Fara legatura cu vremea de-afara, sau cu faptul ca weekendul asta am adaugat la CV si montare termostate centrala dupa ce WiFi-ul precedentului device si-a gasit s-o ia razna fix in cea mai friguroasa noapte din ultimele sase luni, am ales "The Big Chill" ca subiect cautand sa vad ce mi-a mai scapat din titlurile de referinta din decada '80. Din pacate nu pot sa zic ca am fost la fel de inspirat ca saptamana trecuta...
Cea mai buna caracterizarea care imi trece acum prin cap e un teen movie pentru middle-age people. Pe scurt, ca nici nu prea se preteaza la mai multe detalii, subiectul filmului e o intalnire de un weekend a unui grup de prieteni din perioada studentiei, in urma sinuciderii si respectiv inmormantarii unuia dintre ei. Nu avem alta actiune propriu zisa decat diversele discutii si interactiuni dintre ei. Cam asta-i tot.
Plecand iar de la titlu, pesemne intentia e a unui "chillout movie" = o drama cu mici accente comice (foarte mici in ciuda caracterizarii de "comedy" care apare pe diverse site-uri), cu care sa-ti pierzi o dupa-amiaza de duminica, eventual starnindu-ti niste reflectii legate de everyday life. Nu pot sa neg ca de cand am mai imbatranit mi s-au mai schimbat gusturile in zona cinema si agreez mai degraba o drama slow-paced decat un horror tensionat. Cu toate astea filosofia ieftina din "The Big Chill" n-a prins deloc la mine, si se pare ca inca nu m-am bosorogit atat de mult incat sa accept o lipsa aproape completa de dinamica pe un fir narativ in doua ore de film. Am avut timp sa ma gandesc la cum a evoluat distributia (care e una de top) de acum 30 de ani pana in prezent (ex. Jeff Goldblum si Tom Berenger au clar gene diferite), cam asta fiind principala parte pozitiva. Si ca merge ca somnifer. Pentru restul, poate imi mai trebuie niste ani.
Rating: 2.5 out of 5 (trying to be objective...)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu