*12* - Extra Ordinary (2019)

Cum am mai zis-o si in alti ani, la nivel de weekly entry defilez si eu cu ce am apucat (daca am apucat) sa vad in zilele respective, dar la fiecare aniversare de blog si final de an ma chinui insa un pic mai mult sa gasesc un titlu care sa merite vazut. Din pacate, daca la inceputuri "chinuiala" asta includea timp rezervat pentru macar vreo 3 filme, de ceva ani incerc sa caut si sa aleg mai cu grija in speranta ca nimeresc pe "the lucky one" din prima, pentru ca nu mai e cand pentru a doua. Iar tura asta vad ca m-am trezit tarziu si pentru alesul mai cu grija. Ergo: canci sanse de un 5/5. Dar "Extra Ordinary" e totusi un pic parca peste "ordinary" :)

Somewhere in Ireland: Rose Dooley e instructor auto si fiica + ucenic a faimosului Vincent Dooley, exorcist de fantome si expert in paranormal. Fost exorcist de fapt, pentru ca intr-o sesiune cu final nefericit, a fost izbit de un tir. In consecinta, Rose, traumatizata de eveniment, incearca sa se concentreze pe jobul mai domestic, desi in catunul respectiv se pare ca numarul de spirite nelinistite si potentialul de clienti speriati e net superior doritorilor de permis de conducere. Si asa ajungem la Martin Martin care mai convietuieste inca cu a lui nevasta decedata in urma cu 10 ani, in ciuda insistentelor fiicei sale de a rezolva problema. Povestea se complica, sau "the plot thickens", ca sa citez direct din personaj, cand Christian Winter, cantaret de "one-hit wonder" refugiat in Irlanda pentru a scapa de taxe, si mare amator de ritualuri satanice pentru a scoate un 2nd-hit wonder, pune ochii pe Sarah Martin, fiica lui Martin Martin.

Suficient cred ca sa nu intram in spoilers. Filmul e ceva in genul unui "Ghostbusters" meets Edgar Wright & Simon Pegg, dar fara Edgar Wright si Simon Pegg. Adica avem cam acelasi aer si gen de umor negru din "Shaun of the Dead" sau "Hot Fuzz". Cateodata poate sa para un pic silly, dar totul e sters de un crescendo spre final, getting more & more crazy cu fiecare scena, si cu un final apoteotic (really, pana si prin prisma VFX, care contrasteaza major cu ce te-ai astepta de la low-budget-ul vazut pana atunci). Nu e o capodopera, dar actorii is ok, scenariul e ok, avem o tema sonora minimalista care se potriveste bine, si cel mai important: am ras. Ceea ce nu mi se-ntampla chiar des la ce comedii mai apar in ultima vreme (de asta le si cam evit).

Rating: 3.5 out of 5

Cam asta ar fi pentru aniversarea de 12 ani. Inca persist in a duce mai departe probabil cel mai necitit blog din tara ca views/zile de existenta :) (prezumtie neverificata cu probabilitate foarte ridicata). But well, moving on ;)...