"News of the World" e un fel de amestec intre western si un road-trip movie. Capitanul Kidd (fara nici o legatura cu piratul cu acelasi nume) e un veteran sudist al razboiului civil, care isi castiga traiul dintr-un soi de spectacol ambulant prin catunuri uitate de lume - citirea stirilor din ziarele vremii cu o amprenta teatrala proprie. In drumul intre doua astfel de reprezentatii nimeste peste locul unui incident - o caruta rasturnata, proprietarul spanzurat, si unica supravietuitoare - o fetita blonda care nu pare sa cunoasca decat un dialect indian. Misterul se lamureste repede cu niste acte din care reiese ca fata, rapita la scurt timp dupa nastere de un trib ce i-a ucis familia, trebuie sa ajunga la rudele cele mai apropiate. Norocul lui Kidd: o patrula militara da si ea peste ei, si il face responsabil de "livrare". Si asa ajungem la partea de road-trip...
Filmul e destul de lent, avand cam doua secvente mai dinamice pe tot parcursul calatoriei. In prima parte mi-a adus usor aminte de "Deadwood", avand si acolo un episod in care avem exact aceeasi situatie a unei fete de etnie nordica care nu stie o boaba de engleza salvata dintr-un incident similar. Dar asemanarile se opresc aici. In rest e un soi de meditatie calma asupra efectelor razboiului, ocupatiei albilor in teritoriile bastinase, si altele. E relativ evidenta intentia unei productii care sa tinteasca niste premii, dar ca mai toate productiile semnate Paul Greengrass, ceva lipseste. Filmul e cumva prea sec. Se vede ca inceputurile regizorale au fost in zona documentarelor unde exista o detasare caracteristica fata de subiectul prezentat, desi am vazut documentare care mi-au lasat o impresie mai adanca decat ce-avem aici. In orice caz, avand in vedere lipsa de productii din ultima vreme e de apreciat ca mai apare totusi si ceva nou. Speram si la mai bine...
Am vazut nu foarte demult "Dragged Across Concrete", un alt film scris si regizat de acelasi S. Craig Zahler, ca si "Bone Tomahawk". Doua chestii nu mi-au placut acolo, finalul un pic cam nefericit + vreo doua scene cam exagerate ca violenta. Aceleasi probleme - in special ultima - le am si cu "Bone Tomahawk". Pe de alta parte, ce mi-a placut in "Dragged Across Concrete" au fost dialogurile. Iar in "Bone Tomahawk" stam si mai bine la capitolul asta, fiind principalul motiv care m-a convins sa aleg filmul ca subiect de blog.
Contextul e plasat undeva in vestul salbatic, la propriu si figurat, aproape de granita cu Mexicul. Filmul debuteaza cu doi hoti care dupa ce jefuiesc o tabara din desert, se trezesc atacati pe un teritoriu indian. Doar unul din ei scapa, iar actiunea se muta seara peste cateva zile intr-un orasel minuscul, unde respectivul nelegiuit isi gaseste destinatia. Nu trece mult si individul ajunge pe lista de "suspecti" a ajutorului de serif de rezerva - "the backup deputy", un batranel vaduv care pare sa se cam plictiseasca de prea mult timp liber. Si asa ne trezim in situatia in care hotul se alege cu un glont in picior expediat de seriful local care pare sa aiba un obicei nefericit de a reactiona in modul asta fata de cei care incearca s-o ia la fuga in loc sa-i raspunda la intrebari. Treaba neplacuta si pentru sotia unui cowboy local, singura calificata aparent pentru extractii de gloante si in concluzie solicitata in miez de noapte pentru o operatie de genul asta. Problema e ca nu mai ajunge acasa pana dimineata, cand se constata disparitia ei, a hotului, a ajutorului prim de serif ramas responsabil cu paza, cat si a unor cai dintr-un grajd. Urmele: cateva sageti si un cadavru intr-o stare greu de descris, analizate de expertul local indian conduc la o concluzie sumbra - atacul a fost condus de un trib izolat de canibali, ce traiesc in pesteri si nu intra in contact cu nimeni, condus spre oras de hotul care le-a calcat prin curte. In ciuda avertismentelor, seriful nu prea are de ales si formeaza o potera pentru recuperarea disparutilor impreuna cu ajutorul de rezerva, sotul disparutei avand un picior in atele si inca un tip ramas cu traume din copilarie din interactiunea cu indienii. Si asa, plecam la drum...
Cum spuneam, forta filmului sta in dialoguri in principal, si in al doilea rand in interpretare. Dar scenariul ramane baza. Se vede ca autorul mai scrie si literatura. Am mai vazut niste comparatii cu Tarantino, mai ales ca filmul a iesit in acelasi an cu "Hateful Eight", dar nu-i in aceeasi categorie. Mie mi s-a parut mult mai inteligent ca si constructie de replici. Avem un soi de umor care alterneaza undeva intre sec si negru, care poate l-am mai intalnit doar pe la Jim Jarmusch ("Ghost Dog") sau Martin McDonagh ("Three Billboards Outside Ebbing Missouri", "Seven Psychopats", "In Bruges"), desi parca are o nuanta mai aparte aici. Ramanem insa cu problema de violenta exagerata, care in particular se rezuma la o singura scena dar care e foarte greu de urmarit. Practic, eclipseaza din punctul asta de vedere cam tot restul filmului, fiind intr-un contrast puternic. Pot sa inteleg ideea de soc, dar nu cred ca serveste la altceva aici decat la o reclama care nici nu-i foarte onesta avand in vedere derularea relativ pasnica a actiunii pe majoritatea duratei. Ca idee n-am reusit din prima sa gasesc un poster care sa nu aiba si "brutal" ca tagline. Na... poate la unii prinde, mie mi-a stricat ratingul, dar filmul merita totusi pentru ce mai avem in rest.
Am vazut "Deadwood", seriile, mult mai recent decat data productiei (2004-2006). Ceea ce mi-a oferit o continuitate decenta pentru "Deadwood: The Movie", lansat de HBO abia anul asta. N-am de gand sa fac vreun sinopsis complet pentru ca in ciuda faptului ca e un serial relativ scurt la 3 sezoane, e totusi mult continut. Am zis ca merita insa o intrare in special pentru filmul de la 13 ani dupa finalul initial, care in ultra-restransa nisa de "extra closures" pentru diverse serii cred ca e un exemplu de "how to do it". Sau cel putin o foarte interesanta abordare intr-un context imposibil, de la care multi scenaristi de serii cred ca ar putea lua lectii (nu ca as vedea eu multe serii, dar simteam nevoia de ceva timp la un apropo la ultimul episod din GoT... mai ales ca a mai luat si o nominalizare la un Emmy for best writing...).
Deci, ca sa n-o mai lungim, contextul seriei pe scurt e viata intr-un orasel intr-o zona de exploatari aurifere, Deadwood, undeva in Dakota de Sud, spre final de secol XIX. Iar ultimul episod din 2006 incheie totul intr-un stil destul de in ton cu seriile, adica ceva in genul: life is tough and happy-ends are fairy tales. Mai precis, unul din personajele principale, Al Swearengen, proprietar de "saloon" si stalp de baza in invartit itele comunitatii respective, e nevoit sa-si execute una din angajatele in “the world's oldest profession”, nevinovata, pentru a o salva pe alta ce a atentat la viata unui magnat, George Hearst. Care magnat prin metode foarte neortodoxe (= via contract killers) tine sa acapareze toata zona. Dupa cum am zis, nu e timp de intrat in alte detalii mai mult sau mai putin telenovelistice, dar o chestie e esentiala: Deadwood is real. Locul exista. Istoria locului exista. Multe din personajele serialului au existat in realitate. Si daca viata si sfarsitul unora s-a pierdut in negura vremii, lasand loc mult pentru o "romantare" de pus pe TV, in alte cazuri a face asta e cam greu. George Hearst in particular, principalul personaj negativ din finalul seriei, a fost pe bune unul din cei mai bogati oameni din US la vremea respectiva, ajungand senator, si fiind tatal probabil mai celebrului William Randolph Hearst, magnat de presa, si subiect de inspiratie pentru "Citizen Kane". Ca o fi fost sau nu atat de lipsit de scrupule, si malefic cum o sugereaza "Deadwood", habar n-am... Dar asta au ales scenaristii, si ultima serie s-a inchis de voie de nevoie cu Hearst bine mersi in viata parasind comunitatea cu zambetul pe buze, si cu restul lumii agonizand la propriu sau la figurat, in urma a ce a lasat respectivul. Ca na, daca nu esti Tarantino in "Inglorious Basterds", nu prea ai cum sa rescrii istoria chiar asa radical si sa bagi o vendetta de happy-end vs. cineva care a mai trait mult si bine dupa o trecere pasagera prin Deadwood.
Din pacate lipsa asta totala de happy-end a cam tanjit totusi dupa un alt tip de closure, care dupa cum ziceam in start, in contextul istoric parea cumva imposibil. Ei na ca dupa multi ani, aceeasi scenaristi au gasit o varianta si a iesit "Deadwood: The Movie", in care surprise, surprise, la 10 ani in film dupa ultimele evenimente, personajul negativ e tot George Hearst, care revine in Deadwood, tot cu scopuri de business si cu aceleasi metode rezumate la "cine nu mai respira, nu poate zice nu". Numai ca de data asta, we have the payback. Fara sa rescriem istoria, desi probabil partea asta nu-i consemnata :). N-o sa dau spoilers, dar felul in care filmul reuseste totusi sa incheie niste fire narative e hai sa zicem... de data asta suprinzator de multumitor, si nu-i vorba doar de vreun happy-end, pentru ca n-avem chiar 100% asa ceva. Again, intr-un context adaptat from real facts in care avem limitari destule, nu intr-un fantasy unde poti scrie ce-ai tu chef ( nu m-am putut abtine :) ).
Se pare ca tentativele mele de a gasi un film bun au cam la fel de mult succes ca si cautarea apei din "Meek's Cutoff". Cam asta-i story-ul aici. Avem un western (cu un rating nesimtit de mare atat pe RT cat si pe Metacritic), in care trei familii de colonisti, cu trei carute se indreapta spre California undeva pe la mijloc de secol XIX. Si raman fara apa. Cu o calauza pierduta in spatiu (la propriu), care nu-si prea justifica numele plasat in titlu, si cu un indian pescuit pe drum pe care nu prea stiu daca sa-l linseze sau sa-l promoveze in functia de water guide. Unde logica la partea a doua incepe sa scartaie tare de tot cand vedem ca mai trec iar vreo doua-trei zile in care ultimele rezerve de H2O se apropie de zero. De unde ne intrebam ce super-powers aveau indienii de secol XIX sa stea nebauti atata timp. Ca la un calcul elementar, daca respectivul bantuia solo prin pustiu asa departe de un rau... Ma rog, scenaristul a avut chestii mai deep la care sa-si puna mintea. Asa de deep incat se pierd cu tot cu finalul filmului, incheiat brusc la primul copac intalnit in cale. Probabil undeva prin Area 51, daca tot ne-apropiem geografic de zona aia...
"Slow West" e un film greu de descris. Probabil ca s-ar putea zice pana la urma ca e ce pare, adica un western. Unul insa foarte aparte. Nu am termen de comparatie. Ma gandeam sa zic ca daca Terry Gilliam ar fi facut un western ar fi fost ca "Slow West", dar parca ...
Parca totusi "Slow West" e mai .. sa zicem "asezat", sau "la obiect" decat media filmelor lui Terry Gilliam. Avem insa o nota fina de suprarealism care persista cam tot filmul, si care practic face toti banii. Subiectul: un tanar scotian merge spre California ca sa-si gaseasca iubita fugita din Europa, nu e decat un pretext pentru un soi de road trip initiatic, scurt si terminat, zic eu din pacate prea .. (light spoiler) clasic. Probabil asta lipseste in "Slow West" ca sa avem un "anti-western": finalul care schimba tonul in directia standard.
N-am auzit de John Maclean (regizor+scenarist) pana la "Slow West", dar sper sa mai aud. Cred ca stiu cum as putea sa caracterizez pana la urma rezultatul. E un Terry Gilliam amestecat cu John Michael McDonagh ("The Guard", "Calvary"). Poate mai mult din ultimul. E un film care merita clar timpul daca esti deschis spre ceva non-mainstream, fie si macar pentru una, doua scene absolut memorabile. Pacat pentru cea in care "His heart was in the wrong place". Sensul a fost altul decat cel la care ma asteptam dupa restul filmului :) You'll get it when you'll get there ;) Maybe ...
Cum sa incep ... e cel mai socat film pe care l-am vazut in ultima vreme. Ma repet cred (de fapt is sigur) cand spun ca in general am o problema cu cinemaul australian. Ceva nu merge .. nush ... Singura exceptie pana acum a fost "Balibo", dar acolo ai baza istorica care conteaza in principal. "Red Hill" ar fi a doua.
Ca punct de start il avem pe el, Shane Cooper, tanar ofiter in politia australiana, ajuns undeva in the middle of nowhere = in Red Hill, in urma unui transfer. Transfer cerut pentru ca sotia gravida sa aiba parte de o atmosfera mai linistita ( e probabil destul de evident ca n-o sa fie asa, nu ? ... ). So ... filmul ne prezinta prima zi la lucru a proaspatului angajat al fortelor de ordine locale. Care incepe prin a se prezenta la raport, cu intarziere, fara arma impachetata pe undeva prin bagaje. Fapt pentru care e luat la rost imediat de seriful local, un individ nu foarte prietenos, ce ii paseaza prima indatorire. A investiga ce i-a speriat vitele unui mos cu ranchul pe partea cealalta a dealului, unde evident trebuie sa ajunga cumva .. iar singurul mijloc de locomotie pus la dispozitie de infrastructura locala pare a fi un cal care is face veacul in fata sectiei locale de politie. In timp ce tanarul nostru (ajuns pana la urma la trap pana la locul faptei) preia depozitia batranelului care suspecteaza ... o pantera (reminder: actiunea se petrece in Australia), undeva nu foarte departe de oras are loc o explozie la o inchisoare de maxima securitate. Printre evadati se pare ca e si un criminal periculos prins in urma cu ceva ani de seriful din Red Hill si condamnat pentru uciderea sotiei. Chestiune care pune pe jar tot efectivul autohton al fortelor de ordine convinse ca respectivul tip, cu origini de aborigen, va reveni cu intentia da a-si aduce aminte cum functioneaza bumerangul pe pielea celor care l-au bagat in puscarie.
Don't worry. N-am atins cu nimic esential evolutia subiectului pe mai incolo. Desi firul actiunii devine relativ clar destul de repede dupa ce-i mai sus (dar, believe me, ia un twist destul de puternic de la intro). Ce-i mai sus poate suna usor a comedie, si nu pot sa nu zic ca filmul n-are momentele lui de umor (in special negru). Dar devine destul de clar ca e ceva mai serios la prima impuscatura, iar ca warning pot sa zic ca e R rated (nu la nivel de horror a la "Saw", dar ai suficiente momente bloody). Ce-i interesant e ca desi intra la categoria indie movies = scria pe undeva ca bugetul a fost doar 3 milioane $ (care e very very low for a movie), nu se vede decat in cateva efecte care is cam de doi lei. In rest e excelent lucrat, ai o imagine superba care e data si de settings fiind turnat in mare outdoors. La asta se adauga si coloana sonora care e dementiala (plus si pentru mixaj avand in vedere cum se sincronizeaza bucatile cu ce ai in fata pe ecran). Asta, incredibilul situatiilor si de fapt tot scenariul care are chiar o trimitere la "Pulp Fiction" la un moment dat, cam duc un pic cu gandul la Tarantino si cred ca exista ceva influente la stilul regizoral.
Ce sa mai zic ... Mi-e greu sa incadrez productia asta intr-un gen pentru ca nu prea sunt de acord ca main genre cu nimic din ce zice IMDb-ul, in ordine alfabetica ca intotdeauna : Crime | Thriller | Western. Crime ... cred ca definitia e de film politist in sensul criminal investigation, cam asa am vazut genul asta in general = a la "Poirot" dupa Agatha Christie sau cel mult "Seven" de Fincher .. nu prea e definitoriu pentru "Red Hill". Thriller ... are cam multa actiune pentru un thriller si cam putina profunzime = se cam vede repede finalul (desi nu strica prea mult asta). Western ... e in Australia, present days ... ceea ce pe mine ma cam departeaza de definitia clasica de western .. dar, cred ca din toate cele trei probabil e cel mai aproape de adevar pana la urma = simple revenge story, lots of action. Partea interesanta e cum e dusa povestea pana la final nu povestea in sine, si sincer chiar daca are faze clar atat de exagerate incat is greu credibile chiar si intr-un context unde ai limite largi pentru partea asta, merita vazut pentru cat de original e ( let me remind you : panthers in Australia :-p ).
Probabil daca ar fi cineva sa-mi urmareasca blogul de pe cand l-am pornit ( acu' serios vorbind cred ca m-ar pune pe ganduri daca as avea vreun "fan" chiar asa constant pentru ce ajung sa debitez, avand in vedere pe la ce ore si in ce viteza scriu :)) ), ar crede ca am o oarecare aplecare spre genul western. Ceea ce e departe rau de tot de adevar, si cred ca am mai zis-o chiar de mai multe ori. Cumva insa vad ca periodic ajung la asa ceva pe blog, si asta in ciuda faptului ca nu prea se mai produc westernuri - deci nu stiu cum, cred ca am reusit sa bifez aproape toate titlurile majore pe zona asta din ultimii ani, daca nu intr-un post dedicat, macar prin intrarile Oscar related sau previews. Habar n-am cum s-a intamplat asta, dar in cazul de fata chiar am simtit nevoia sa ma opresc iar tot pe segmentul asta, desi e numai pe jumatate tura curenta - "True Grit". Cealalta jumatate - "Winter's Bone" e o drama cu o nuanta puternica de thriller. Intamplarea a facut sa vad filmele aproape unul dupa altul, dar motivul pentru care am un "double topic" ca sa zic asa azi, evident nu-i asta. Nu prea stiu sincer daca "vs." din titlul intrarii are vreun sens in cazul de fata, dar suna mai bine ca "and", so ... :) . Ideea e ca filmele desi pe genuri diferite au multe puncte comune. As putea chiar inversa clasificarea de mai sus in sensul ca ca "Winter's Bone" ar putea trece ca un western fara partea de "west" la localizare si plasat temporal in prezent, iar "True Grit" ca o drama + thriller (ceea ce pana la urma se regaseste mai mult sau mai putin in orice western). Ok ... deja am un intro dublu ( si incepe sa ma ia somnul si pe mine daca il mai continui :) ) asa ca o s-o tai brusc spre subiect...
"True Grit" e ultimul film al fratilor Coen ("A Serious Man", "Burn After Reading", "No Country for Old Men", "The Big Lebowski", "Fargo", "Barton Fink", etc). Pe scurt e vorba de o revenge story destul de simpla ca idee. Un tip plecat sa incheie o tranzactie privind niste ponei e ucis de omul tocmit sa-l ajute. Fiica respectivului, in varsta de doar 14 ani, vrea musai dreptate si, oferind o recompensa pentru capul vinovatului, angajeaza un "federal marshall" betiv, fara un ochi si cu o reputatie de "kill first ask later" (jucat impecabil de Jeff Bridges). Si cum respectivul om al legii insufla o "siguranta absoluta" printre aburii de alcool, fata nici nu concepe sa nu plece impreuna cu el in urmarirea fugarului. Grupul de urmaritori mai e completat si de un "texas ranger" (alt rol ok - Matt Damon) care are si el o alta recompensa de ridicat pusa pe capul killerului. Dupa cum am zis, ideea de plecare pare simpla. Ce se vede pe ecran insa in evolutia actiunii (si chiar in intriga de mai sus) e ceva mai complex.
In primul rand e modul cum sunt construite personajele principale, chestie care nu cred ca e atat de migalos lucrata la nivel de script si pusa si in practica in foarte multe cazuri (la nivel de filmografie in general - nu doar privind un singur titlu). Cred ca depinde si de faptul ca regizorul e si scenarist fiind specifica la Coen brothers si la Tarantino spre exemplu care se incadreaza pe criteriul asta. Si evident, constructia personajelor e doar o mica parte din scenariu - care e lucrat in asa fel incat sa te prinda si sa te tina cu ochii in ecran in ciuda faptului ca nu ai totusi cine stie ce poveste. In general scenariul cred ca e cea mai buna (si atractiva de altfel) parte din filmografia Coen brothers. Aici totusi nu e unul original, ca si in "No Country for Old Men", e ecranizare (the second one, mai e un "True Grit" cu John Wayne vechi de prin '60 - '70 care nu l-am vazut). Spre deosebire insa de "No Country for Old Men", aici romanul are o linie mai simpla care nu se vrea atat de "filosofica" iar rezultatul ar fi ca baza principala a scriptului e doar urmarirea in sine cred. Dar o simpla urmarire poate sa aiba tot felul de ite pe parcurs, dialoguri de duh, si un final (mai final decat finalul, ca light spoiler) ceva mai putin asteptat. Pe langa asta, filmul e lucrat fain si ca imagine (Roger Deakins - care incet incet vad ca incepe sa-mi placa si mie desi pana nu demult il consideram cam la fel de overrated ca "No Country for Old Men", unde totusi n-a luat Oscarul) si ca montaj (tot fratii Coen, care nici nu stiu daca au vreun titlu major prin filmografia proprie unde sa nu fi mers pe tripleta regie-script-editing) . Si mai e ceva. Ceva care adaugat la tot ce am zis da un aer de care nu esti foarte sigur la inceput, dar esti sigur la final. Soundtrackul - Carter Burwell (pe care nu-l apreciam pana acum decat pentru "Bella's Lullaby" din "Twilight", dar doar ca bucata muzicala nu ca sound corelat cu pelicula - n-am vazut filmul). Iar aerul de care vorbesc .. e un pic cam late acum ca sa gasesc o descriere foarte clara. Sa zicem ca e ceva de romance drama - desi n-ai nimic de genul asta in film; in orice caz e un "warm feeling", iar ca sa dau ceva comparativ acum ar fi atmosfera din "Legends of the Fall" chiar daca acolo avem cu totul altceva ca subiect.
Ok, am scris cred suficient legat de prima bucata din topicul de azi deci o sa trec la a doua, inainte sa dau si o explicatie mai clara legata de ce le-am pus una langa alta. Daca acum cateva postari in urma scriam despre "Balibo" ca fiind poate unul din cele mai greu de vazut/inghitit war movies din ce am prins, "Winter's Bone" e cam acelasi lucru cred pentru drame sau thrillers. Filmul e un indie movie = de buget nu foarte mare, premiat cu cea mai importanta distinctie la Sundance in 2010 (festivalul cel mai important in ce priveste Independent Cinema in US). Subiectul pleaca pe o idee oarecum apropiata de cea de mai sus, dar totusi diferita. Undeva intr-o comunitate dintr-o zona montana a US, o fata de 17 ani primeste vizita serifului local, fiind anuntata ca tatal ei, eliberat pe cautiune a disparut. Problema e ca respectivul pentru cautiune oferise drept gaj casa si terenul. Problema devine si mai incurcata in contextul in care fiica disparutului se chinuie sa-si creasca fratele si sora mai mica + mama bolnava psihic. La punctul asta filmul pare a semana un pic ca aer cu "Frozen River" pentru cine l-a vazut (alt indie premiat la Sundance acu' un an sau doi .. se pare ca au o preferinta pentru social dramas).
Cam ce-i mai sus ar fi intriga, actiunea fiind concentrata pe cautarea fetei care se chinuie sa dea de propriul tata in termenul anuntat de politie pentru a nu se trezi cu familia aruncata in strada (sau mai exact, in padure). Povestea insa e un pic mai complicata ca desfasurare, respectiva comunitate fiind formata din rude mai apropiate sau mai departate ca sange - personajul principal fiind se pare din a doua categorie, implicate cam toate in actiuni nu tocmai legale. Ceva de genul unei familii/clan de mafie dar plasat intr-o zona rurala in mijlocul padurii (propice de altfel pentru diverse culturi + rafinare de ierburi + buruieni interzise la vanzarea in piata). Ca un spoiler, incet incet fata se prinde ca tatal ei e disparut definitiv, dar problema ramane si din a-l cauta pentru a-l trimite la proces ajunge sa il caute pentru a-l expedia ca dovada la morga. Oricat de rece sau dura ar suna fraza asta nu e nici pe departe la acelasi nivel cu filmul. Exact ceea ce ziceam mai sus cand am spus ca e greu de inghitit. E probabil unul din cele mai reusite filme care le-am vazut in a crea o atmosfera apasatoare spre scary la propriu fara a recurge la violenta excesiva (desi nu lipseste complet). E o senzatie care am mai avut-o uneori, una din primele dati fiind la "Training Day" cu mult mult timp in urma. Cred ca am mai scris pe undeva pe blog daca nu ma insel. Cand am iesit de la cinema dupa ce l-am vazut prima data, aveam efectiv senzatia de insecurity pe strada in drum spre casa = ceva de genul, we live in a world with some bad bad people. Tocmai prin faptul ca tensiunea e creata la nivel de interactiune intre personaje, atitudine, etc, si mai putin prin secvente de actiune care nu-s in general credibile intr-un action movie, ajungi sa ai feelingul asta. Iar "Training Day" e film educativ de gradinita pe langa "Winter's Bone". Aici "the chill factor" creste pe masura ce fata se apropie de finalul cautarii, iar secventa cheie in ce priveste titlul pune capac = cere un pic de stomac ca s-o vezi, desi inca o data daca o scoti din contextul construit aici pana la punctul respectiv si o pui de exemplu intr-un thriller/horror/action obisnuit n-ar prezenta probabil nici o problema. Si totusi ( iar dau un light spoiler :) ) filmul nu te lasa acolo. Pentru ca ar termina exagerat de dur. Te lasa sa te linistesti dupa, terminand intr-o nota care se vrea totusi a fi pozitiva, iar pentru cat de "dark" e povestea probabil chiar e suficient de pozitiva. Pentru toate astea - intriga, climax, final - si cum te poarta filmul prin ele trebuie sa dau credit in special la regie - Debra Granik - care habar n-am cine e, si care semneaza partial si scenariul (ecranizare), dar care cred ca merita de urmarit in continuare pentru ce va mai regiza.
Pe post de concluzie o sa termin scurt cu motivul pentru care am pus filmele unul langa altul. O cauza, mai putin importanta, ar fi una care s-ar putea sa sune un pic weird :) . Nu prea sunt fan literatura romana si nici nu mai tin minte prea multe din ce am citit prin scoala, dar una din bucatile literare care au fost obiect de studiu a fost "Baltagul" de Sadoveanu ... ( ya, I know, deja suna aiurea :)) ) Ei, fara sa fac acuma rezumatul operei literare care presupun totusi ca e cunoscut de majoritatea celor care au terminat liceul (daca nu, check later the english version of my blog - posibil sa mai dau vreo doua fraze in plus acolo cand oi avea timp sa postez), mi s-a parut ca cele doua filme se completeaza destul de ciudat intr-un mod relativ apropiat de cartea amintita, si nu doar ca subiect ci si ca feeling. "Winter's Bone" ar fi cam ca o prima parte, care e efectiv cautarea celui ucis, si care by the way se termina cu un capitol in care respectivul e gasit si care mi-a ramas in minte ca fiind unul destul de dur prin tot ce am avut de citit prin scoala. "True Grit" e ca razbunarea ce vine ulterior = aparent mai light ca tensiune si ca desfasurare. Cum am zis ... e doar o impresie proprie :) .. poate ca da o idee mai clara de cam cum se prezinta cele doua filme pe ansamblu. Principalul motiv insa pentru care am zis sa scriu postul asta exagerat de lung ca double entry :) ar fi asa cum am zis, ca se pleaca de la cam acelasi tip de caracter - o fata singura, minora, si incapatanata rau :) si pe acelasi gen de actiune - respectiva tine musai sa rezolve o problema mai dura decat ar fi "admis" pentru varsta ei. De aici, desi is genuri diferite de film, desi cautarea nu e chiar aceeasi in ambele, poti face totusi niste comparatii interesante intre un film de buget marisor destinat sa fie blockbuster si care uneori din cauza asta poate sa para ceva mai usurel/comercial si un indie movie care tinteste mai mult spre festivaluri de film si pare atat de aproape de real la un punct ca nu stii daca mai ai chef sa-l mai vezi tura a doua. Pana la urma s-ar putea sa ajungi la concluzia ca trasa linia ar avea cam aceeasi valoare ;) .
Rating: 4 out of 5 (for both - pentru ca au ceva extreme vazute unul dupa altul :), daca ar fi sa le iau separat probabil ar fi 5)
N-am mai avut de mult un western ca topic de blog asa ca saptamana in curs am mers pe varianta asta (nu ca as avea foarte multe ...).
Trecand direct la subiect, "Appaloosa" e o ecranizare dupa o carte dintr-o serie din cate stiu (n-am citit nici una), avand ca principali protagonisti doi serifi (sau ma rog unul + un ajutor) de meserie = disponibili pentru angajare pe unde e nevoie de aplicat legea si n-are cine. Actiunea are evident loc in perioada "wild" a vestului, in orasul ce da si titlul filmului, la marginea caruia isi stabileste resedinta un "om de afaceri" sa zicem. Respectivul ajunge in prima faza sa terorizeze prin intermediul angajatilor proprii distinsii membrii ai consiliului local, moment in care intra in scena si cei doi justitiari amintiti mai sus, tocmiti cu drepturi depline de aplicare a proprii legi, doar doar or aduce din nou linistea in oras.
Intriga suna banal. Desfasurarea actiunii pana la capat dupa ce vezi filmul daca il privesti ca un tot probabil cam la acelasi nivel se situeaza, desi conflictul descris mai sus nu evolueaza chiar in aceeasi linie cap coada, ci mai are tot felul de intorsaturi (cauzate in special de aparitia personajului principal feminin in oras). Cu toate astea mie mi-a placut filmul. Si merita recomandat in special dintr-un anumit punct de vedere. Nu prea imi vin cuvintele acum sa exprim ideea care ar putea fi totusi sintetizata intr-unul singur: "linistit". E un film in care desi situatia se mai tensioneaza uneori si destul de bine ritmat cat sa nu te lase sa adormi, e bun de vazut inainte de somn. Mai ales ca se adauga si o oarece lentoare in desfasurarea subiectului, care totusi n-o simti ca fiind deranjanta.
Regia e excelenta, ca si scenariul si interpretarea rolului principal: Ed Harris. Practic da tonul filmului pe care l-am descris mai sus. Ca actori distributia e ok, la mentionatul mai adaugandu-se Viggo Mortensen (care sincer incep sa-l consider printre cei mai versatili actori pe care i-am vazut in ciuda faptului ca parca face acelasi rol in esenta ... nush cum se potriveste la diversitatea personajelor jucate). In roluri negative ii avem pe Jeremy Irons si Lance Henriksen care iar au fost o surpriza placuta mai ales ca nu i-am mai vazut de mult intr-o productie mai serioasa. Ce nu mi-a placut, si efectiv ma cam enerveaza personal in orice rol e Renee Zellweger, dar na trebuia sa fie si un minus la casting (se compenseaza cu celalalt rol feminin secundar din film pe care-l las fara detalii pentru vazut :) oricum nu-i un nume cunoscut).
Ca sa inchei, candva long ago am facut o clasificare a westernului pe subgenuri. N-o mai tin minte si nu mai am timp sa stau sa caut pe unde am scris-o. Ideea e ca genul de "western" de fapt nu e dat de altceva decat de locatie si timp de desfasurare. In sine filmul de fata aduce destul de mult cu o drama, unde nu stii (ca light spoiler) daca finalul e bun, prost, mediu ... dar te multumeste, si eventual poate iti smulge un "that's life" din cand in cand :)
Postări
