Dunkirk (2017)

Am vazut "Dunkirk" acum aproximativ o luna, dar nu am mai avut nici un chef de scris pe blog (personal reasons). Now = late night, no sleep => m-am decis sa-ncerc un short entry cu ce-mi mai aduc aminte... Cand am auzit de filmul asta m-am intrebat cum reusesti sa umpli doua ore cu un subiect restrans pana la urma ca.. amplitudine narativa, ca alt termen nu-mi vine acuma. O fi fost evacuarea de la Dunkirk un miracol in WW2, dar sa fim fair... ca story de film nu pare sa aiba prea mult potential. Ca fapt istoric, ai o evacuare in masa de cam o saptamana - cum scoti film din asta? M-am gandit ca se aplica iar reteta "Pearl Harbor", sau "Titanic", sau chiar "Hacksaw Ridge" (pastrand distanta fata de precedentele) cu un romantic story + more stuff in background. Ei na... am avut un exemplu ca se poate si fara.

In primul rand un film nu trebuie sa tina doua ore - ceva ce se pare ca uita multi regizori. "Dunkirk" are undeva un pic peste 90 de minute, in care avem efectiv evacuarea trupelor aliate de pe coasta franceza. Nici macar prea mult context istoric - cum s-a ajuns acolo si de ce a lasat timp armata germana sa se-ntample asta (sorry, da n-am chef de detalii - check Wikipedia). In al doilea rand se vede inca o data ca Nolan stie sa faca film - ceea ce te tine atent nu-i neaparat povestea, unde avem cateva mici fire narative care o compun urmarind o mana de oameni simpli implicati in eveniment. E un film insa cu putin dialog ceea ce deja zice ceva. Ce m-a prins cel putin pe mine de la primele scene e partea vizuala, partea audio si montajul, care sunt la un nivel sus de tot. Totul e compus atat de bine ca pot sa iert tura asta pana si "the shepard tone" de care nu cred ca abuzeaza nimeni cat o face Nolan. Singura parte de care pot sa ma leg e ca avem o intercalare temporala cu flashbacks in care uneori poate te pierzi un pic. In rest... e o lectie de movie making. Enough said.

Rating: 4.5 out of 5

Atomic Blonde (2017)

Short entry: "Atomic Blonde" is an atomic mess... Ceea ce in trailer pare un action movie in toata regula, iar daca te uiti la echipa de productie arata ca un John Wick in varianta feminina, incepe ca o ecranizare dupa John le Carre. Si cand zic John le Carre ma refer clar la pretentii de "Tinker, Tailor, Soldier, Spy" cu tot tacamul de ite incalcite. Blonda atomica e o agenta MI6 sub acoperire trimisa sa recupereze o lista de spioni din Berlinul sfarsitului de '89 prins de caderea zidului. Russians want that too. De aici avem o actiune povestita intr-o camera de interogatoriu in flashbacks care in prima parte e atat de lungita incat pierzi sirul la cine si ce are exact in plan. Ironic sau nu chiar avem o replica undeva in care i se reproseaza agentei noastre ca pierde vremea prin Berlin fara rezultate, sau ceva de genul asta. Anyway, pesemne cea mai buna parte e twistul de dupa "twistul" de final... primul fiind vizibil de la o posta. Desi dupa asta trebuie sa-ti explici de ce a fost vizibil de la o posta... Better don't lose time with that. Just enjoy the '80s music - a doua cea mai buna parte din film. Nena - 99 Luftballons suna bine si azi...

Rating: 2.5 out of 5

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017)

Probabil cea mai mare greseala pe care o poti face relativ la "Valerian and ...", indusa un pic si de trailer, dar probabil mai mult de subconstientul propriu, e sa te astepti la un alt "The 5th Element". Which I did...

Exista ceva elemente care poate mai activeaza ceva neuroni nostalgici - cum ar fi viitorul colorat intr-un oras cu multe si diverse rase, dar atmosfera asta e comuna pentru o droaie de productiuni SF (de la "Star Wars" pana la video games). In afara de asta, si o oarece amprenta regizorala a lui Luc Besson, nu prea avem nimic in comun cu epopeea soferului de taxi implicat fara voie in "saving the universe" din fata Raului absolut de acum 20 ani (omg... I'm old...). Tema pe scurt la ce avem aici e supravietuirea unei rase de pe o oarecare planeta, cazuta victima intr-un razboi interstelar. O fi avand ceva potential subiectul, dar la modul cum e tratat e departe tare de amploarea/impactul/whatever else am avut in "Elementul nr. 5". Probabil nici n-ar fi de dorit comparatia. Da' daca m-o provocat marketingul (si subconstientul evident :)...).

Ca sa fac o incercare cat de cat obiectiva de tratare a filmului, ce pot sa zic e ca e relativ enjoyable. Subiectul are o baza totusi aparent solida in doua personaje Valerian & Laureline dintr-o banda desenata franceza, agenti ai guvernului intergalactic uman care trebuie sa descalceasca itele povestii de mai sus. Care ite sunt relativ incalcite, si cu o serie de side elements care ar trebui sa faca the main story mai catchy. Ar trebui... pentru ca din pacate ai impresia ca mai tot ce-i pe langa e de umplutura din cauza ca nu prea are adancime. As zice chiar ca pana si personajele principale is tratate un pic superficial, desi probabil e o impresie care se propaga de la alte caractere care nu-s dezvoltate suficient. De exemplu n-avem personaj negativ... Sau avem dar e atat de absent (la propriu) ca aproape nu exista. Ma rog, nici "the Evil" in "The 5th Element" nu era chiar tangibil, dar cumva era acolo... cu Mr. Zorg & whatever other minions. Cumva ma-ndoiesc ca in 2037 o sa-mi aduc aminte de comandantul Filitt din orasul celor 1000 de planete (oops, spoiler :P)... dar s-ajungem pan' atunci :)

Rating: 3 out of 5

War for the Planet of the Apes (2017)

... sau cand incepe sa para normal sa tii cu ursul :) (well, maimuta in cazul de fata). In a treia parte din re-resuscitarea adaptarii dupa Pierre Boule, oamenii par sa fi ajuns din nou forta superioara pe Terra. Maimutele sunt vazute ca un pericol iar telul principal al lui Caesar, ramas la conducerea grupului, ajunge mai clar definit ca oricand sa-si tina semenii in viata. Cea mai buna varianta pare a fi o tentativa de migratie peste un desert, care ar pune o distanta sigura intre ce a mai ramas din maimute si ce a mai ramas din US Army. Din pacate, fix inainte de plecare, fiul cel mare al lui Caesar e ucis de un colonel fanatic (un Woody Harrelson intr-un rol negativ excelent), ceea ce trezeste un sentiment uman in Caesar = the need for revenge. In concluzie isi trimite grupul spre destinatia aleasa, pornind o operatiune de gherila in directia opusa cu un singur scop: kill the evil colonel. Si asa incet, incet ajungem la partea in care Caesar il poate concura pe John McClane, fiind in mod sigur cea mai "Die Hard" maimuta dintr-o productie cinematografica.

Lasand misto-ul la o parte, in ciuda unor exagerari, filmul e ok pe ansamblu. In paralel cu main story avem niste elemente de context, care prind destula importanta pana la final, si care daca nu gresesc sunt probabil chiar inspirate din varianta scrisa originala = pe de o parte, avem maimute care s-au decis sa lucreze ca "donkeys"=servitori pentru oameni, pe de alta parte oamenii sunt afectati mai nou de un virus care pare sa le taie din capacitatile cognitive, incepand cu posibilitatea de a articula cuvinte. I won't spoil more... Deja am zis destul.

La o evaluare rapida, cred ca partea a doua - cea trecuta ramane totusi mai buna ca story, desfasurare si chiar la nivel tehnic. In plus, daca lasi cateva zile de la vizionare, faci abstractie de feelingul de moment si privesti mai la rece ce avem in scenariu, povestea curenta parca lasa pe bune senzatia aia de a tine cu ursul :) Care o fi prezenta si in filmele anterioare nu zic nu, dar acolo e la un nivel normal, aici parca e dusa un pic prea departe = all humans are evil, all apes are good (light spoiler: even evil ones turn good). Might be true or not, feels strange :) ...

Rating: 3.5 out of 5