L'ombra di Caravaggio (2022)

Se mai intampla sa vad, relativ rar e drept, in programul cinema-ului de mall titluri care nu-s mainstream produse in afara US si Ro. Dar tot rar mi-a trezit interesul unei experiente de big screen ceva din ele, si sa mai ajung si sa prind ceea ce de obicei e o singura proiectie alocata pe zi deja necesita noroc. O exceptie a fost productia de fata, "L'ombra di Caravaggio". Pot sa zic ca vizual a meritat, in rest so & so...

Subiectul, viata lui Michelangelo Merisi cunoscut drept Caravaggio, e unul foarte filmic daca faci un research online de 5 minute. Filmul de fata pleaca de la punctul in care pictorul, exilat in Napoli dupa o condamnare pentru o crima in timpul unei rafuieli de strada, incearca sa-si gaseasca drumul inapoi spre Roma printr-o gratiere oficiala din partea papei. Scenariul introduce un personaj care in scopul asta e angajat de biserica sa investigheze inculpatul. De aici avem construita o radiografie asupra intregii cariere care ne plimba prin viata zbuciumata a omului de la primele panze pana la statutul de pictor recunoscut in perioada respectiva, dar intr-un permanent conflict cu clerul pentru libertatea asumata in creatiile proprii.

Regia filmului ii apartine lui Michele Placido, probabil cunoscut pentru rolul din "La piovra", si tot ce pot sa zic e ca e na.. din pacate imi confirma parerea ca in majoritatea cazurilor cand regia e a unui actor, se vede, si nu in sensul pozitiv. Ce avem aici e un Caravaggio "dezasamblat". Conexiunile sunt suficient de coerente intre experientele din viata omului Caravaggio si impactul asupra pictorului Caravaggio, care mai mult sau mai putin speculativ din pdv dovezi istorice incearca sa surprinda anumite sensuri mai adanci, dar cuvantul cheie ramane "suficient". Se simte ca tot firul filmului e compus din bucati lipite una de alta, in permanenta sarind din flashback in perioada curenta si dupa iar in flashback. Alta problema, poate mai evidenta e distributia secundara. Daca Riccardo Scamarcio face un rol principal care sustine perfect imaginea istorica a personajului, pentru restul actorilor interpretarea mi se pare ca se duce mult prea des in overacting in frunte cu "umbra" Louis Garrel drept anchetator al bisericii. Poate e o metafora regizorala ca apropo la contrastul intalnit ca element specific in picturile lui Caravaggio, desi ma cam indoiesc. Mai degraba pare o economie la tras mai multe duble.

Peste toate problemele de mai sus ramane insa o poveste vizuala foarte fain lucrata care te plimba efectiv prin istoria panzelor lui Caravaggio, pana la nivelul reconstructiei unei lucrari intregi pe ecran. Deci pot sa zic ca daca te intereseaza si imaginea intr-un film, clar merita vazut. Pe langa asta, ce ti se prezinta in spatele valorii documentaristice a productiei, probabil tine si de o interpretare personala relativ la care eu cel putin la momentul curent nu prea stiu cat de obiectiv pot fi. Probabil esenta e ideea ca mai oricine care a avut o urma de inteligenta suficient de sus, mai evident pesemne in arta dar exemple sunt destule si in alte arii, a avut si proprii demoni. Important e cat de bine ii poti tine pentru tine ca sa nu afecteze lumea din jur, si e complicat sa gasesti o balanta cat sa te lase sa lasi ceva in urma. Peste timp istoria ar zice ca lui Caravaggio cel putin partea a doua i-a iesit. In rest... Sarbatori Fericite ;)

Rating: 3.5 out of 5

Kundun (1997)

A trecut un pic de timp de cand am vadut "Kundun", si din pacate n-am avut vreme atunci sa-i scriu o intrare la cald. Asa ca ne multumim cu una la rece, ca noptile in podisul Tibetan (aka s-ar putea sa cam sufle vantul pe-aici, dar am zis ca somethin' is better than nothin').

Filmul, regizat de Martin Scorsese, prea istoria ultimului (inca in viata) Dalai Lama de la frageda pruncie si o urmareste in linii mari pana la exilul fortat in India in urma invadarii chineze a Tibetului. E discutabil cat de bine sunt prinse punctele importante din scurta cariera ca lider de facto a cele de-a doua mai mari provincii din componenta Chinei. Si iar is discutabile paralele care se pot face in spiritul "history repeats itself" intre ce s-a intamplat acum mai bine de 60 de ani in the far east si ce se-ntampla acum in estul mai apropiat. Dar asta nu-i blog de politica :) Asa ca facand referinta la ultimele luari de pozitie mai mult sau mai putin controversate a unui om trecut prin viata pana urma, probabil cel mai important e sa ajungi sa traiesti in pace si armonie cu cei de langa tine indiferent ce imn mai fredoneaza cand ii mai apuca. Deci, let's keep things peaceful si sa ne-ntoarcem repejor la film.

Nu e nici cel mai bun, dar nici cel mai prost film al lui Scorsese. Nu e "The Last Emperor" al lui Bertolucci, dar are meritele proprii si nuante distincte care il ridica totusi la nivelul de film epic clasic. In primul rand, nu stiu daca e vreun nume cunoscut prin distributie. Din contra, sunt destui actori pentru care acesta a fost cel mai important film, daca nu singurul dintr-o cariera cinematografica practic inexistenta. Nu stiu cum a lucrat Scorsese = cati sunt amatori, cati cu ceva experienta in teatru, etc - dar n-am vazut nimic de reprosat cuiva. Pe langa Dalai Lama, mai avem personaje cu roluri relativ consistente, cum ar fi cancelarul spre exemplu, actor care se descurca excelent dar care de fapt e un artist platic tibetan. Imaginea lui Roger Deakins si muzica minimalista a lui Philip Glass fac filmul o bijuterie vizuala-auditiva. Exista filme cu un subiect bun, dar in care ai momente in care treci story-ul in planul 2, ca sa te lasi cateva secunde sau minute prins de camera sau de sunet - astea mie-mi place sa le categorizez ca filme "de cinema", pentru ca acolo are cel mai mult sens sa se-ntample asta. Ei, trecand peste toate usoarele inadvertente, poate un pic de superficialitate, si un final cam in plop, "Kundun" pentru mine ramane un film "de cinema" - si-s din ce in ce mai putine care-ti dau feelingul asta.

Rating: 4 out of 5

Gandhi (1982)

 

Nu cred ca am foarte multe titluri nevazute din ce s-ar putea clasifica in categoria "epic movie" produs in era sonora a cinema-ului. Nu ca ar fi o categorie foarte larga. "Spartacus" s-ar putea sa fie o exceptie care mi-a ramas, desi sunt sanse sa-l fi vazut cand eram suficient de mic ca sa nu-mi mai aduc aminte. "Kundun" si "Gandhi" erau altele doua. Pentru primul am avut totdeauna dubii care mi s-au adancit dupa "Silence" regizat de acelasi Scorsese. Pentru al doilea, la cele trei ore care le are mi s-a parut prea complicat sa-mi fac timp sa-l vad. Saptamana asta m-am decis in sfarsit sa-l impart pe bucati si sa-l tai de pe lista.

O sa incerc sa ma refer la "Gandhi" pe scurt, si in special din perspectiva cinematografica. Orice film are un story si un story are o morala, dar mai ales in momentul in care povestea respectiva e o situatie reala comentariile atasate moralei aluneca prea usor si prea des in sfera sociala, politica, etc, si cam uita sa evalueze filmul ca film. Iar asta-i un blog de cinema si o sa incerc sa-l pastrez asa. Chiar daca in cazul de fata e destul de greu, pentru ca "Gandhi" e un film in primul rand cu mesaj politic. Dar e tarziu, si oricum n-am prea mult chef de scris :) ...

Evident "Gandhi" e o biografie a lui Mahatma Gandhi, incepand cu sfarsitul, intorcandu-se la perioada de activism pentru drepturile minoritatii hindu din Africa de Sud, trecand la perioada de lupta pasnica pentru independenta Indiei si terminand tot cu sfarsitul. Adica un asasinat fara niciun sens al unui batran aflat oricum la apus de viata, venind ca o ironie amara dupa o serie de posturi (practic greve ale foamei) aproape sinucigase, o principala modalitate folosita de Gandhi de-a lungul vietii pentru a rezolva diverse conflicte. 

N-am vazut toate filmele regizate de Richard Attenborough, dar din ce-am vazut cred ca in "Gandhi" e cea mai vizibila influenta a lui David Lean. Daca n-ai sti cine-i regizor, probabil ai putea pune filmul in aceeasi linie cu "The Bridge on the River Kwai" sau cu "Lawrence of Arabia". Pe de-o parte asta-i de bine, dar pe de alta nu. 

In partea pozitiva sta atentia la detalii, la punerea actorilor in valoare (practic "Gandhi" l-a lansat pe Ben Kingsley), la scene cheie, si la o derulare aproape documentaristica care nu pare sa piarda nimic important. In zona negativa avem lungimile, care daca vezi filmul in trei bucati cum am facut eu, nu le simti chiar asa tare, dar sunt acolo. Ca si la Lean sunt momente unde zis pe sleau: "it drags". Tot pe negativ, sonorul e ok, dar clar nu-i cea mai stralucita parte din film, dar asta e oarecum specific perioadei pre '90 cand era mult mai discret decat in prezent. Totusi si asta contribuie la un sentiment de imbatranire care ti-l da filmul in general, imbatranire care nu-i asa evidenta la alte titluri din decada '80, cum ar fi de exemplu "The Last Emperor" al lui Bertolucci, ce-i drept cu 5 ani mai nou. 

"Gandhi" ramane totusi un film de vazut, macar pentru cultura generala si mesajul pacifist care probabil s-ar rezuma la ceva de genul "there's no good & evil, just two sides that should come together", unde am zis ca nu vreau sa ma arunc in comentarii, dar pare valabil la nivel global si in perioada curenta, din pacate insa cam greu de priceput atat pentru the "good" side, cat si pentru the "evil" side, care or fi ele.

Rating: 3.5 out of 5

Anthropoid (2016)

Nu stiu cum fac, si ajung iar la un film based on real facts, in conditiile in care filosofia mea de baza pentru pierdut doua ore cu asa ceva e de escape real life. "Anthropoid" e o ecranizare a operatiunii cu acelasi nume din 1942, avand ca target asasinarea lui Reinhard Heydrich, numarul 3 in ierarhia nazista la momentul respectiv. Altceva n-am vazut saptamana asta, deci cu asta defilam azi.

N-o sa fac un curs de istorie aici. In doua cuvinte, respectivul asasinat e singurul episod de acest gen reusit in timpul WW2 impotriva unei figuri de rang inalt din conducerea Reich-ului. Actiunea a fost planificata si condusa de o grupare mica din rezistenta cehoslovaca, Heydrich fiind detasat in Praga pentru coordonarea ocupatiei in Boemia si Moravia, unde si-a castigat si renumele de "The Butcher". Analiza istorica face discutabila pana in ziua curenta utilitatea asasinatului, avand in vedere represaliile foarte dure care au urmat in balanta cu eliminarea principalului arhitect al Holocaustului, dar sa lasam analiza istorica pentru istorici.

Despre film: e impartit in doua de momentul atentatului care vine chiar la jumatate, intre planificare si urmari. E o descriere destul de autentica a faptelor daca stai sa compari cel putin cu ce detalii da Wikipedia, detalii care-s destul de dure. In contextul asta e bine ca mai exista mici adaugiri de genul a doua povesti de romance, care mai compenseaza, si oricum interferenta cu realul e minima. Interpretarea principalilor doi agenti din rezistenta parasutati de la Londra cu ordinul guvernului din exil de a duce la capat misiunea - Cillian Murphy si Jamie Dornan - e una convingatoare, cu o nuanta interesanta de schimb de roluri la un moment dat intre tipul sigur si tipul anxios. In rest, filmul e lucrat foarte ok, in special pe montaj. Chiar daca poate ca episod de gen nu pare atat de desprins din realitate ca operatiunea "Valkyie" esuata la limita pentru eliminarea lui Hitler, are un grad de spectaculozitate care l-ar duce fara probleme intr-o zona de action movies. Din pacate insa chiar si secventele exagerate se pare ca au baza reala aici, ceea ce in final te face sa-l vezi un pic altfel. Anyway, ca impact isi atinge tinta...

Rating: 4 out of 5

The Favourite (2018)

"My life is like a maze I continually think I have gotten out of, only to find another corner right in front of me." ... it got me at this one ;) in ciuda contextului... sa zicem un pic "straniu" cand vine vorba asta de duh in film :)) No spoilers - doar ca "The Favourite" nu e chiar o drama in sensul strict, contrar aparentelor.

Queen Anne a domnit in Regatul Unit undeva pe la inceputurile anilor 1700. Mai putin relevanta data exacta. Mai relevante is intrigile de la curte, faulturile politice, razboiul more or less ca board game, etc. care cu 100 de ani inainte si cu 100 dupa (sau mai mult...) probabil n-ar arata diferente mari. Ce avem in film e o prezentare cu multe elemente de satira a unui episod plasat in mediul asta, in care o ducesa si vara ei mai putin sus-pusa ajung sa se bata pentru statutul de "the favourite" in suita unei regine macinata de boli, nervi si singuratate. Conflict care contrar tonului relaxat de la care plecam evolueaza spre niste proportii machiavelice greu de prevazut.

Sa facem un detour un pic spre partea tehnica, nu de alta da-mi pierd impresia la cald, si mai revenim pe final la poveste. Avem niste unghiuri de filmare care rezulta intr-o imagine foarte interesanta, si o coloana sonora care are o baza clasica, dar cu niste intermezzo-uri simple si foarte eficiente in special pe subliniat momentele tensionate. Cele trei actrite din rolurile principale - Olivia Colman, Rachel Weisz, si mai ales Emma Stone, sunt geniale in interpretare. Mi s-a mai recomandat candva sa mai vad "The Lobster" regizat de acelasi Yorgos Lanthimos ca si aici, dar m-a speriat prea tare perspectiva acutizarii unei depresii la un tagline de genul "single people obliged to find a romantic partner in forty-five days or are transformed into beasts", asa ca am zis pas. Nu stiu ce treaba a facut omul asta acolo, dar ce avem aici iti da impresia unui Tarantino asa mai light, "regalizat" si "anglicizat" :) Exagerez un pic, dar filmul e structurat pe acelasi stil episodic, cu subtitluri, in care cam fiecare segment vine cu cate-un "punch" ca alt termen nu gasesc, care iti mai schimba perspectiva asupra story-ului.

Si revenind la poveste... Am nefericitul obicei (din pdv pierdere de timp + incarcare memorie cu useless stuff) de a face cateodata un "fact check" dupa ce vad un film bazat pe ceva real. Iar aici te intriga un pic sa vezi evolutia unui personaj care n-ai fi crezut la scena doi cat de departe poate ajunge. Ce vezi insa in "The Favourite" pare mult romantat fata de adevarul istoric. Inclusiv relatia ceva mai ne-ortodoxa intre cele trei protagoniste pe care se pune mult accent in film, despre care nu par a exista dovezi foarte clare. Dar pana la urma nici de William Wallace nu scrie in vreun letopiset ca ar fi strigat "Freedooooom!" inainte sa cada securea, sau ca ar fi avut vreo aventura cu viitoarea regina a Angliei. Dar cum ar fi "Braveheart" fara? :) Sincer... as zice chiar ca regret ca "The Favourite" are sfarsitul care-l are si care te lasa un pic dezamagit la asteptarea unei inchideri... echilibrate sa zicem a "razboiului". Dar parca sa mergem asa departe cat sa rescriem who won the fight totusi nu merge... sau?... :P Tarantino, "Inglorious Basterds", ca tot veni vorba...

Rating: 4 out of 5

Darkest Hour (2017)

In cazul in care "Dunkirk" a parut prea centrat pe evenimentul in sine, vrei detalii, si Wikipedia nu-i catchy enough, probabil cea mai buna optiune e "Darkest Hour". N-am inteles niciodata trendul asta in cinema-ul vestic de a scoate productii pe aceeasi tema la intervale asa scurte de timp. Ratiunea financiara nu mi se pare ca tine, dar sa nu ne batem capul acum cu explicatii si detalii de movie business...

Prea multe de zis nu cred ca sunt - productia de fata e un film istoric care reda contextul intrarii UK in WW2 de la instalarea lui Churchill in functia de premier, pana la retragerea de la Dunkirk. Printre plusuri ai ocazia sa-ti mai imbunatatesti un pic poate cultura generala vis-a-vis de cursul evenimentelor de la data respectiva si in ce priveste ceva intrigi politice din parlamentul englez (mai mult sau mai putin romantate). Filmul mizeaza mult pe prestatia lui Gary Oldman in rolul titular, care intr-adevar e unul bun, desi nici acum nu-mi explic alegerea. Transformarea e impresionanta intr-adevar, dar si efortul mi se pare pe masura = fara sa contest ceva din rezultat, cred ca ar fi fost mult mai... directa sa zicem alegerea altcuiva mai apropiat ca varsta/look/etc (Hopkins imi vine acum in minte).

Partea proasta din pacate e ca bazandu-se prea mult pe main character, se cam pierde in rest. Daca in "Dunkirk" Nolan mi se pare ca a reusit imposibilul = sa scoata ceva suprinzator de decent dintr-un eveniment unde potentialul filmic nu prea exista, dar pentru asta a fost nevoie de un mix complet intre imagine, sunet si un script minimalist, aici ne pierdem un pic in clisee... E de asteptat la o productie istorica, mai ales centrata in jurul lui Churchill sa avem asa ceva = vorbe de duh, discursuri inaltatoare, momente solemne si tot tacamul, dar parca totusi linia temporala prezentata e prea scurta si presarata prea dens cu asa ceva ca sa umplem minute de film. Ar fi fost mai natural un speech istoric la momentul potrivit si un timeline care sa se intinda si dupa Dunkirk. Asa, rezultatul parca e un soi de "Episode 1", numai ca spre deosebire de "Star Wars" nu mai avem nevoie de continuare ca sa stim finalul...

Rating: 3 out of 5

A Royal Affair (2012)

Am reusit sa vad "A Royal Affair" in doua reprize, weekendul trecut, avand filmul pe lista de "to see" de vreo 3 ani cand a avut oarece rasunet printre productiile europene care de regula nu prea prind cinema-ul in afara tarii de bastina. Ce-avem aici e o "history piece" made in Denmark, care ne aduce in vedere un episod politic din tara respectiva probabil putin cunoscut in rest, si destul de .. sa zicem surprinzator ...

De ce, surprinzator? Pai, in primul rand a bit of history: avem o Danemarca de final de secol 18, unde inca n-a prins miscarea Revolutiei Franceze. Organizarea statala e inca dominata de clasa nobiliara, biserica impune reguli din cele mai conservatoare, tortura si executiile sunt ceva obisnuit ca masuri punitive, etc. A, si mai avem un rege nebun ... inofensiv totusi in contextul in care e folosit fara dificultate in semnaturile date pe hotararile consiliului de coroana. Numai ca totusi apare o problema .. de fapt doua: 1. regele trebuie sa aiba mostenitori, deci cu/fara voia lui e casatorit cu o regina 2. regele trebuie tinut in frau cumva, deci i se angajeaza si un doctor personal. "Bad choice" of options pentru ambii nou veniti. Nu din perspectiva tarii, ci a ministrilor care se trezesc brusc cu o opozitie consistenta. Revenind la ce-i surprinzator, ca un oarecare spoiler, e ca in asemenea context, un doctor de provincie a reusit cumva sa conduca o tara pentru vreo doi ani ... Cum s-a terminat asta, si de ce nu-l avem doar pe el in poster, ramane de vazut in film.

"A Royal Affair" e un film interesant. Nu stiu cand am mai vazut alta productie daneza, si clar n-am mai vazut de ceva timp una istorica non-americana. Totusi, fie ca n-am fost in dispozitia necesara sa vad o alta drama bazata pe un caz real, fie din cauza ca pe alocuri mi s-a parut ca aluneca intr-un registru rece si sec mai aproape unui film norvegian, nu pot zice ca a fost ceva care sa ma impresioneze in mod deosebit.

Rating: 3 out of 5

Gunpowder, Treason & Plot (2004)

"Remember, remember the 5th of November ...". Da, acolo bate titlul. Nu legat de "V for Vendetta" ci de sursa istorica reala a rimei = complotul ce viza asasinarea regelui James I al Angliei si Scotiei in Anul Domnului 1605. Cu risc de cliseu prea des utilizat, nu prea stiu de unde sa incep. Cred ca am asistat la cea mai .. ciudata .. ca alt termen nu gasesc, "desfasurare filmica" de multa, multa vreme incoace. Dar decat sa vorbesc in dodii, mai bine sa incerc sa disec cumva subiectul acestei .. sa-i zicem, miniserii in doua parti. Desi "Gunpowder, Treason & Plot" e de fapt si de drept doar jumatatea din urma.

Prima parte prezinta bucata cea mai tumultuoasa din domnia reginei Mary - the Queen of Scots. Un pic de background istoric: respectiva a fost cel mai apropiat suveran rival in termeni geografici a mult mai cunoscutei (si ecranizatei) Elisabeta I. Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru ca asta e rolul filmului, dar ce pot spune e ca din minima cultura generala care o am in zona asta, ce ni se prezinta e decent in raport cu adevarul istoric. Regina catolica, venita din Franta dupa moartea mamei sale, Mary n-a avut cea mai usoara domnie intr-o Scotie protestanta, si nici un sfarsit prea roz. Dar a avut un fiu , spre deosebire de rivala din sud, care fiu e subiectul partii a doua a filmului ...

Partea a doua e parca o productie total diferita. Nici un personaj din prima bucata nu face mai mult decat figuratie de pana intr-un minut in partea secunda. E drept ca avem o gaura de multisori ani intre cele doua (dupa un final destul de brusc al primei jumatati). Dar pe langa asta mai sunt suficiente elemente care parca m-ar face sa mai verific o data daca a fost aceeasi echipa de productie. Sa le las un pic, si sa revin intai la subiect. Cum ziceam, Mary a avut un fiu, James, care in lipsa de mostenitori directi la tronul Angliei, a ajuns pe baza arborelui genealogic monarhic britanic sa fie incoronat si la Londra. Evident, punctul principal e atentatul cu praf de pusca din subsolurile Parlamentului pe fondul tensiunilor religioase. Intr-o nota oarecum ironica, daca Mary a avut de furca in ce priveste opozitia protestanta, James era sa fie ras de pe fata pamantului de un complot al rezistentei catolice. Dar cum ziceam, mai multe detalii raman de vazut in film.

Eu revin la partea ciudata, cum am caracterizat productia. Scenariul difera enorm ca stil intre cele doua parti. Daca prima pare aproape cat de cat de un manual de istorie, a doua isi permite cred unele valente caracterizandu-l ca un personaj mult mai odios decat se pare ca a fost pe James intaiul (desi pe ici pe colo, si in special pe final, productia mai lasa sa se intrevada si ceva nuante de umanitate). Ma rog, nu stiu prea multa istorie britanica, dar oricum .. Avem intrigi, asasinate, etc = tot tacamul, si in prima parte, pe un scenariu de drama istorica. A doua incepe intr-un stil de documentar History Channel in care personajele vorbesc cu spectatorul din cand in cand sa-l puna la curent cu realitatea momentului, dupa care vireaza, ca nuanta de fundal, spre o comedie neagra cu un umor morbid si sec care se face simtit destul de des. Poate suna surprinzator .. dar cred ca asta salveaza cumva un scenariu nu foarte reusit. Diferentele merg mai departe .. Daca in ce o priveste pe Mary avem un love story fierbinte si tensionat a la Cleopatra cu Marc Antoniu, in bucata secunda James are un mariaj rece si pragmatic cu o printesa daneza (= facem trei copii, dupa care n-ai decat sa-ti cauti amanti), relatia prinzand insa un farmec aparte pe care il las de vazut (dar din nou, tind sa cred dupa un quick look pe Wikipedia ca filmul isi permite mai multe decat ce-i mentionat in cronici).

Am lasat ce-i mai interesant la urma. Productia e turnata in Romania. Bugetul e unul destul de redus - imi vine destul de greu sa cred ca resedinta regala din Edinburgh era asa .. "spartana" in aparenta, dimensiuni si lux, cu toata zgarcenia scotiana. Dar unde-i partea interesanta ? Well, soundtrackul ... Nu mi-a venit sa cred cand am auzit folclor romanesc (cu versuri !!!) ca muzica de fond pe o desfasurare istorica scotiana. Din nou .. incredibil, dar cumva merge cat de cat (nu vorbim totusi de vreo hora sau vreo sarba). Iarasi, e o diferenta majora fata de partea a doua cand parca cine s-a ocupat de mixaj s-a prins ca e un pic ciudat sa ai versuri in romaneste, si a taiat simtitor din trackuri.

Nu prea stiu ce caracterizare de final sa-i dau. Scenariul variaza de la replici de o stupizenie abisala la momente de geniu. Am uitat sa fac referiri la actori - am remarcat-o pentru prima data pe Clemence Poesy (desi in teorie as mai fi vazut-o si in "In Bruges" sau "Harry Potter", dar pesemne eram chior la vremea aia). In rest Kevin McKidd si respectiv Robert Carlyle cam fura ecranul in fiecare din cele doua bucati. Na .. ce sa zic, a fost o experienta filmica interesanta, relativ diferita de cam tot ce-am vazut ca history movies pana acum (daca luam cele doua parti una langa alta). Si ca un factor aditional, merita pana la urma de vazut macar pe post de documentar daca ai chef sa afli mai multe legate de unde provine "Remember, remember the 5th of November .." .

Rating: 3 out of 5

Anonymous (2011)

Cum n-am decat vreo patru ore de somn in ultimele 24 si scriu intr-un work break, intru direct in subiect. "Anonymous" e un film care trateaza un subiect oarecum delicat = cine a scris piesele lui Shakespeare ? Si evident raspunsul la intrebare e ca nu Shakespeare ci un conte din vremea respectiva, Edward de Vere, motivatia fiind pastrarea anonimatului, in conditiile in care asemenea activitati creative n-ar fi fost vazute cu ochi buni de "clasa politica" a vremii.

Regia filmului apartine lui Roland Emmerich, si imi confirma ca omul asta are totusi sanse sa-si salveze sufletul din "the movie directors Hell" dupa dezastre la propriu si la figurat ca "Godzilla", "10000 BC" sau chiar "Independence Day". Au existat candva totusi si "Stargate" (the movie), "The Patriot" (cat o fi el de cliseic) si acum "Anonymous". Iar cel din urma probabil e si cel mai bun film pe care l-a scos pana in prezent.

Nu trebuie sa te astepti la ceva similar cu titlurile anterioare. Filmul are un ritm destul de incet, comparativ cu orice din cele amintite. Ar putea fi comparat pana la urma cu varianta "cuminte" din punct de vedere istoric = "Shakespeare in Love". Totusi, in cazul de fata actiunea devine un pic telenovelistica pe final si duce speculatiile la un nivel un pic cam departe zic eu (motiv pentru care isi castiga dreptul sa fie considerat de unii o blasfemie totala nu doar la nivelul de istorie literara a Angliei ci a istoriei pur si simplu). Cu toate astea e un film care merita vazut, macar pentru rolul facut de Rhys Ifans ca titular (prima data cand il vad pe omul asta in postura asta intr-un film). Si pana la urma, daca exista ceva ca "The DaVinci Code" care poate fi urmarit intr-o nota relaxata fara sa-l iei foarte in serios ( daca nu vrei evident ;) ), why not ? It's just a movie :)

Rating:
subiectiv - 3 out of 5 (pentru ca sincer sa fiu ma lasa cam rece subiectul)
obiectiv - 4 out of 5 (pentru ca judecat la rece e mai bun decat "The Patriot")

Carlos (2010)

N-am mai scris de ceva vreme despre o miniserie TV asa ca am zis ca ar fi cazul. Mai ales ca asta e cam tot ce am apucat sa vad de vreo doua saptamani incoace. In plus, asteptarile erau destul de ridicate, cu un Glob de Aur, o gramada de aprecieri la Cannes si un scor pe Metacritic de 94.

Filmul are trei parti care urmaresc viata lui Ilich Ramirez Sanchez, mai cunoscut sub numele care da titlul, de la intrarea pe la inceputul anilor '70 in Frontul de Eliberare a Palestinei pana la capturarea sa din '94. Chit ca fiecare parte incepe cu un fel de disclaimer ce s-ar putea interpreta ca mai tot ce o sa vezi e fabulatie, asta cred ca vine mai mult pe un considerent legal dat de singurele infractiuni dovedite in tribunal din cariera teroristica a personajului principal, doua crime, pentru altele existand inca un proces. Deci chiar daca ceea ce ofera filmul are evident un grad suficient de "romantare" sa-i zicem a povestii, pana la urma din p.d.v. documentaristic as putea zice ca sta excelent. E ca un fel de mini-istorie a terorismului din perioada '70 - '90 a zonelor unde se presupune (sau de fapt se stie) ca ar fi activat Carlos. O chestie interesanta e ca spre deosebire de alte productii, aici ce vezi e tratat destul de neutru. Asta daca iei tot filmul pe ansamblu, pentru ca pe bucatele ai evident partea de dramatizare care trage ca feeling intr-o parte sau alta in functie de privitor. Dar sentimentul creat nu e foarte puternic pentru ca in final, nu poti sa spui ca ai o productie care sa incerce sa puna personajul, faptele, si mai tot restul intr-o anume lumina negativa, sau pozitiva. E asa cum am zis, neutru - ai o relatare de fapte, si strict din astea poti sa-ti creezi o impresie. Pe de o parte probabil e de apreciat, pe de alta pentru mine a fost cam sec.

Trecand la actori + tehnic, rolul titular facut de Edgar Ramirez care parcurge 20 de ani din viata lui Carlos ar fi de Oscar daca am vorbi de productie de big screen. In perioada asta, filmul te poarta prin mare parte din Europa si tarile arabe din anii '70 - '80, si incearca sa dea o atmosfera cat mai autentica. Se vorbeste cred in ce putin sapte limbi pe parcursul peliculei (ai cel putin engleza, araba, franceza, spaniola, germana, ungara si rusa). Ce mi-a placut si nu mi-a placut in acelasi timp e partea de imagine, montaj si sunet. Mi-a placut (in special montajul) pentru ca te mentine destul de atent la actiune care datorita lungimii, perioadei parcurse, etc ar putea deveni usor plictisitoare. Nu mi-a placut pentru ca (lasand la o parte cateva scene) in general imprima totusi acelasi aer sec care merge excelent pentru un documentar dar pentru un film ... (ma rog, pentru mine, poate tine de gust aici).

Nu prea stiu cum sa inchei. Cred ca ratingul propriu e un pic mai jos decat valoarea filmului, dar cum am zis-o mai devreme s-ar putea sa fie o problema de gust si vine mai mult din valoarea de productie cinematografica decat din actiune, subiect, etc. Daca ar fi sa dau o recomandare as zice ca e un film de vazut, macar pentru ceea ce-i de bine si poti sa observi "printre randuri" ca sa zic asa (considerand ca in anii actiunii filmului mai erau active si IRA, ETA si altele, pe langa ce vezi in pelicula) .. si anume ca "amenintarea terorista la nivel global" (ca sa iau un cliseu standard) pe metru patrat e indiscutabil mai mica azi, cu toata verva de dupa 9/11, decat in perioada '70-'80 (ma rog, poate depinde si de continent).

Rating: 3 out of 5

Fatherland (1994)

N-am prea avut optiuni pentru azi din cauza ca is cam "out of service" datorita unor probleme la un ochi (care sper sa se rezolve pana next week de la sine ...). Trecand la subiect, acum nu multa vreme in urma scriam despre "Enigma". "Fatherland" e o ecranizare dupa acelasi autor, Robert Harris, si care in mare pastreaza si acelasi feeling de melanj intre drama si thriller pe fond de istorie legata de al doilea razboi mondial (ma rog, de data asta intr-un mod indirect si intr-un context complet fictiv, dar in definitiv filmul are cam acelasi aer).

Drept context de desfasurare avem o istorie alternativa, in care Germania nazista a castigat al doilea razboi mondial devenind imperiu, iar in anii '60 Hitler isi sarbatoreste a 75-a aniversare in paralel cu lupte de gherila care continua pe frontul sovietic si cu o intalnire programata cu presedintele US pentru a finaliza un acord oficial de pace si colaborare care sa incheie orice frictiuni intre cele doua puteri. Actiunea filmului incepe cu un ofiter SS (ajunsa forta politieneasca intre timp) care in zilele premergatoare evenimentului e chemat sa investigheze un cadavru al unuia din fostii membri de baza ai partidului gasit intr-un lac. Simultan, o jurnalista abia sosita din US e abordata de un individ misterios care ii paseaza un plic cu o fotografie de grup, un nume si o adresa care se pare ca ar avea ceva important de spus. Cam asta e punctul de start al liniei urmata de film, care poate pare suficient de interesanta la o prima vedere dar are o problema majora. E clara ca lumina zilei de la cap la coada, cei doi amintiti mai sus ajungand sa se intersecteze destul de repede intr-un soi de ancheta care pana la urma descopera ceva bine musamalizat de regimul nazist in contextul istoric al filmului - Holocaustul. No spoilers here pentru ca e aproape 100% evident de la inceputul filmului care pleaca cu varianta oficiala a relocarii evreilor in est in contextul alternativ care-l avem .. dar cum tot in contextul alternativ n-avem nimic care sa motiveze diferenta asta fata de cel istoric real e cat se poate de clar ca e cusuta cu ata alba.

N-am zis chiar tot legat de desfasurare, dar probabil nu e foarte greu de intuit pe unde bate deznodamantul povestii. Chestie care e principala problema a filmului. Cam stii la orice moment cum se termina, ma rog .. fara soarta exacta a personajelor, dar in context asta cam cade pe plan secund. In rest, pentru o productie TV, pentru ca asta e (made by HBO) pot sa zic ca e excelent lucrat. De la distributie, cu Rutger Hauer si Miranda Richardson (intr-un rol cu Glob de Aur) pana la partea de production design, destul de minutios lucrata, care da intr-adevar un feeling aproape de cum ti-ai imagina probabil un Berlin nazist in anii '60. In loc de trailer (care nici nu stiu daca exista) o sa inchei cu un clip de inceput care exemplifica destul de bine partea asta. Si care ramane probabil motivul principal pentru vazut filmul. Personal, astept sa vad o ecranizare dupa P.K.Dick cu "Man in the High Castle" sau Len Deighton cu "SS-GB", care pleaca de la o istorie alternativa similara, dar care desi nu le-am citit, din auzite ca story au ceva mai mult potential.

Rating: 3 out of 5

13 Assassins (2010)

In general incerc sa scriu despre filme pentru care merita de la cat de cat la cat mai mult recomandate a fi vazute. Exceptii apar cand nu apuc sa vad ceva care sa se incadreze in zona asta. Azi fac o exceptie de la exceptie, si desi probabil (de fapt sigur ..) as putea gasi un subiect mai sus valoric am ales optiunea pentru o intrare cu rol de anti-recomandare. Din simplul motiv ca m-au scos din sarite ratingurile de pe mai toate siteurile: IMDb, Metacritic, RT, etc + vreo doua mini-reviews peste care m-am uitat dupa ca sa imi dau seama daca n-am vazut alt film. Si nu pot sa zic ca e din cauza ca ma asteptam la mai mult (desi ma asteptam la mai mult ..). Nici din cauza ca avand in vedere ca e vorba de o productie asiatica (japoneza mai exact), avem elemente care tin de cultura specifica care se reflecta in script, atmosfera, etc, iar pentru cineva mai din vest pot sa para usor exagerate sau stupide. Am trecut de nu stiu cate ori peste asa ceva si cum am scris (chiar recent) am o parere in general buna despre cinemaul din est (chiar mai buna decat despre cel european). Dar "13 Assassins" e pur si simplu un film slab.

Vreo doua cuvinte legate de subiect. Avem o actiune plasata presupun pe undeva la inceput de secol 19 in partea finala a erei shogunatului (daca se poate numi asa) din Japonia. Perioada destul de linistita politic, cel putin dupa film, in sensul de fara conflicte armate. Chestie care se pare ca plictiseste pe unul din lorzii numiti in fruntea unei provincii, mai ales ca respectivul individ ar putea ocupa cu succes un loc cat mai intunecat si izolat intr-un sanatoriu, dat fiind dementa si sadismul de care da dovada. Apropo de asta, prima parte a filmului ofera cateva scene rated R ca duritate vizuala (care poate ar fi avut ceva sens daca ar fi fost ceva de capul filmului mai departe ... asa insa dupa mine intra la categoria violenta gratuita). Continuand .. avand in vedere ca individul e numit in functie de shogun, se pare ca mai nimeni nu poate sa faca nimic .. oficial .. Neoficial insa avem o adunatura de 12 samurai + inca un personaj mai pitoresc care se adauga la grup, ce decid ca e timpul ca lucrurile sa fie puse in ordine = cum sugereaza si titlul, ajung sa pregateasca o tentativa de asasinat. Nu stiu daca e cazul sa mai dau detalii pentru ca deja am zis cam tot. Nu prea mai e nimic in subiect in afara de asta, jumatate de film e intriga = complotul = ce-i mai sus, jumatate de film e executia planului, deci ...

Filmul e de buget redus in primul rand, sau cel putin asa pare (sincer cred ca pare chiar mai low decat e in realitate, ceea ce deja zice ceva). Imaginea, montajul si partea de sunet is normale. Nu pot sa zic proaste, dar nu ai absolut nimic care sa merite remarcat. Ceea ce e de fapt un minus, pentru ca e un film care ar fi avut potential macar aici daca la story nu prea. Ca desfasurare e peste 90% outdoors si ai multa actiune in sensul pur al cuvantului. Ca script, pe langa ca nu ai cine stie ce complexitate a povestii, trecand si peste ceva clisee care hai sa zicem ca ar fi tipice zonei, culturii, etc ... cel putin in ce priveste partea luptei finale, dupa mine e foarte foarte slab. In primul rand partea asta e exagerat de lunga, si in principal de asta ma si opresc la ea (mai ales ca mai e si laudata ici si colo ..). Dupa mine pe langa ca e lunga e si absolut cretina si ca script si regizata in multe puncte. Avem decizii ultra-stupide chiar si pentru cineva care are chef sa moara onorabil = eroic in lupta (da' cam uita ca primul scop totusi e sa scape natia de un tiran) de genul "e cam plictisitor sa killarim inamicul de la inaltime cu sageti, ia hai sa vedem cum e sa fii inconjurat de zece bad guys" (macar daca s-ar fi terminat sagetile...). Dupa care avem faze care par desprinse dintr-un film made in Hong Kong de serie B cand aia zece parca is intelesi sa atace pe rand (nu de alta, da sa fie totusi fair ..) - iar aici mai e si vizibil (ai cel putin doua scene cand inamicul sta cu sulita pregatita in spatele unui samurai si se uita dupa randunici ...). Avem numere astronomice de bad guys care curg suvoaie (aia zece is de fapt cam douazeci), si poate n-ar fi o problema daca nu s-ar zice la un moment dat (de parca am fi pe stadion si avem tabela de scor) ca mai sunt 130 din peste 200 de trimis la cele vesnice.

Poate totusi s-ar putea trece cumva peste tot ce e negativ mai sus ... dar problema e ca nu vad mai nimic de apreciat. Singurul loc care e ok e capitolul actori, dar ce folos cand cu doua, trei exceptii personajele n-au nici o constructie in script. Ai 13 asasini, pe care la sfarsit nici macar n-ai sa-i poti enumera probabil integral = o parte din ei nu au nici o prezenta in film in afara de vreo doua replici in timpul luptei de final. In continuare stau si ma intreb, cum naiba se poate compara ce vezi aici cu filmele facute de Kurosawa, una din ideile care le-am vazut prin cele doua reviews care pentru mine au pus capac la ratinguri. Well, don't know .. Cu greu ..

Rating: 2 out of 5

Centurion (2010)

Din pacate, desi as fi vrut sa am alt topic saptamana asta n-am mai apucat sa mai vad nici un film in afara de cel prezent, si am mintea prea ocupata cu altele ca sa fac un search prin memorie acum pentru un subiect mai acatarii ... Da' pana la urma mai tre sa mai am si ceva la categoria "better avoid it" pe blog, nu ? :) ...

"Centurion" se vrea a fi ceva intre epic, istoric si actiune. In ceea ce priveste bucata din mijloc, in vreo doua cuvinte despre context ar fi vorba de anul 117 undeva in Britania care se pare ca ar fi fost la vremea respectiva un fel de Triunghiul Bermudelor pentru Legiunea a IX-a romana. Nici pana azi nu se stie foarte clar ce s-a ales de fortele de ocupatie ale Imperiului care n-au reusit sa faca mare branza in ce priveste rezistenta triburilor locale. Cea mai vehiculata teorie e si cea care o da filmul din cate stiu (daca nu s-au schimbat lucrurile intre timp) = respectiva legiune si-a lasat ciolanele prin smarcurile sau padurile din actualul UK. Cam pe-aici se opreste si valoarea istorica, nu 100 % sigura totusi, a productiei de fata. Ce avem in rest e o urmarire a unui grupulet de legionari romani scapati din macel, dar haituiti de alt grupulet de urmaritori pentru o vendetta personala in ce priveste uciderea fiului sefului de trib. In teorie, la capitolul taking sides filmul probabil ar vrea sa tii cu cei urmariti. Daca iei insa si gandesti mai obiectiv, nu prea mai stii care e personajul pozitiv, daca exista asa ceva ... ceea ce nu stiu daca e bine sau rau, dar in mod sigur e confuz.

O chestie deranjanta e violenta gratuita de care ai parte. Si nu ma refer la partea de violenta, ma refer la partea de gratuita. O fi ideea de a prezenta un razboi pana la urma, da parca se insista cam mult cu taiat capete, strapuns ochi, etc, samd. Mai ales in conditiile in care tot "realismul" e dat peste cap de alta chestie deranjanta care e cretinatatea intr-o gramada de situatii care in mod sigur daca ar fi sa aiba loc n-au sanse sa se intample asa. E vorba de la clisee verbale pana la actiuni fara nici o logica. Prea multe ca sa insir aici ... numai planurile inteligente de a fugi in directia opusa fortelor proprii per pedes, fara sursa de hrana si cu raniti la bord si a coti dupa doar ca sa derutezi inamicul, care e pe cai + planul ramane pe picioare chiar cand e evident in secunda 2 ca nu functioneaza ... ba mai lasi si un ditai coif roman in urma ta ca sa fii sigur ca trackerul care cica adulmeca si vantul ca sa stie unde esti o sa aiba ceva elemente de siguranta in plus. Iar pentru cliseele verbale .. mai bine tac, e suficient insa sa zic ca desi avem ceva ce probabil e galeza veche ca limba pentru triburile de picti din zona, latina romanilor e engleza pura, ba chiar cu accent scotian - filmul e productie UK .. acu .. nu ma asteptam la latina efectiv, dar e cel putin ironic daca nu ciudat avand in vedere contextul.

Singurele parti bune din film sunt coloana sonora de Ilan Eshkeri (desi n-as putea zice ca e extraordinara) si Imogen Poots cu o pereche de ochi calzi albastri (dar aici e parte subiectiva de apreciere :-p). Ar mai fi imaginea, care insa insa coboara uneori de la superba (cu sustinere de la peisaje) pana la kitsch ordinar (pentru partea de credits, care se vor a fi un fel de 3D intr-un film 2D mai bine ma abtin). Ce pot sa mai zic e ca recent a mai iesit un film, "The Eagle", ecranizare dupa o carte, plasat tot in contextul Legiunii a IX-a, pe care ma gandeam sa-l vad. Dar, cum IMDb-ul il da chiar un pic mai jos ca "Centurion" incep sa ma gandesc daca nu-i pierdere de vreme ...

Rating: 2 out of 5

Balibo (2009)

Nu m-am uitat ce am avut pe blog anul asta dar probabil e cel mai greu film de vazut din toate. Asa cum zice si posterul e bazat pe fapte reale, si in principal asta ar fi motivul cred si mai putin scenele dure (care nu sunt chiar multe). Daca ai vazut "Hotel Rwanda" si ti s-a parut dur, poate ar fi bine sa eviti "Balibo". Sa nu fiu inteles gresit - ca film, drama istorica, merita probabil toata atentia. Asa cum am zis de nu stiu cate ori pe blogul asta nu prea sunt pentru filme care sa puna accent pe real life (in special pe cea din Ro pre/post '89) si iar repet a nush cata oara ca in general vreau ca un film sa ma scoata din realitatea de zi cu zi. Ce tine de history insa (cu cat mai departe in timp cu atat mai mult) e exceptia care confirma regula pentru ca de obicei vad ca pe o ... poveste :). Totusi in cazul asta e genul de pelicula care iti lasa o dorinta acuta de a porni o petitie online catre Bill Gates ca sa inceapa sa cumpere fabrici de arme si sa le reorienteze pe productie de conserve (idee de nou branch pentru Microsoft :-p).

Care e povestea pana la urma ? Filmul prezinta o bucatica din istoria unei tarisoare care se numeste Timorul de Est si care pe undeva prin 1975 si-a declarat independenta ca fosta colonie fata de Portugalia, urmand a intra aproape imediat sub ocupatia vecinilor din Indonezia. Evident cum lasa poate de inteles si afisul toata povestea n-a fost chiar pasnica (si la fel se pare si anii care au urmat), desfasurandu-se mai mult si sub acceptul tacit se pare a tarilor invecinate, indeosebi a guvernului australian. N-o sa ma apuc sa dezbat mai mult subiectul din pdv politic pentru ca nu ma ocup cu asa ceva iar asta e un blog de film. Actiunea se invarte in jurul a sase jurnalisti australieni prinsi in evenimentele respective. Mai exact filmul urmeaza pasii ultimului din ei venit in Timorul de Est pentru a afla ceva de soarta primilor cinci. Care e soarta ... see the movie ...

Pelicula merge simultan pe cele doua directii - traseul parcurs de cel de-al saselea jurnalist in cautarea celorlalti dinaintea sa cu flashbackuri din aceleasi locuri prin care a trecut primul grup. Filmul e excelent lucrat din punctul asta de vedere. E greu de descris sentimentul creat ... dar ideea e ca reuseste ce isi propune. Filmul nu iti serveste finalul imediat pe tava, mergand asa cum am zis, din aproape in aproape pe firul investigatiei, care totusi nu poti spune ca se agraveaza de la pas la pas explicit in ce priveste soarta celor implicati. Dar cumva, dupa un timp (nu prea lung), chiar daca nu stii nimic despre baza reala, ajungi sa simti ca nu urmeaza ceva de bine, senzatie care creste pana ce ajunge la maxim in punctul final (sau mai bine zis in punctele finale ca avem doua) - maxim care duce pana la urma la un fel de repulsie rezultand in ideea legata de conserve din introducere ... :) ...

Regia e fara comentarii - de asta tine tot ce am incercat sa explic mai sus. Nu e un film care sa te faca sa te simti bine si ii reuseste. Tehnic contribuie mult la tensiunea creata si montajul (numai daca stai si te gandesti cum sunt intercalate flashbackurile cu primul grup de jurnalisti, care sunt relativ lungi fata de tehnica uzuala pentru asa ceva) si chiar imaginea - fiind unul din cazurile unde shaky cam (sau kinetic ca sa-i zic pe numele "stiintific") e folosita cu cap. Pe partea de soundtrack o avem pe Lisa Gerrard ( "Gladiator", "Man on Fire", etc ) care sincer credeam ca e doar pe partea de voce pana la filmul asta, dar se pare ca si compune ( si nu suna rau ). Ar fi pana la urma si un punct slab, zic eu, in film - si anume cateva tendinte usor cliseico/siropoase in scenariu completate de overacting din partea distributiei dar pe ansamblu nu sunt multe momente si se pierd printre restul.

Concluzie - mult mai bine decat parerea mea generala vis-a-vis de filmul australian in ciuda unui buget care nu pare sa fie foarte mare ; de vazut daca ai dispozitia necesara pentru o drama sau vrei sa mai adaugi ceva la cultura generala vis-a-vis de bucata aia de glob ; clar de evitat daca ai chef de o comedie ... :)

Rating: 4 out of 5

Robin Hood (2010)

Am auzit ca ultima varianta de "Robin Hood" ar fi prea lunga. Am auzit ca ar fi si prea boring. Am auzit ca nu respecta povestea (de parca Robin Hood ar avea cine stie ce biografie bine definita). Am auzit ca nici macar seriful de Nottingham nu mai apare in prim plan ca personaj negativ. Si am mai auzit ca e ultima productie regizata de Ridley Scott. Ei .. asta a contat ceva mai mult ca restul = m-am dus sa vad filmul on big screen. Si pot sa zic ca is multumit de decizie.

Intr-adevar nu e "the classic" Robin Hood story. Daca ar fi sa ma arunc un pic in presupuneri e o smecherie de marketing pana la urma care sa faca posibil un "Robin Hood 2" (oricat de weird ar suna ... parca urla dupa sequel ... asa de mult loc lasa). Asta ar duce si la partea proasta de care am auzit si s-a confirmat (spre deosebire de restul de mai sus care n-au contat), si anume ca filmul incepe bine si se termina prost si nu ca happy end ci calitativ. Pe de alta parte tocmai variatia asta de la story-ul clasic cred ca face ca varianta asta de "Robin Hood" sa fie cea mai buna din cate am vazut (si am vazut macar vreo patru). Dar despre ce e vorba pana la urma ? Pai ... fara foarte multe detalii ca sa nu stric nimic, ni se prezinta practic un fel de prequel la ce stie cam toata lumea ca ar trebui sa se-ntample intr-un film cu Robin Hood. Mai exact cine e Robin Hood ? Cum ajunge Robin Hood la titulatura asta = arcasul Robin Longstride in slujba lui Richard Lionheart -> sir Robin/Robert of Loxley in slujba (indirect cel putin) regelui John -> proscrisul Robin Hood in slujba ... (vedem in posibilul episod 2 daca mai e vorba de cineva) . N-as mai zice mai mult ... contrar asteptarilor (mele cel putin) avem un pic de real history si intriga politica, avem ceva rasturnari de situatie, avem romance, dark forgotten background pentru main hero ... toate ingredientele de epic movie solid pe langa partea de conflicte armate care e implicita pe genul asta de film. Din pacate, cum ziceam, daca restul e ceva original pentru Robin Hood si destul de credibil = n-avem chiar din start un Robin gata sa-si dea viata for God & country ... finalul o cam stalceste, intra in clisee de dat ochii peste cap, sageti cu traiectorie mai ceva ca o racheta cu heat detector, etc .

Din punctul meu de vedere "THE epic movie" (fantasy stuff not included here = LotR, ci doar history related) ramane "Braveheart" si pozitia asta e din ce in ce mai sudata pe timp ce trece. "Gladiator" e aproape. Dar chiar daca e tot cu Russell Crowe "Robin Hood" nu e "Gladiator". De fapt cred ca si "Kingdom of Heaven" (regizat tot de Ridley Scott) a fost un pic mai sus decat "Robin Hood". Si asta se aplica si la ce tine de movie making, nu numai la story, script, regie, samd. Adica ... nush ... cu exceptia unor scene luate pe timp de noapte, care intr-adevar arata foarte pictural, n-am vazut ceva care sa-mi ia ochii in mod deosebit, si nici n-am retinut vreo tema sonora. A fost insa peste asteptari. Iar Ridley Scott mi-a confirmat inca o data de ce e in topul regizorilor in ce ma priveste, chiar daca de la "Hannibal" incoace (pe care eu in ciuda criticilor il consider cel mai bun din seria cu Anthony Hopkins) n-a mai scos nici un film care sa ma "prinda"/"miste" efectiv, pot sa zic ca nici n-a coborat sub un anume nivel. Iar din punct de vedere al versatilitatii: drama - "The Duellists", "American Gangster", SF - "Alien", "Blade Runner", actiune - "Black Rain", thriller - "Hannibal", "Body of Lies", history epic - "Gladiator", "Kingdom of Heaven", "Robin Hood" ... nu cred ca exista termen de comparatie, si astea le-am scris din cap, n-am stat sa le iau pe toate de pe IMDb ca mai sunt o gramada... Waiting for the "Alien" prequels ;)

Rating: 4 out of 5