Mi-a luat patru zile sa vad "Beyond the Black Rainbow". Si nu pentru ca ar avea patru parti sau patru ore. Ci pentru ca functioneaza excelent ca somnifer, in ciuda aparentelor de subiect tensionat care da cosmaruri. Na ... potential de cosmaruri poate o fi avand (pentru cine are creierul suficient de odihnit ca sa mai faca diferenta), dar tensiune ioc. N-o sa stau sa detaliez "actiunea". Filmul e ceva de genul unui "poor man's David Lynch" ca desfasurare (una foarte lenta in cazul asta). Am decis sa-i dedic o intrare scurta dintr-un singur motiv. Ma rog, doua ... imagine & sunet. Vizual si auditiv productia e lucrata excelent. Imaginea, compozitional, e principalul aspect care m-a tinut cat de cat treaz. Iar coloana sonora complementeaza perfect actiunea plasata undeva in anii '70 (= iar avem sintetizator folosit la greu ca si in "It Follows" cu nuante de John Carpenter). Din pacate, dupa zile cu trezit la 8:00 si tentative esuate de adormit la 2:00 n-am mai fost in stare sa receptez prea mult in afara de partea tehnica. Daca o fi ceva de receptat ... Iar, doar atat e cam putin. So ...
Rating: 2 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu