Dunkirk (2017)

Am vazut "Dunkirk" acum aproximativ o luna, dar nu am mai avut nici un chef de scris pe blog (personal reasons). Now = late night, no sleep => m-am decis sa-ncerc un short entry cu ce-mi mai aduc aminte... Cand am auzit de filmul asta m-am intrebat cum reusesti sa umpli doua ore cu un subiect restrans pana la urma ca.. amplitudine narativa, ca alt termen nu-mi vine acuma. O fi fost evacuarea de la Dunkirk un miracol in WW2, dar sa fim fair... ca story de film nu pare sa aiba prea mult potential. Ca fapt istoric, ai o evacuare in masa de cam o saptamana - cum scoti film din asta? M-am gandit ca se aplica iar reteta "Pearl Harbor", sau "Titanic", sau chiar "Hacksaw Ridge" (pastrand distanta fata de precedentele) cu un romantic story + more stuff in background. Ei na... am avut un exemplu ca se poate si fara.

In primul rand un film nu trebuie sa tina doua ore - ceva ce se pare ca uita multi regizori. "Dunkirk" are undeva un pic peste 90 de minute, in care avem efectiv evacuarea trupelor aliate de pe coasta franceza. Nici macar prea mult context istoric - cum s-a ajuns acolo si de ce a lasat timp armata germana sa se-ntample asta (sorry, da n-am chef de detalii - check Wikipedia). In al doilea rand se vede inca o data ca Nolan stie sa faca film - ceea ce te tine atent nu-i neaparat povestea, unde avem cateva mici fire narative care o compun urmarind o mana de oameni simpli implicati in eveniment. E un film insa cu putin dialog ceea ce deja zice ceva. Ce m-a prins cel putin pe mine de la primele scene e partea vizuala, partea audio si montajul, care sunt la un nivel sus de tot. Totul e compus atat de bine ca pot sa iert tura asta pana si "the shepard tone" de care nu cred ca abuzeaza nimeni cat o face Nolan. Singura parte de care pot sa ma leg e ca avem o intercalare temporala cu flashbacks in care uneori poate te pierzi un pic. In rest... e o lectie de movie making. Enough said.

Rating: 4.5 out of 5