Trance (2013)

Dupa o perioada destul de lunga, in care am avut o life drama - "Slumdog Millionaire" si o real life drama - "127 Hours", Danny Boyle se intoarce la productiile cu parte consistenta de thriller psihologic in "Trance". Sa fie de bine, sa fie de rau .. sa vedem ...

Inceputul filmului ofera una din cele mai originale intrigi care am avut ocazia sa le prind de la o vreme incoace pe ecran. Light spoiler: Simon lucreaza la o casa de licitatii, care e atacata in toiul unei vanzari a unui tablou de Goya. Simon dupa cum o sa ne arate filmul dupa vreo 15 minute lucreaza in paralel si pentru hoti. Care hoti insa au surpriza ca tabloul furat sa se rezume la o rama goala. Din cauza ca undeva in timpul jafului Simon subtilizeaza panza. Dupa care, se intampla cumva sa primeasca o lovitura zdravana peste cap. Dupa care, trezit amnezic la spital nu mai stie nimic despre tablou. Evident, restul grupului infractional nu e foarte multumit, si dupa o scurta sedinta de tortura ajung la concluzia ca Simon chiar are o problema de memorie. Solutie: cautam un hipnoterapeut, sau hipnoterapeuta ca sa fiu mai exact sa aduca amintirile inapoi. Careia ce ii zicem ? ca am furat un tablou si nu mai stim unde l-am pus ? Complicat. Hai ca ma opresc aici ca deja se poate pleca cu vizionarea de la vreun sfert de ora mai incolo dupa cat am zis.

Ce-i mai sus pare a suna mai mult a actiune cu tenta comica. Departe de adevar. Filmul vireaza spre un thriller psihologic in toata regula si cat se poate de dramatic panca la urma. Iar daca inceputul pare destul de light, desfasurarea ulterioara pot confirma ca justifica ratingul R vis-a-vis de scene dure. Cum se poate intui, filmul se invarte destul de mult in jurul hipnozei aplicate, efectelor, samd, etc. Asa de mult ca la un moment dat devine un pic greu de urmarit si parca ceva prea pretentios in tentativele de "mind-boggling" pentru un subiect care e rezolvat relativ simplu in final. Mai simplu decat ti-ai imagina cel putin = am avut senzatia unui final previzibil dar neconfirmat in totalitate = in capul meu ajunsesem in final sa am un scenariu mai incalcit decat cel din film. O fi efectul colateral al hipnozei de pe ecran, cine stie ...

Distributie excelenta. James McAvoy in cea mai de apreciat aparitie de la "The Last King of Scotland" incoace, Rosario Dawson intr-un rol care mi-a facut sa-mi schimb parerea despre ea ( si n-are legatura cu scenele de nuditate :) ), Vincent Cassel ca personaj negativ care completeaza "seria" de exceptie de care am avut parte in ultima vreme (dupa Hook in "Neverland" si Khan in "Star Trek"). Montaj si imagine marca Boyle = fara cusur. Pentru soundtrack se pare ca a renuntat pe moment la colaborarea cu A.J. Rahman si s-a intors la Rick Smith coautor la cateva piese din filmografia anterioara ("Trainspotting", "The Beach", "Sunshine"). Rezultatul, surprinzator de bun, are parte de multe de influente pe aceeasi linie cu titlul filmului = trance. Ca sa fac o comparatie, mi-a adus aminte un pic de soundtrackul din "Drive".

So' what's wrong: daca finalul ar fi fost mai altfel, daca scenariul ar fi fost un pic mai coerent si ca nota personala daca unele fire de actiune n-ar fi tratate asa de ... rece, ar fi pe acelasi plan cu "Sunshine", "Slumdog Millionaire", "28 Hours" si ce mai are Boyle in CV pe treapta de sus. Asa insa, nu pot decat sa-l clasez un pic deasupra "The Beach". Deci, filmul e clar bun si de vazut, dar ..

Rating: 4 out of 5 ( cu greu, pentru ca "Sunshine" l-am categorisit la fel daca-mi aduc aminte acum ceva ani de zile .. = ar trebui sa-mi fac mea culpa acum si sa-l urc la maxim ;) )