11 years + Isle of Dogs (2018)

La fiecare aniversare de blog am incercat sa gasesc ceva care sa pot recomanda cu rating maxim. Mi-a iesit la doi ani ("The Prestige") si la noua ani ("The Accountant"), deci cam rar :) In concluzie e macar statistic explicabil ( spoiler :) ) de ce nu-mi iese nici la 11 ani. Sincer sa fiu, is happy ca anul asta am reusit pana acum sa mentin media de una intrare per week = am cam reusit sa vad cate un film saptamanal. Sa mai si prind unul care sa ma dea pe spate la data fixa... oh well... Adevarul e ca m-am (re)-gandit serios dupa anul trecut la un shutdown, mai ales in contextul in care e destul de clar si pentru mine ca: 1) nu prea mai apuc sa vad suficiente filme cat sa fac o selectie decenta de subiecte; 2) nu prea mai am timp sa ma adun sa scriu o recenzie decenta (nu ca mi-as fi pregatit si revizuit vreodata intrarile, dar simt ca in ultima vreme parca ma repet prea mult si le expediez prea repede); 3) the everlasting problem de cand am pornit blogul asta persista inca - n-am timp sa fac vreo promovare (desi avand in vedere punctul 2, poate e mai bine). Anyway, long story short... I'm not giving up :D (yet...). Nu de alta, da' poate am sanse sa candidez vreodata pentru un record la cel mai lung blog necitit de pe planeta :P And now, the movie...

Am avut doua optiuni la care dadeam ceva sanse sa merite o intrare aniversara - "Isle of Dogs" si "Upgrade". Din pacate n-am avut timp sa vad decat unul din ele, si am mers pe varianta care parea mai "safe". Wes Anderson in general nu dezamageste. Si nu-i cazul nici aici. Dar nici nu pot zice ca-i printre cele mai bune filme ale lui... In plus, din pacate nici nu cred ca pot sa rezonez eu la maxim cu subiectul, which is: dogs - neavand vreodata unul, sau alt animal de companie.

Povestea merge cam asa: undeva in Japonia avem un primar naspa, dintr-o dinastie si mai naspa, care de generatii uraste cainii. Tot de generatii, acestia au un status tolerat, fiind folositi in casa primarului pentru paza si alte utilitati practice, in nici un caz ca pets. De aici si un complot de a eradica definitiv prezenta lor din comunitatea respectiva, folosindu-se de pretextul unei "febre canine". In concluzie, toate animalele sunt exilate pe o insula de gunoaie, inclusiv cainele de paza al fiului adoptiv al primarului. Numai ca fiul, ne-impartasind ura de secole a familiei, nu prea e de acord cu decizia si pleaca intr-o expeditie cu scopul de a-l gasi pe Spots. Ceea ce in mod previzibil se intampla, and they will live happily ever after. Iar avand in vedere ca finalul se stie, n-o sa mai zic prin ce mai trecem pana acolo ;)

Daca n-ai sti cine e scenarist/regizor si ai vedea 3 minute din film, oricare ar fi ele, ai putea probabil sa bagi mana-n foc ca e Wes Anderson. Atat e de evident, si cea mai buna metoda de a descrie pe Wes Anderson, e... well.. watch a movie by Wes Anderson. Un haos ordonat, scene scurte si la obiect, dialoguri reci care devin brusc foarte calde, multa culoare, umor fin (ex., "The Search for Spots" - o aluzie la Star Trek, care merge un pic mai departe in contextul in care ne aflam), sunt elemente care-s prezente aici la fel de mult ca si in "Fantastic Mr. Fox", "Grand Budapest Hotel" sau chiar "Moonrise Kingdom". Parca totusi nu ne ridicam la acelasi nivel. Dar din nou, poate nu empatizez eu suficient cu ideea :) Anyway, ca si celelalte, tehnic ca realizare filmica ce-i aici e ireprosabil. Macar pentru asta merita vazut. And if you're a dog owner, you'll probably love it ;)

Rating: 4 out of 5