Paths of Glory (1957) / Cross of Iron (1977)

Am ceva timp de cand vreau sa pun "Paths of Glory" si "Cross of Iron" intr-o intrare side-by-side, suficient cat sa fi uitat cam tot din ce-aveam de scris. Intamplator, am vazut anul asta ambele filme, ambele incadrandu-se in nisa anti-war. "Paths of Glory" e printre primele filme a lui Kubrick, in timp ce "Cross of Iron" e un indie-movie al lui Sam Peckinpah (probabil cel mai underrated regizor al anilor '70). Ambele filme sunt ecranizari si ambele filme au aceeasi tipologie comuna de antagonist - un ofiter de rang superior, a carui obiectiv principal in situatie de razboi e un "quest for glory" si (pana la un punct) aceeasi tipologie de personaj principal - subofiterul satul de razboi pentru care gloria = zero in situatia data.

In "Paths of Glory" avem de o parte un general francez in timpul WW1 care la un indemn discret venit din partea comandamentului armatei decide sa sacrifice estimativ mai bine de jumatate din efectivul comandat pentru cucerirea unei coline, obiectiv strategic, aducator de lauri si de o posibila promovare. De cealalta parte, un colonel care ar trebui sa duca ordinul la capat, dar esueaza soldatilor fiindu-le imposibil sa inainteze prin focul inamic; consecinta - trebuie sa aleaga 3 soldati, cate unul pe companie, pentru curtea martiala pe motiv de lasitate. In "Cross of Iron" avem un capitan al armatei germane, dintr-o familie aristocrata prusaca, care in ultimele zile ale WW2 cere detasarea in zona frontului pentru ca nu concepe iesirea din razboi fara obtinerea unei cruci de fier pentru bravura. De partea opusa e un sergent, in comanda unei grupe de soldati responsabili de salvarea companiei din situatii aparent fara iesire, care refuza sa minta pentru citarea superiorului privind conducerea unui asalt.

Apropierea dintre filme e interesanta, nu neaparat prin perspectiva situatiei de razboi, ci mai mult ca alte idei generale: relatia sef-subaltern, lumea in care traieste fiecare vazuta de sus si din teren, abordarea de impossible tasks, etc. Similitudinile au insa si o limita, filmele fiind aparte unul de altul ca feeling general, iar personajul ancorat in realitatea efectiva luand-o in directii destul de opuse de la un moment incolo. (Spoilers) Unul din personaje e un nebun loial pana ce scarba acumulata atinge limita, celalalt e individul tot scarbit dar calculat care incearca tot ce poate pentru rezolvarea situatiei in limitele existente. In "Cross of Iron" sergentului i se ofera solutia de a-si acuza superiorul si n-o face. In "Paths of Glory" colonelului i se refuza orice incercare de aparare. Care abordare e cea corecta?... :) O sa ma rezum doar la a mai zice ca poate ordinea de vazut e bine sa fie invers cronologica ;) si pentru ca "Cross of Iron" mi se pare un film mult mai dur decat "Paths of Glory".

Rating:
Paths of Glory - 3.5 out of 5
Cross of Iron - 3 out of 5