Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017)

"Three Billboards Outside Ebbing, Missouri" ar merita o recenzie complexa si lunga cat titlul, de care nu prea am timp... E al treilea film al lui Martin McDonagh dupa "In Bruges" si "Seven Psychopats", iar ce avem aici e comparabil cu cele anterioare. Totusi daca in primul am avut o comedie neagra cu final dramatic, in al doilea proportiile au fost cam egale, aici drama e mult mai prezenta. Exista aceleasi accente de umor negru, dar filmul e mult mai dur si credibil in ciuda multor critici din ce-am auzit care zic ca scriptul are parti fara sens. The story: O femeie dintr-un orasel din Missouri, a carei fiica e violata si ucisa, decide dupa vreo 8 luni in care politia n-a aflat nimic sa "contraatace" cu un protest afisat pe 3 panouri publicitare. Rezultatul imediat e oprobiul public asupra tupeului de a acuza seriful local, bolnav de cancer, ca nu-si face treaba. De aici, problema escaladeaza, sau ca sa citez din film: "All this anger, man, it just begets greater anger.".

Scenariul, oricat de ciudat ar parea pe alocuri, e tipic pentru McDonagh si e construit excelent refolosind un motiv de "autor necunoscut" vazut din multe unghiuri, si de obicei cu element surpriza. Ba e dezvaluirea a ceva ce tu nu stii (spoilers: cine-a platit pentru a doua luna de panouri, cine-a incendiat primele panouri, sau chiar cine e autorul crimei), ba dezvaluirea a ceva ce stii catre un alt personaj (other spoilers: cine-a incendiat sectia de politie, sau again... cine e autorul crimei). Ce-ar mai fi de zis: Sam Rockwell, care mie de regula mi se pare ca face cam acelasi rol peste tot, aici cred ca il are pe cel mai bun din cariera - iar partea de critica "ultra politically correct" care acuza filmul ca glorifica in final un tip rasist, e la fel de stupida ca ideea de a face critica "politically correct" pentru un produs artistic - mai ales in contextul in care avem o idee si mesaj clar de "people can change" in cazul de fata. Imaginea nu are ceva exceptional dar sunt niste cadre de finete care merita punctate (un exemplu: intreaga scena cu aruncatul pe fereastra). Coloana sonora adauga un feeling de "Coen Brothers", explicabil fiind scrisa de Carter Burwell care lucreaza de regula si cu ei.

E probabil cel mai puternic film ca impact/mesaje transmise care l-am prins in sezonul asta de "Oscar", in ciuda sau poate chiar tocmai datorita abordarii intr-un registru comic pe langa partea de drama. Pe langa cele amintite mai sus, probabil esentialul care-ti ramane e the unpredictable human surprise factor = te poti astepta la ceva de rau de la cineva de bine sau viceversa, altfel zis, cu exceptii izolate, nu prea e nimic alb si negru in viata asta, ci foarte multe si diverse nuante de gri.

Rating: 4.5 out of 5

PS - extra big spoilers ahead: Intr-o noapte cand n-aveam somn am facut greseala sa arunc un ochi pe un thread de pe reddit vis-a-vis de filmul de fata, care oricat de condescendent ar suna mi-a confirmat inca o data ca IQ-ul mediu al publicului american e undeva la... let's better not say. Deci, in mod normal nu fac asa ceva, dar in situatia de fata ma simt oarecum dator sa explic cateva asa zise detalii stupide din scenariu (lasand la o parte faptul ca intr-o comedie neagra nu ar trebui sa te astepti la ceva 100% credibil, dar na, for the purists...): 1) cum naiba sa ai un extinctor mare in masina cu tine tot timpul? well... dupa ce copilul ti-e incendiat, poate ramai cu ceva sechele; 2) cat de aiurea e ca politia locala sa nu investigheze cine le-a dat foc la sediu? who says they don't? femeia avea un alibi si e lasata-n pace temporar, e suficient ca sa nu vedem si partea asta; 3) BIG spoiler - the real killer issue: filmul n-are final/doi oameni pleaca sa omoare pe cineva nevinovat/etc., samd. - eu zic ca filmul are un final perfect, dar na aici vine interpretarea proprie - a) in primul rand the killer e cel presupus, in ciuda negarii probelor de ADN si prezentei in tara la data respectiva, totul pare un cover-up pentru suspect - daca esti atent, exista cel putin trei elemente in dialogul final intre Dixon si noul serif local: cel din urma incepe prin a-i zice primului ca a facut o treaba buna cu investigatia in contextul in care era concediat si chiar daca imediat dupa neaga rezultatul; se repeta de cateva ori ca "the commanding officer" a oferit acoperire/alibi si mai multe detalii sunt strict secrete, aparent nefiind posibil ca suspectul sa fie atins; in final cel care lasa insigna e Dixon dezamagit de situatie, nu seriful care parca i-ar oferi o sansa sa revina la lucru si b) chiar si asa, finalul e oarecum deschis, cei doi plecati sa faca dreptate singuri nefiind 100% siguri de ce urmeaza - the "shades of grey" ;) ...