Infinitely Polar Bear (2014)

Families are complicated. Asta e aproape axiomatic. Ce avem in "Infinitely Polar Bear" e un exemplu. Nici prea light, nici prea dramatic...

Undeva prin anii '70... Cam Stuart, un ex-hippie din Boston, de familie buna e diagnosticat cu bipolar disorder = comportament maniaco-depresiv. Problema e ca omul are si doua fete, iar sotia, Maggie, se decide ca e mai sanatos sa le ia si sa se mute separat. Cand situatia financiara ajunge critica, si dupa ce personajul principal iese din spital reabilitat cat de cat, Maggie se decide ca nu exista alta cale decat un MBA in New York pentru gasit o slujba mai buna. Si singura optiune pentru lasat copiii pare a fi sotul. De aici incolo...

Avem o life drama cu accente comice pe ici pe colo, un pic de romance, si foarte cuminte as zice fata de asteptarile formate dupa introducere. Chiar prea cuminte cred avand in vedere aparenta intensitate a sindromului bipolar de la care plecam. Din punctul asta de vedere as califica ce avem aici in zona average family movie. Pe de alta parte, pot aprecia acuratetea in cateva puncte, poate nu asa evidente... de la mici aspecte ca alternanta periodica intre viata dezorganizata si nevoia unor repere de ordine, pana la capacitatea destul de obisnuita a unui maniaco-depresiv de a-si constientiza problema. E cred unul din putinele cazuri care trece cumva peste paradoxul: "If I know I'm insane then it means I'm not insane". Concluzie: parca totusi prea simplu, dar probabil placut :) ... A, si sarbatori fericite ;) cat mai e din ele!

Rating: 3 out of 5