First Man (2018)

N-am crezut niciodata in teoriile conspirationiste de fake Moon landing, dar dupa "First Man" parca incep sa-mi pun intrebari :) I'm mean, I know...

Nu ma prea dau in vant dupa productii biografice, cea de fata fiindu-i dedicata lui Neil Armstrong, dar trebuie sa admit ca e interesanta din pdv documentaristic. Desi parca pune prea mult accent pe probleme, si prea putin pe solutii. De asta si ce ziceam mai sus. Avand in vedere cate rateuri, cu sau fara lucky ending, ni se prezinta in film, inca de la prima scena, mai ca-ti vine sa crezi ca ce-ai vazut in "The Martian" are mai multe sanse de reusita decat a avut prima aselenizare din istorie. Mai adaugam la asta si o parte consistenta din film care e centrata pe dramele din viata privata a lui Armstrong, un copil decedat timpuriu, colegi pierduti constant in diverse accidente... Desi intr-un fel, in mod ciudat asta poate explica cumva cariera de succes la NASA = 1) you escape in your work, 2) karma compensates there.

Nu stiu cum o fi fost Armstrong ca persoana, dar Ryan Gosling ofera un soi de "driver" in space aici = poate un pic prea sec. Cred ca daca ar fi de remarcat cineva pe partea de acting e mai degraba Claire Foy in rolul sotiei. Trecand pe partea tehnica, avem o imagine care variaza de la cadre excelente (cam tot ce tine de flights in outer space) la scene turnate foarte prost. Poate e si o chestiune de gust, dar n-am sa inteleg niciodata un amestec de prim plan sau gros plan cu kinetic camera care mi se pare folosita excesiv in "First Man" (steadicam was invented for a reason... ironic nu departe de perioada cand are loc filmul). Lasand toate astea la o parte, "First Man" nu-i chiar boring cum zic unele recenzii, dar nici nu-i "A Beautiful Mind", adica nu prea-i cazul sa te-astepti la ceva care sa te prinda foarte tare. E un film ok, mesajul de make the impossible possible e acolo dar cuminte, deci as zice chiar potential calmant daca ai prea mult stress pe ordinea de zi...

Rating: 3.5 out of 5