Cum vineri spre sambata n-am prea avut somn, am cautat ceva cu potential adormitor. Decis sa mai alternez un pic de la varianta standard de somnifer, adica old Hong-Kong movies, am hotarat sa incerc o comedie romantica (ce-oi fi avut in minte?..). Asa am ajuns la "Belle Epoque". Mare greseala...
N-am prea mult timp sa scriu, deci hai s-o scurtam. Vorbim de un film spaniol de acu' mai bine de 20 de ani. Perioada actiunii: acum vreo 80+ de ani. Un tanar dezertor, umbland din oras in oras prin Spania anilor '30, nimereste intr-un satuc linistit, unde gaseste adapost de-o noapte la un batranel cumsecade. Care-l conduce la gara a doua zi, pentru ai zice "adios" si a-si primi totodata fetele sosite in vizita din capitala. In numar de patru. Trei nemaritate si o vaduva. Guess what: baiatul pierde trenul. Mai departe ... am zis ca n-am timp sa scriu :)
Nu imi vine in minte o comparatie exacta acuma care sa defineasca perfect ce am vazut in "Belle Epoque" ca atmosfera de film. E ceva intre Alexander Payne in sensul exploatarii locatiei de desfasurare la maxim (= Spania rurala) si un Woody Allen in varianta latino. In orice caz, nu un film care sa te adoarma, in ciuda faptului ca are un permanent aer bonom, reconfortant, si ia viata usor .. contrastand ironic cu perioada tragica a razboiului civil profilat la orizont.
Rating: 3 out of 5 (pentru ca m-a dezamagit un pic finalul... altfel era 4)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu