Phantom Thread (2017)

I'll keep it short, ca sa compensam... "Phantom Thread" e un film lent care pare lung (desi daca ne uitam la numarul de minute nu-i exagerat). Problema e ca avem prea putin in desfasurare ca sa umple cele vreo doua ore. Daniel Day-Lewis da o ultima intepretare (omul se retrage, daca n-o fi vreo strategie de marketing) a unui creator de moda din Londra anilor '50 care-si gaseste muza, model si viitoare sotie intr-o simpla chelnerita. Deci in esenta avem o romance drama in care cei doi membri ai cuplului au fiecare o personalitate puternica si in plus excentrica care nu prea ajuta apropierii. Filmul e construit foarte mult din detalii, cadre lungi, statice, dialoguri lente, si tensiune. Tind sa cred ca Paul Thomas Anderson e cel mai avizat scenarist/regizor la momentul curent cand vine vorba de creat tensiune in dialoguri (mult si peste Tarantino). Ce-i aici seamana mult cu "There Will Be Blood", mai ales in privinta asta, dar totusi nu e acelasi lucru. Interpretarea de exceptie a rolului titular e comparabila, dar lipseste continutul. Iar asa zisul twist de final care nu prea stii daca sa-l iei ca "happy" sau "sick" nu compenseaza. Pesemne face totusi filmul o optiune mai "buna" de Valentine's day decat 50 Shades of Whatever (irony included).

Rating: 3 out of 5 (pesemne merita mai mult, da-s subiectiv)