Closer to the Moon (2013)

Da, stiu ... A fost o pauza lunga, si nici nu pot sa zic ca revenirea e "in forta". "Closer to the Moon" nu-i cea mai buna recomandare, dar ma chinui sa gasesc timp de vreo doua saptamani sa scriu intrarea asta, si ma tem ca deja am uitat ce vroiam sa zic....

Raman la parerea ca Nae Caranfil e altceva in peisajul cinema-ului romanesc, plin de nostalgii comuniste supra-apreciate = re-iterez ideea ca "Restul e Tacere" e cel mai bun film made in Ro dupa '89 (ma rog, din ce-am vazut eu), iar "4, 3, 2" e un "Hotel Rwanda" autohton cu unic scop de impresionat strainii (cu diferenta amara, ca in "profundul" stil balcanic sfarsitul e gri inchis, comparativ cu soarele african). De asta ma asteptam la ceva ... nu, la mult mai mult din partea "Closer to the Moon", desi am avut mici semne de intrebare ... Ok, trecem peste partea cu plasarea in perioada comunista. Avem un subiect iesit din comun care ar trebui sa depaseasca cat de cat contextul asta. Filmul e o romantare a ce a fost numit "jaful secolului" in Romania post-eliberata de sovietici (caz real). Mai multe nu zic, pentru ca macar atata lucru sa ramana de vazut. The story ... Chit ca la cum e spusa si asta ...

Nu vorbim de un film romanesc. In ciuda gramezii de premii adunate recent din ce-am auzit la Oscarul autohton = Gopo Awards. Poate singurul meritat (daca ar exista asemenea categorie) ar fi "cel mai bun film intr-o limba straina". Si asta l-ar lua din cauza ca n-ar avea competitori ... Distributia principala e majoritar straina, iar filmul e turnat in engleza. Nu ma asteptam sa am senzatia asta, dar rezultatul pare atat de artificial incat elimina orice urma de autenticitate. Nu-s chiar omul care sa caute o varianta documentaristica intr-un film bazat pe real facts (ba din contra), dar hai sa fim seriosi ... cand un actor are accent englez, unul american, unul scotian si toti ar trebui sa reprezinte aceeasi nationalitate ... cand o drama e privita intr-un registru comic pana la punctul cand sare pragul de artificial si inca se vrea credibil ... si ar mai fi si altele de zis, dar n-am nici timp, nici chef.

Caranfil a vrut sa faca un film de Hollywood, cu actori de Hollywood. Apreciabil. Is satul de realitatea dura romaneasca terminata cel mai des in stil mioritic, care continua sa culeaga lauri. Ceva i-a iesit cat de cat. Nivelul productiei: imagine, montaj, sunet e ok spre bine. Dar mai departe chimia scartaie. Senzatia e a unui film de serie B neretusat, in care scenaristul s-a chinuit mult sa plaseze scenele in capitole, doar doar o semana un pic cu Tarantino, iar actorii parca vor sa para fiecare in rolul principal indiferent de cate personaje mai sunt in cadru. Vera Farmiga cred ca e singura care face intr-adevar un rol bun ... (sau oi fi eu subiectiv). Cam atat ... sper la mai mare pe data viitoare ...

Rating: 2 out of 5