luni, 8 decembrie 2025

Winter-Spring 2025-2026 Movie Preview



Revin la intrarea periodica, cu o selectie lunara din premierele anuntate pe urmatoarea jumatate de an. Incepe sezonul de "award movies", deci in teorie ar trebui sa avem de unde alege, desi mai jos nu cred ca prind asa multe din astea.

Decembrie e destul de ofertant, dar in ciuda recenziilor stelare o sa-mi permit deocamdata sa fiu circumspect relativ la recent lansatul "Hamnet". Pot sa cred ca Jessie Buckley face un rol de Oscar, dar n-am incredere de loc in Chloé Zhao pe regie dupa experienta "Nomadsland", din care nu mi-a ramas nimic notabil de retinut, deci aici dau skip la trailer. Alta productie care a prins deja ceva recenzii bune e "Nuremberg", iar relatia pacient-psihiatru Hermann Göring vs Douglas Kelley e intr-adevar un subiect de film. Din nou insa, ce avem aici ca scenariu mi se pare totusi o varianta prea Hollywood-ish, cu destul overacting care transpira si in trailer, si care nu stiu cat acopera din complexitatea cazului (Kelley ramane subiect de film si dupa Nuremberg). Probabil ii ramane totusi o valoare documentaristica, iar ca film pe ansamblu = inclusiv productie si tehnic, pare totusi sa livreze ceva ok.

Daca ar fi sa aleg un singur film din decembrie din ce are released trailers, ar fi "Dust Bunny". Regie + script de Bryan Fuller, cu debut pe lung metraj nu promite nimic (ba mai rau, omul e responsabil de o bucata din "Star Trek: Discovery", singura serie total indigerabila din toata franciza). Totusi trailerul paca imi da un hint de "Leon" amestecat cu o surreal fantasy a la "Sucker Punch" (underrated), deci poate are sanse sa iasa un pic din peisajul clasic de Hollywood. Depinde de cata pelicula se consuma pe CGI cu efecte de flying bullets and stuff.

Am zis sa mai punctez in decembrie si "The Housemaid". Paul Feig are multe filme mediocre la activ dar si o bijuterie, "A Simple Favor" (prima iteratie; a doua, recenta, n-am avut nici timp s-o vad, e jos de tot in ratings, si nici nu prea-i vad rostul). E de vazut daca aici ii mai iese o chimie intre Sydney Sweeney si Amanda Seyfried, cum a iesit acolo intre Anna Kendrick si Blake Lively. In "A Simple Favor" scenariul a ajutat mult, cu nota pregnanta de umor negru; aici pare ca ramane doar partea de negru fara umor, dar avem o baza intr-un roman bestseller, deci om vedea.

Acum multi ani am avut ocazia sa prind un screening de festival a "These Final Hours", o productie indie a unui regizor australian, Zak Hilditch, avand ca subiect sfarsitul lumii asteptat ca fenomen cataclismic undeva pe o coasta a continentului de la antipozi. N-a fost extraordinar, dar ce mi-a ramas a fost o caldura umana (no pun intended, avand in vedere fenomenul cataclismic) simtita altfel pe fondul apocaliptic descris. In ianuarie avem un release asteptat pentru "We Bury the Dead", yet another zombie horror, in regia si scenariul aceluiasi Hilditch, nu asa de indie insa de data asta. O sa-mi sustin in continuare opinia ca genul asta e ceva aparte de orice alt horror, atata timp cat ramane intr-o linie stabilita cumva de George Romero, cu ale lui "of the Dead". Amprenta e pusa acolo in special pe latura psihologica de relatie inter-umana intr-un cadru distopic, si mai putin pe horror. Iar exemple sunt multe de la "The Crazies", "World War Z", "I Am Legend" pana la "The Walking Dead" ca serie, cu toate bucatelele mai telenovelistice din ea. Si aici ar fi intrat poate si alta productie mai high-profile anuntata pe ianuarie, a 4-a iteratie din seria "28 ..." a lui Danny Boyle - "... Years Later: The Bone Temple". Numai ca nu mai e cu Danny Boyle in spate, si mi se pare ca acolo se incearca deja sa se stoarca prea mult din setting si se compenseaza cu blood and gore ca sa se acopere asta. Deci daca ar fi sa aleg din cele doua, cred ca mai promitator e cel cu fond australian, atata timp cat n-o sa fie foarte corupt de Hollywood in productie.

Ca sa mai aducem o pata de culoare, ce am mai zis ca ar merge de pus pe lista inceputului de 2026, ar fi un crime mystery frantuzesc, "Vie privée", iesit cred la Cannes anul curent in avanpremiera, cu o Jodie Foster intr-o partitura French-speaking a unei psihiatre cu veleitati de Maigret sau Poirot. Vedem de care se apropie mai mult la lansarea oficiala din ianuarie.

"All You Need Is Kill" e varianta originala in forma manga japoneza a story-ului din "Edge of Tomorrow", unul din cele mai bune SF-uri, daca nu cel mai bun, produse de Hollywood in decada trecuta. Ma rog, e posibil sa fiu usor subiectiv avand in vedere la ce moment l-am vazut si ce impact mi-a lasat ideea de posibil ciclu repetitiv ca perceptie temporala, dar filmul e considerat underrated de multa lume. Revenind la varianta japoneza, din pacate asta a ramas doar pe hartie pana recent, cand a fost in sfarsit transpusa intr-un anime anuntat pentru ianuarie. Teaser-ul nu spune mai nimic + stilul grafic n-as putea sa zic ca ma incanta prea mult. Dar pentru subiectul din spate am zis ca e de punctat, iar cine e dornic de mai multe detalii cu risc de spoilers, poate vedea in al doilea clip o comparatie extinsa de acum vreo sapte ani, intre US version si Japanese manga.

"Good Luck, Have Fun, Don't Die" aterizeaza in februarie in cinema ca o combinatie intre Gore Verbinski (regie) si Matthew Robinson (scenariu). Primul e mai cunoscut pentru seria "Pirates of the Caribbean", dar are alte filme mai bune desi underrated la activ, ultimul fiind "A Cure for Wellness", un thriller tocmai din 2016. Un plus la Verbinski ramane si versatilitatea intre genuri - mai avem de exemplu "The Lone Ranger" - western cu accente foarte faine de comic negru, "Rango" - animatie premiata cu Oscar, "The Ring" - horror de referinta. Matthew Robinson mi-e cunoscut pentru ca ar fi fost in carti pentru scriptul la continuarea la "Edge of Tomorrow", apropo de mentiunea anterioara, pentru alt film ne-avand alta referinta decat "Love and Monsters" care a fost ok, desi cam Hollywood-ish. Aici trailerul ma cam duce spre aceeasi senzatie, deci imi pastrez asteptarile jos, dar poate is sanse de o surpriza.

Pe lista de februarie, am bifat si "How to Make a Killing", o comedie neagra scrisa + regizata de John Patton Ford, la al doilea film al sau dupa "Emily the Criminal" din 2022. Precedentul a fost ridicat mult de Aubrey Plaza, motivul pentru care l-am vazut de altfel, deci poate oi fi subiectiv, dar oricum rolul de acolo a fost atipic fata de altele. Cel de fata da totusi o impresie de scenariu ceva mai solid/complex, deci i-as da o sansa.

Nu ma mai uit la slasher horrors de multa vreme, dar nu puteam sa las februarie fara "Scream 7", mai ales ca Neve Campbell revine one more time ca Sydney Prescott, impreuna cu Kevin Williamson care a semnat scenariile din serie pana la episodul 4 cred. Tura asta a preluat in sfarsit si regia, desi aici e de vazut ce-o iesi, dar dupa ce Wes Craven n-a mai fost, probabil ramane printre cei mai calificat pentru job. Cu tot caracterul comercial pe care-l are, nu cred ca mai e alta serie de slasher horror care sa se fi pastrat in medie atatia ani la un nivel decent, care sa fi avut atata influenta in gen, si care sa pastreze o balanta perfecta intre ce tine de horror, comic negru si teenage drama, care imi da de fiecare data un sentiment nostalgic relativ la timpurile cand am vazut primul "Scream". And again, Sydney is back ;)

Trailerul la "Project Hail Mary" zice cred deja cam multe, dar SF-urile nu-s foarte dese, si nici trailers iesite pentru primavara n-avem inca cine stie ce. Deci o sa ma opresc la optiunea asta pentru martie. Pana la urma Drew Goddard (scenariu) mai are si "The Martian", "Bad Times at the El Royale" si "The Cabin in the Woods" in CV. Deci foarte rau nu cred ca iese.

Nici pe aprilie nu prea am ce alege, si nici in sequels nu prea am incredere, dar din nou, sa pastram sperante pentru "Ready or Not 2" daca si filmul a pastrat echipa din prima parte. Cu toti litrii de vopsea, sos tomat, sau alt lichid cu tenta rosiatica varsata, prima parte a fost surprinzator de buna. Avand in vedere ca subiectul e destul de clar si probabil fara mari surprize, daca a doua iteratie iese macar la vreo 2/3 din nivelul primului episod tot ar fi ok.

In loc de premiere anuntate in mai, unde ar intra iar niste spin-offs din universul "Star Wars", sau o continuare la "Mortal Kombat" (care pot sa admit ca vine totusi macar cu niste nuante de auto-ironie), am preferat sa mai adaug doua titluri care au fost deja lansate prin tara de origine cred, dar pana la distributie in Europa mai au un pic. Deci, indefinit pentru primavara viitoare, ar mai fi "No Other Choice", ultimul film sud-coreean de Park Chan-Wook ("Oldboy" + restul din Vengeance trilogy, "Thirst" si altele), cu un Lee Byung-hun in rolul principal care parca a mai pus cativa ani, dar tot pare pe o formula secreta anti-aging, si "Fabula", o productie olandeza, care pare un soi de Guy Ritchie movie intr-o varianta mai continentala.

Cam asta ar fi. Am mers pe o varianta ceva mai extinsa ca in ultimele runde de preview de acum +1 an, ca sa mai compensez pauza de la ultima incoace. Hopefully it's useful for somebody + sa speram ca n-am nimerit chiar foarte rau foarte des - la previews you never know.

miercuri, 12 noiembrie 2025

18 - Paprika (2006)


Back. Am zis ca ocazia aniversara anuala e un moment propice sa incerc o revenire, desi nu estimez intrari prea frecvente in perioada urmatoare. N-am vazut in anul de pauza asa multe filme dupa cum vedeam pe vremuri, dar ceva titluri demne de o intrare de revenire am prins, si ca sa fiu fair o enumerare ar include:

  • "Conclave" - probabil cel mai bun film ca pachet complet vazut in ultimul an
  • "Mickey 17" - very underrated
  • "Straume" - in caz de preconceptii ca nu poate exista film fara dialog
  • "Bugonia" - tandemul Lanthimos/Stone functioneaza in continuare, cu un episod nou, suficient de divers fata de precedentele cat sa inchida niste critici care se plangeau de monotonie
  • "La sociedad de la nieve" - dur, dar merita
  • "The Brutalist" - cam lung, dar merita
  • "Anora" - bun, dar spre guilty pleasure
  • "Companion" - ma asteptam sa fie guilty pleasure, dar bun
  • "Alien: Romulus" - surprisingly good, peste iteratiile lui Fincher si Jeunet, sub Scott si Cameron, practic cea mai buna revenire a seriei din '86 incoace
  • "Wallace and Gromit: Vengeance Most Fowl" - "The Curse of the Were-Rabbit" de acum 20 de ani cred ca ramane mai funny (damn, I'm old), dar se apropie
  • "The Accountant 2" - nu la fel de bun ca primul, dar inca suficient de original cat sa iasa un pic din tiparul de action clasic

si ar mai fi poate si altele. Am ales totusi pentru azi ceva de cinematica, "Paprika", poate mai jos decat destule din cele anterioare. S-a nimerit insa sa fie ultimul vazut, si m-a nimerit intr-o coincidenta de moment cu multele substraturi, printre care apare si o metafora relativ la cinema echivalent ca "reality escape" cu visele = l-a sincronizat bine cu o reanimare a blogului.

Filmul e ultimul anime din cele vreo 4 produse de Satoshi Kon intr-o scurta existenta. Am mai auzit de ele, dar nefiind foarte amator de asa ceva am tot zis pas. Pana acum vreo trei zile de cand l-am vazut pe cel de fata pe bucatele. Initial, n-a reusit sa ma prinda suficient cat sa-l vad intreg cap-coada, dar ajungand totusi la coada am inteles de ce pana la urma m-a prins pana acolo. Sa intram totusi un pic in subiect: Intr-un viitor nu foarte indepartat, DC Mini, un dispozitiv proaspat inventat intr-un institut de cercetare permite conectarea la visele unei persoane. Actiunea se deruleaza in jurul catorva personaje, in mare cativa dintre angajatii institutului respectiv, dintre care o psihiatra profita de dispozitiv pentru a interactiona cu proprii pacienti via un alter ego: Paprika, in particular cu un politist insomniac cu vise recurente. Povestea se complica cand prototipul DC Mini e furat, si ca urmare incep sa apara victime cu un comportament bizar in care visul ajunge sa domine ce se intampla in real. Mai departe actiunea se invarte in jurul investigatiei furtului, iar mai multe detalii ar rezulta in spoilers, asa ca zic sa ne oprim aici cu subiectul.

"Paprika" are o baza literara se pare, si e referit des ca sursa de inspiratie in "Inception". Eu n-as zice ca e mult mai prezent acolo decat "Ubiq" de P.K. Dick, cel putin din ce se vede in anime. Intr-adevar motivul comun de "dream access" e central in "Paprika", dar avem alt story, cu un cu totul alt sens. O poveste a carei desfasurare m-a convins ca suprarealismul cu nuante haotice nu e ceva specific Hayao Miyazaki + Studio Ghibli in anime-urile japoneze, pentru ca avem parte din plin si aici. Iar asta e minusul care face la un moment dat filmul usor incalcit si greu de urmarit, nemaifiind clar intotdeauna ce se intampla si daca suntem in realitate sau intr-un vis. Dar totusi vine pana la urma si acel alt sens de mai sus.

Pe partea de plus, filmul exceleaza tehnic as zice, cel putin pentru un anime. Avem scene cu nuante volumetrice pentru perspectiva, cu joc de lumini si altele, foarte fain si atent lucrate. Montajul ajuta la fel mult la impact. Nu in ultimul rand avem o coloana sonora care n-are cum sa treaca neremarcata, fie si doar pentru o piesa care sustine impresia de vis haotic cu o gramada de suprapuneri armonice, desi daca ar fi de extras linia melodica pe single track, ce iese e contrastant de calm (a se vedea varianta de clape mai jos, chit ca e cu reverb/sustain activ + high pitch).

Cam asa ramai si la finalul filmului. Cu o impresie ca ai trecut prin ceva ametitor, dar care ti-a lasat suficient cat sa-ti extragi ce metafora vrei tu din vis :) = suficient de complex cat sa fie interpretabil dupa dorinta. De la o balanta intre live your life vs. regrete la... dar am zis, no spoilers ;)

Rating: 4 out of 5 ( asa de aniversare, ca altfel cred ca ramaneam la 3.5, prea metaforic poate da in obositor :) )

PS: Si totusi spoilers :P press play by choice - desi asta-i probabil cea mai evidenta metafora (cam ce-am scris si eu mai sus):