duminică, 7 septembrie 2008

Journey to the Center of the Earth (2008)




Am inceput cartea lui Jules Verne candva demult, ori prin gimnaziu, ori chiar prin clasele primare, oricum candva cand mai aveam timp si de beletristica. N-am terminat-o, ca pe multe altele ( la varsta aia ma plictiseam repede :) ). Oricum, ideea mi s-a parut extrem de interesanta, iar ulterior (tot prin gimnaziu ...) am mai dat si peste o teorie conspirationisto-sf-istica a unui belgian sau olandez parca (sau era suedez... in fine), in alta carte, care ajungea pana la a lega aparitii de OZN-uri de presupusele descoperiri neoficiale ale amiralului Richard Byrd. Din ce-mi mai aduc aminte legat de ultima parte a frazei anterioare, se zice ca amiralul Byrd ar fi descoperit flora si fauna intr-una din expeditiile spre Polul Nord din prima jumatate a secolului trecut, ca urmare a unei presupuse treceri printr-un presupus pasaj spre interiorul scoartei terestre. N-am nici cea mai vaga idee daca imi aduc aminte corect sau nu ce-mi aduc aminte din cartea respectiva. Oricum, pe net circula o - presupusa - varianta a unei parti mai SF din jurnalul amiralului care tinde la aceeasi idee si chiar mai departe (= si mai putin credibila). Cert e ca (de asta is ceva mai sigur), ultima expeditie a lui Byrd, si cea mai mare ca anvergura pana in prezent cred (search Operation Highjump cu Google for more info), a fost intrerupta brusc in februarie 1947 si contingentele militare deplasate (peste 4000 de oameni + o gramada de tehnica militara) au fost intoarse inapoi in State, se pare nu in efectiv chiar complet, fara o explicatie oficiala, cu vreo sase luni inainte de termen. Nepotrivirea fata de jurnalul de care ziceam mai sus ar fi totusi ca desi datat februarie 1947 e localizat Polul Nord iar operatiunea Highjump a avut loc in Antarctica.

Oki, m-am pierdut intr-o paranteza cam lunga legata de inner earth theories... asa ca ar fi cazul sa revin la film. Filmul nu e o ecranizare directa dupa Jules Verne insa e bazat as putea zice, in mod direct - la propriu - pe carte, in sensul ca aceasta sta oarecum la baza unei expeditii "organizate" de un cercetator in scopul cautarii fratelui pierdut prin vulcanii islandezi. Evident, cautarea va trece prin interiorul pamantului, si se va termina cu happy-end inapoi la nivelul solului. La fel de evident e si faptul ca stii subiectul in mare, fara a citi cartea inainte sa vezi filmul. Cam ce ar fi de vazut in plus atunci ? Pai, in primul rand trebuie sa zic ca ma asteptam la ceva foarte SF-istic, improbabil si tras de coada. SF-istic e intr-o oarecare masura, dar spre surprinderea mea e mult mai putin .. tras de coada, fata de cat credeam. As putea zice ca filmul e chiar credibil (cel putin pentru cineva total neavizat in geologie ca mine) in mare parte, in sensul ca nu ai putea spune ca asa ceva - referitor la scena care o vezi - e total imposibil, nu neaparat ca ar fi. Unele aspecte au chiar si o explicatie - basic - stiintifica in cadrul filmului, nu stiu cat de valabila, dar contribuie din plin la senzatia de credibilitate amintita. Ma rog, nu e chiar totala = faza cu aterizarea perfecta pe sinele din mina e totally unbelievable (see the movie to get it), si ar mai fi cateva exemple.

Din pdv look & restul aspectelor (interpretare - 3 actori, regie, etc) filmul sta bine. A fost turnat ca productie 3D = pentru proiectie in sali amenajate special. Cum asa ceva nu exista pe-aici eu l-am vazut pe big screen normal si pot zice ca looks very ok. Presupun ca in 3D e superb. O sa inchei aici, pentru ca am de facut calatoriile mele obisnuite spre centrul retelelor de calculatoare si al transmisiilor VoIP, nu inainte de a mentiona ca e probabil cel mai bun film care l-am vazut anul curent pentru aria de varsta 12-18 (except Kung Fu Panda, da acolo is desene animate), dar perfect totusi si pentru o evadare din activitatea curenta si pentru varste mai ... inaintate :)

Rating: 4 out of 5

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu