) cam sase-sapte ani de la prima vizionare. Asta pentru ca mi-am amintit ca exista cu ocazia uneia din intrarile legate de filmele ce ajung vara-toamna asta pe la noi. Mai exact, dupa cum am scris si acolo, e regizat de acelasi Vincenzo Natali care semneaza de curand lansatul "Splice" sau mai cunoscutul "Cube". Is rare ocaziile cand imi propun sa revad un film. In principal din cauza ca n-am timp. Se mai intampla .. dar 99% din cazuri doar in paralel cu alta activitate = nimeresc ceva @ TV deja vazut, care nu mi-ar distrage prea mult atentia, si ajunge fond sonor de lucru in loc de muzica ( si mai arunc un ochi pe ici colo :) ). Ei, aici am facut o exceptie = cum ziceam chiar mi-am propus sa revad filmul. Nush exact de ce... Pe de o parte cred ca pentru ca stiam ca long long ago mi-a creat o impresie foarte buna dar nu mai tineam minte de ce... Pentru ca era relativ scurt la ora 2 AM fata de alternative ... Poate si pentru Lucy Liu :-p ( care totusi pana la urma n-are un rol chiar asa consistent cum tineam eu minte ... ). I don't know ... Ideea e ca l-am revazut...
Poate suna un pic weird (de fapt nu ca suna, chiar e :)) ) da' de-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca la mine o serie de filme au un efect aparte - ceva similar unei melodii care o semnificatie anume, si iti trezeste o senzatie/amintire cand o auzi. Dar cred ca la un nivel un pic mai extins ... Nush, de exemplu, tin minte ca la "Die Hard" cand eram printr-a treia cred, se schimbase pretul biletului si am facut o tura de alergare cu limba scoasa home-cinema-home-cinema again ca n-aveam suficienti bani la mine = m-am ales cu o raceala (dar am vazut "Die Hard" on big screen) ; however n-aveam nici un stress legat de ce am de facut pe maine la vremea aia .. la "The Fast & The Furious", vazut printr-a XII-a m-am ales cu ditai pneumonia de doua luni tot din cauza ca am ajuns cu limba scoasa la cinema (diferenta fiind ca cinemaul unde am vazut "Die Hard" totdeauna a fost mai bine incalzit decat celalalt unde inghetai) ; si printr-a XII-a eram ceva mai stresat cu bac & stuff decat intr-a treia deci nu mi-a picat chiar bine ... Tin minte, tot printr-a treia, ca "Aliens" a fost primul film (si cam singurul cred...) la care am fost tentat sa ies din sala de tare ce m-a speriat (habar n-avand ce urmeaza sa vad cand am luat bilet) ; dar am rezistat pana la capat si combinat efectul de final + ziua insorita de afara + un drum prin parc spre casa cred ca m-a cam imunizat la toata gramada de horror-uri care le-am vazut de-atunci, ba chiar a ajuns un gen care-l prefer - mai ales cele SF... Tin minte, ca sa ies un pic din zona cinematografelor, ca inainte sa vad "Total Recall" on big screen ( by the way .. e primul film la care nu m-a mai dus nimeni de manuta ci am fost singurel .. tot intr-a treia :) ) l-am vazut prin '90 pe TV Moldova. La vremea aia distributia de filme la noi era varza. Abia prin '92 cred a aparut un distribuitor mai acatarii care daca-mi aduc aminte bine se chema Guild Film Romania si a inceput sa aduca cam toate titlurile de box-office major din decada '80. In schimb exista TV Moldova care dadea filme de cinema pe ici colo si un post local (n-am de gand sa fac reclama ca inca mai exista..) care difuza filme de pe video in fiecare vineri noaptea - unde am aflat prima data de Chuck Norris prin seria "Missing in Action" ( cam varza de altfel - da la varsta aia mi se parea o capodopera :) ). ... Tin minte, cred ca eram printr-a X-a.., ca am facut declaratie publica in casa ca donez alocatia pentru abonament (which I did .. vreo trei luni :-p) numai sa se traga HBO. Si am fost extrem de multumit de decizie cand in prima saptamana dupa instalare am vazut pentru prima data, "The Rock" si "Last Man Standing", la rand, in aceeasi zi.... Revenind la big screen... Tin minte ca "Tombstone" l-am vazut pe 1 Decembrie cand eram intr-a V-a, fiind destul de mirat ca incredibil cinema-ul functioneaza intr-o zi libera ... Tin minte ca "Matrix" e ultimul film care l-am vazut pe vremea cand inca mai exista cinema "Copou", din cauza ca nu prinsesem premiera in centru, si m-am trezit cu noaptea-n cap ( ma rog pe la 8 :-p .. ca sa ajung pana la 10 acolo - pana in liceu inclusiv am avut o deosebita preferinta pentru matinee ), dar n-am regretat o secunda dupa, ba eram tentat coborand Copoul sa ma-ntorc sa-l mai vad o data. Era primavara, sambata si o zi cu soare :) ... Tin minte pentru o gramada de filme (toate cele de mai sus si altele), cinematograful in care le-am vazut ... Tin minte pentru o gramada de filme daca le-am vazut solo (majoritatea de altfel.. :|) sau cu cineva (si evident cine era fata, contextul, etc .. :) prea multe detalii) ... Tin minte pentru o gramada de filme o gramada de chestii (si deja cred ca am scris/spus prea multe ca sa subliniez o idee simpla, dar mai sunt o tona de exemple pe langa cele de mai sus - care by the way le-am ales pur aleator...) - si de fiecare data cand revad unul din ele imi revine in minte tot ce relationez cu el, tot contextul in care l-am vazut prima data ( like I said, may seem weird :) maybe it is ) ...
Cum ziceam, am revazut "Cypher"... Uite ca in cazul asta nu-mi amintesc 100% momentul cand l-am vazut exact, desi e mai recent decat cele amintite mai sus. Cred ca a fost fie in vara dintre anul I si II de facultate, fie in vara dintre anul II si III. In prima din ele stiu sigur ca am vazut "Terminator III" iar in rest am bolit pe rupte si credeam ca-mi dau duhu' dupa o hepatita A + ulcer, deci mai probabil sa fi fost in urmatoarea ( unde iar am bolit in mare parte :) neck problems, da' am vazut sigur mai multe filme ). Oricum au fost doua veri relativ monotone with health issues, si de asta nu prea il relationez cu nimic. Si cam asta e revelatia care am avut-o dupa ce am revazut "Cypher" ... ca de la o vreme incoace numarul de filme care au un loc clar si bine definit la mine in ROM (memorie persistenta pentru neavizati) ... tot scade. Poate un motiv ar fi ca si calitatea filmelor a mai scazut (sau vad eu mai proaste), si n-au destul impact cat sa se mai lege si de altceva decat de ce contin efectiv. Dar habar n-aveam de exemplu acum cateva zile cand am vazut "The Dark Knight" ... anul trecut sau in 2008 ? ... nu ca "The Dark Knight" ar fi chiar o capodopera dar e oricum above average. Pana la urma mi-am amintit de context intai = ce-am facut (sau n-am facut) vara trecuta si cea anterioara si abia dupa de film. Si am avut revelatia numarul 2 - care se aplica la "Cypher" de acu 6-7 ani (unde tot nu ma prind in care an a fost) ... si is destul de convins ca se aplica si la o gramada de altele din perioada recenta .. ca nu-mi mai aduc aminte de context pentru ca .. nu am context ... sau mai exact contextul a fost fie prea monoton, fie prea aglomerat si un film fie se pierde fie nu mai respira printre alte activitati ca sa ramana in memorie legat si de altceva decat de ce contine (sau am devenit eu mai normal la cap si nu mai creez linkuri de nebun ..... neee, not a chance :-p).
Bine, poate ar fi cazul sa vorbesc un pic si despre "Cypher" azi desi am o dispozitie... Ok, consideram ce-i mai sus un preambul la un "Chasing Rabbits" - partea a patra, la care daca tot am inceput asa revin in final, si trec la film pe moment. "Cypher" e un spy-thriller plasat undeva intr-un context light SF = avem multa tehnologie - de la pixuri cu transmisie wireless la lifturi de acces la buncare subterane, dar nu chestii care sa para irealizabile in practica. Filmul incepe cu faza de angajare a unui tip cu o viata aparent extrem de monotona de catre Digicorp - o corporatie care ii atribuie o noua identitate si incepe sa-l trimita pe la tot felul de conferinte, avand ca scop final de a-l infiltra ca spion industrial in cadrul rivalei Sunway Systems. Cum mai exact sa reuseasca asta, e o parte destul de importanta in film ca s-o detaliez eu aici. Ideea e ca pe undeva pe traseu apare un personaj misterios interpretat de Lucy Liu care strica planurile Digicorp iar omul nostru ajunge pana la urma dublu spion de partea Sunway Systems. Sau nu ... :)
Ei, pentru lamuriri, a se vedea filmul. Itele nu-s atat de complicate pe cat par, dar destul de complexe ca sa te tina in priza pana la final. Filmul e o productie made in Canada cred cu buget sub 10 milioane $, ceea ce-l califica ca indie movie. Cu toate astea vizual arata extraordinar de bine. Sigur, unele efecte se vede ca-s la nivel de anul 2000 low-budget insa nu inestetice, dar in rest imaginea e lucrata realmente superb. Ca regie, daca ai vazut "Cube" si ti-a placut, atunci sigur o sa-ti placa si "Cypher" - cu mentiunea ca nu avem nici o tenta de horror aici. Rolul principal e jucat de Jeremy Northam excelent avand in vedere schimburile de identitati din cursul filmului. Legat de asta e interesanta evolutia personajului care practic e circulara, ca un light spoiler, punctul de unde a plecat insa si la care revine nefiind foarte clar pana la sfarsitul filmului. In rest .. de Lucy Liu am tot zis :) .. ce-ar mai fi .. Ca feeling filmul are un usor aer noir pana pe final. Final care are un punct care mie personal nu mi-a placut (partea cu explozia ...) dar pe ansamblu aduce o doza un pic ciudata de caldura intr-un context destul de rece pana la momentul respectiv.
Rating: 5 out of 5 si..
..ca sa n-o mai lungesc cu asta (revin dupa cu alte aberatii), trailerul, care din pacate nu l-am gasit la o calitate prea grozava:
Back to "Chasing Rabbits" - cum am zis, episodul IV - "The Nothing grows stronger". In caz de neclaritati, e vorba de o serie de intrari - cate una pe an din 2007 incoace din zona "aberrare humanum est". Mi-e lene sa dau linkuri la cele anterioare, so in caz ca ar fi cineva interesat de partea asta, ultima e in noiembrie 2009 la doi ani de blog (impreuna cu "The Prestige") - acolo se gasesc trimiteri si mai inapoi. Tot acolo ajunsesem cu "epopeea iepureasca" plecata de la ceva de genul "cine fuge dupa mai multi iepuri ar trebui sa prinda macar unul" si trecuta ulterior prin strategii de vanatoare, la faza legata de iepuri si piramide. Mai exact a nu se ajunge ca vanatoarea de iepuri sa echivaleze cu ridicarea unei piramide - care o fi o actiune laudabila dar scopul sau rezultatul final e mutarea domiciliului in subteran undeva la baza ei. Prin extensie asta ar insemna ca si fuga dupa iepuri ajunge la concluzia clasica a zicalei = nu prinzi nici unul. Hmmm... deci, ca sa izolam pentru claritate cateva premise pentru cazul -asta- de esec al actiunii/ideii de a "fugi dupa mai multi iepuri ca sa prinzi macar unul" avem:
1. esec fuga => constructie de piramida 2. constructie de piramida => iepurii se pierd
Mai adaugam si o precizare suplimentara legata de context, pe care o s-o folosim ca presupunere in dezvoltarea ulterioara a teoriei:
3. piramidele se regasesc in general in desert (cu atat mai mult avand in vedere contextul de miraj al piramidei de fata)
Deci din 1. 2. si 3. ar rezulta ca iepurii se pierd in desert cat tu stai sa construiesti piramida. Ok, presupunand ca esti abia la baza piramidei si abia incepi sa pierzi iepurii din vedere, care ar fi solutiile ... Well, la prima vedere, desertul ca intindere aproximativ arida si uniforma ar oferi un relief excelent pentru a prinde iepurii - unde s-ar putea ascunde ? Dar nu e chiar asa... o pala de vant poate matura dunele de nisip, urmele dispar ... Tu ramai fara apa, ajungi sa te invarti in cerc ... La un moment dat poate pierzi si piramida din vedere cat o fi ea de miraj sau reala ... Poti ajunge sa te uiti in fata, spate, stanga, dreapta si sa vezi: nimic . ... Doar nisip, all around ... Deci ce faci, pleci de langa piramida dupa iepuri cu riscul sa te afunzi in desert ? ... sau ramai langa piramida si incerci s-o termini, presupunand ca ai o oaza cat de cat ca sa-ti astampere setea (doar n-ai inceput sa construiesti piramida de nebun chiar fara nici o sursa de supravietuire in jur) . Pai ... daca ramai langa piramida pierzi scopul initial, pierzi iepurii ... Apropo, iepurii unde fug, daca esti inconjurat de desert ? Ei n-au nevoie de apa ? Pai inseamna ca desertul se termina undeva, iar iepurii instinctiv stiu pe unde se intampla asta. Sau poate i-a batut soarele in cap si se invart si ei in cerc. Oricum ar fi, clar e ca am ajuns la concluzia ca e riscant sa pleci din nou dupa ei daca te trezesti cumva langa o piramida ( ma rog, sau o temelie de piramida ... ) in mijlocul desertului. So, what to do ... thinking ...
Solutie : rezolva problema incalzirii globale
E cat se poate de simplu ... daca reusesti asta, suprafata desertica nu mai creste ... din contra ... ai sanse in timp sa scada. Poate ajungi sa faci irigatii de la oaza langa care esti si s-o intinzi pana ce o legi de ce-i dincolo de nimic, dincolo de desert ... Atunci in teorie nici n-ai mai fi in desert => in plus ca efect secundar piramida sigur nu mai e un posibil miraj (asta daca mai ai de gand sa mai pui niste pietre pe ea intre timp). Si ce-i mai important, poti porni din nou dupa iepuri .. sau .. poate poti folosi piramida sa-i atragi ... De ce-ar fi iepurii atrasi de piramida ? ...
To be continued :)
O sa inchei 1. cu un disclaimer: recunosc ca in scrierea intrarii curente am fost sub influenta opiului continut in macul de pe doi covrigi devorati mai devreme + efectul intarziat al unei insolatii de saptamana trecuta + stare depresiva cronica recurenta + altele ... si 2. legatura dintre "Chasing Rabbits" si finalul bla-bla-ului cu filmele din start pana la "missing context" part n-o mai detaliez .. pentru mine e evidenta .. poate o lamureste un clip care in mod normal ar trebui sa-l pun in sectiunea de Motto pentru ca include fix bucata de dialog citata acolo din "Neverending Story":
Postări
