12 (2007)

Avand in vedere ca si asa abia apuc sa vad numai un film pe saptamana cu chiu cu vai de cam doua luni incoace, si mai ales ca in ultima vreme nu prea dau de filme care sa treaca de nivel mediu, am zis sa mai variez un pic productiile. N-am mai vazut un film rusesc de ceva timp... Si nu foarte multe la general. In concluzie m-am oprit saptamana in curs la "12".

Filmul, din cate am inteles dintr-o informare sumara in prealabil, ar fi nu neaparat un remake ci mai degraba o varianta la "12 Angry Men", productia clasica de Sidney Lumet din 1957 care personal n-am vazut-o. Am vazut insa un remake made for TV in 1997 (din care nu mai tin minte decat contextul) si alte filme sau chiar episoade de serial ("The Dead Zone") care pleaca de la sau includ macar aceeasi idee: un juriu complet convins de claritatea sentintei intr-un caz - mai exact vinovat, mai putin un membru care voteaza contra spre surprinderea tuturor. De aici subiectul se dezvolta, rand pe rand ceilalti jurati schimbandu-si decizia. Chiar daca ar putea sa para oarecum un sablon standard a desfasurarii unui scenariu, nu e chiar asa. Nu mai retin de exemplu cum se termina remake-ul din '97, dar parca totusi nu avea o intorsatura de final as putea zice chiar spectaculoasa, ca in cazul de fata; si asta ar fi doar un punct care ar scoate filmul dintr-un tipar standard. E pastrata din partea de sablon, sa zicem, ideea de constructie a filmului pe dezvoltarea caracterului celor 12 jurati ca indivizi. Insa, modul in care e realizat acest lucru (cu punct definitoriu in general realizat printr-un monolog integrat la un moment dat in context ce expune cate o situatie din trecutul fiecaruia) si diferentele accentuate de-a lungul filmului dintre tipologii, fac insa diferenta intre cei 12 de aici si cei 12 din alta productie, nefiind aceleasi personaje.

E primul film care il vad semnat de Nikita Mikhalkov (atat regie cat si partial scriptul), probabil unul din cei mai bine vazuti cineasti rusi contemporani. Chiar daca desfasurarea mai are si puncte care par totusi usor nerealiste in context (ex: the knife dance, sau chiar partile de monolog amintite mai sus care se-ntampla sa pice absolut perfect la un anumit moment pentru a mai schimba un vot in favoarea acuzatului), din pdv filmic nu as avea mai nimic de comentat. Imaginea e superba acolo unde exista potential pentru asa ceva (fie si numai pentru scena dinspre final cu deschiderea geamurilor) si montajul asemenea (integrarea flashbackurilor, momentul penei de curent, etc). Pe partea de sound n-am ramas cu foarte mult (= ceva motive folclorice) dar e ok. In ce priveste distributia, complet necunoscuta pentru mine, ar merita probabil un Oscar pentru "group acting" daca ar exista asemenea categorie.

Nu as putea zice ca filmul e perfect, mai ales ca nu am vazut inca originalul care a lansat ideea folosita in multe altele si care e pe undeva sus de tot in IMDb, dar pot zice oricum ca a fost ca o gura de aer proaspat fata de ce am prins in ultimele saptamani.

Rating: 4 out of 5