Deadwood

Am vazut "Deadwood", seriile, mult mai recent decat data productiei (2004-2006). Ceea ce mi-a oferit o continuitate decenta pentru "Deadwood: The Movie", lansat de HBO abia anul asta. N-am de gand sa fac vreun sinopsis complet pentru ca in ciuda faptului ca e un serial relativ scurt la 3 sezoane, e totusi mult continut. Am zis ca merita insa o intrare in special pentru filmul de la 13 ani dupa finalul initial, care in ultra-restransa nisa de "extra closures" pentru diverse serii cred ca e un exemplu de "how to do it". Sau cel putin o foarte interesanta abordare intr-un context imposibil, de la care multi scenaristi de serii cred ca ar putea lua lectii (nu ca as vedea eu multe serii, dar simteam nevoia de ceva timp la un apropo la ultimul episod din GoT... mai ales ca a mai luat si o nominalizare la un Emmy for best writing...).

Deci, ca sa n-o mai lungim, contextul seriei pe scurt e viata intr-un orasel intr-o zona de exploatari aurifere, Deadwood, undeva in Dakota de Sud, spre final de secol XIX. Iar ultimul episod din 2006 incheie totul intr-un stil destul de in ton cu seriile, adica ceva in genul: life is tough and happy-ends are fairy tales. Mai precis, unul din personajele principale, Al Swearengen, proprietar de "saloon" si stalp de baza in invartit itele comunitatii respective, e nevoit sa-si execute una din angajatele in “the world's oldest profession”, nevinovata, pentru a o salva pe alta ce a atentat la viata unui magnat, George Hearst. Care magnat prin metode foarte neortodoxe (= via contract killers) tine sa acapareze toata zona. Dupa cum am zis, nu e timp de intrat in alte detalii mai mult sau mai putin telenovelistice, dar o chestie e esentiala: Deadwood is real. Locul exista. Istoria locului exista. Multe din personajele serialului au existat in realitate. Si daca viata si sfarsitul unora s-a pierdut in negura vremii, lasand loc mult pentru o "romantare" de pus pe TV, in alte cazuri a face asta e cam greu. George Hearst in particular, principalul personaj negativ din finalul seriei, a fost pe bune unul din cei mai bogati oameni din US la vremea respectiva, ajungand senator, si fiind tatal probabil mai celebrului William Randolph Hearst, magnat de presa, si subiect de inspiratie pentru "Citizen Kane". Ca o fi fost sau nu atat de lipsit de scrupule, si malefic cum o sugereaza "Deadwood", habar n-am... Dar asta au ales scenaristii, si ultima serie s-a inchis de voie de nevoie cu Hearst bine mersi in viata parasind comunitatea cu zambetul pe buze, si cu restul lumii agonizand la propriu sau la figurat, in urma a ce a lasat respectivul. Ca na, daca nu esti Tarantino in "Inglorious Basterds", nu prea ai cum sa rescrii istoria chiar asa radical si sa bagi o vendetta de happy-end vs. cineva care a mai trait mult si bine dupa o trecere pasagera prin Deadwood.

Din pacate lipsa asta totala de happy-end a cam tanjit totusi dupa un alt tip de closure, care dupa cum ziceam in start, in contextul istoric parea cumva imposibil. Ei na ca dupa multi ani, aceeasi scenaristi au gasit o varianta si a iesit "Deadwood: The Movie", in care surprise, surprise, la 10 ani in film dupa ultimele evenimente, personajul negativ e tot George Hearst, care revine in Deadwood, tot cu scopuri de business si cu aceleasi metode rezumate la "cine nu mai respira, nu poate zice nu". Numai ca de data asta, we have the payback. Fara sa rescriem istoria, desi probabil partea asta nu-i consemnata :). N-o sa dau spoilers, dar felul in care filmul reuseste totusi sa incheie niste fire narative e hai sa zicem... de data asta suprinzator de multumitor, si nu-i vorba doar de vreun happy-end, pentru ca n-avem chiar 100% asa ceva. Again, intr-un context adaptat from real facts in care avem limitari destule, nu intr-un fantasy unde poti scrie ce-ai tu chef ( nu m-am putut abtine :) ).