L'ombra di Caravaggio (2022)

Se mai intampla sa vad, relativ rar e drept, in programul cinema-ului de mall titluri care nu-s mainstream produse in afara US si Ro. Dar tot rar mi-a trezit interesul unei experiente de big screen ceva din ele, si sa mai ajung si sa prind ceea ce de obicei e o singura proiectie alocata pe zi deja necesita noroc. O exceptie a fost productia de fata, "L'ombra di Caravaggio". Pot sa zic ca vizual a meritat, in rest so & so...

Subiectul, viata lui Michelangelo Merisi cunoscut drept Caravaggio, e unul foarte filmic daca faci un research online de 5 minute. Filmul de fata pleaca de la punctul in care pictorul, exilat in Napoli dupa o condamnare pentru o crima in timpul unei rafuieli de strada, incearca sa-si gaseasca drumul inapoi spre Roma printr-o gratiere oficiala din partea papei. Scenariul introduce un personaj care in scopul asta e angajat de biserica sa investigheze inculpatul. De aici avem construita o radiografie asupra intregii cariere care ne plimba prin viata zbuciumata a omului de la primele panze pana la statutul de pictor recunoscut in perioada respectiva, dar intr-un permanent conflict cu clerul pentru libertatea asumata in creatiile proprii.

Regia filmului ii apartine lui Michele Placido, probabil cunoscut pentru rolul din "La piovra", si tot ce pot sa zic e ca e na.. din pacate imi confirma parerea ca in majoritatea cazurilor cand regia e a unui actor, se vede, si nu in sensul pozitiv. Ce avem aici e un Caravaggio "dezasamblat". Conexiunile sunt suficient de coerente intre experientele din viata omului Caravaggio si impactul asupra pictorului Caravaggio, care mai mult sau mai putin speculativ din pdv dovezi istorice incearca sa surprinda anumite sensuri mai adanci, dar cuvantul cheie ramane "suficient". Se simte ca tot firul filmului e compus din bucati lipite una de alta, in permanenta sarind din flashback in perioada curenta si dupa iar in flashback. Alta problema, poate mai evidenta e distributia secundara. Daca Riccardo Scamarcio face un rol principal care sustine perfect imaginea istorica a personajului, pentru restul actorilor interpretarea mi se pare ca se duce mult prea des in overacting in frunte cu "umbra" Louis Garrel drept anchetator al bisericii. Poate e o metafora regizorala ca apropo la contrastul intalnit ca element specific in picturile lui Caravaggio, desi ma cam indoiesc. Mai degraba pare o economie la tras mai multe duble.

Peste toate problemele de mai sus ramane insa o poveste vizuala foarte fain lucrata care te plimba efectiv prin istoria panzelor lui Caravaggio, pana la nivelul reconstructiei unei lucrari intregi pe ecran. Deci pot sa zic ca daca te intereseaza si imaginea intr-un film, clar merita vazut. Pe langa asta, ce ti se prezinta in spatele valorii documentaristice a productiei, probabil tine si de o interpretare personala relativ la care eu cel putin la momentul curent nu prea stiu cat de obiectiv pot fi. Probabil esenta e ideea ca mai oricine care a avut o urma de inteligenta suficient de sus, mai evident pesemne in arta dar exemple sunt destule si in alte arii, a avut si proprii demoni. Important e cat de bine ii poti tine pentru tine ca sa nu afecteze lumea din jur, si e complicat sa gasesti o balanta cat sa te lase sa lasi ceva in urma. Peste timp istoria ar zice ca lui Caravaggio cel putin partea a doua i-a iesit. In rest... Sarbatori Fericite ;)

Rating: 3.5 out of 5