Soul (2020)

Continui trendul, probabil plictisitor deja, in a ma plange de una din cele mai proaste dispozitii de scris. Dar mai am un "trend" anual sa incerc sa bifez inainte de Paste, Craciun, si la aniversarea de blog ceva suficient de bun de vazut. Asa ca... "Soul" :-)

Initial, din descriere + titlu m-a dus imediat la ideea de musical - singura arie de filme pe care le evit total cu exceptii minore. Mai mult, si pe gen "soul" ca muzica, dupa care iar is departe sa ma dau in vant, asa ca i-am dat ignore. Pana la urma, cu tot tam-tam-ul ca ar fi cea mai buna animatie din anul trecut am zis sa-l integrez la categoria de exceptii de mai sus. Prima remarca, "Frozen" cred ca-i mult mai musical decat ce-avem aici. Iar cu "soul" ca gen de muzica eroarea a fost majora, pentru ca inainte de asta in contextul filmului, vine sensul de suflet.

Pe scurt, avem un profesoras de muzica care viseaza sa cante intr-o formatie de jazz, iar cand in sfarsit se iveste ocazia cade intr-un canal si moare. Well, nu chiar... pentru ca trecem undeva intr-o zona de anticamera in afterlife unde sufletele ori se duc spre "the great beyond" in urma vietii pe pamant, ori spre "the great before" inaintea vietii pe pamant. Ei, omul nostru nu vrea deloc beyond, ci vrea inapoi la clape in New York. Si cum s-ajunga inapoi daca nu prin trecerea prin "the great before". Cred c-am divulgat suficient ca sa ma opresc aici cu povestea + ca asa cum ziceam, nu-s chiar in cel mai potrivit moment pentru scris prea mult.

Evident targetul filmului nu-i in zona doctoranzilor la psihologie in vederea unei analize a conceptului de viata dupa moarte. Dar cu toate astea, "Soul" e suficient de complex cat sa nu cada in pueril. Si mai mult de-atat e fresh - n-am fost deranjat de vreo senzatie de material reciclat de prin alte filme (nu ca nu s-ar mai fi vazut ideea de suflet uman in corp de motan, da am zis ca nu mai dau spoilers :P). Caracterizarea intr-un cuvant pentru film ar fi "nice". Poate chiar prea "nice" :-) Dar e bun asa mai ales zilele astea, si cu asta, sarbatori fericite si linistite ;)

Rating: 3.5 out of 5

Den brysomme mannen (2006)

Busy month ... Iar o scurtez, dar macar de data asta am o optiune de film. "Den brysomme mannen" aka "The Bothersome Man" e un soi de comedie neagra, cu ceva nuante suprarealiste a la Terry Gilliam, dar care lasa o senzatie de "in plop" de la un cap la altul ...

Filmul are un inceput destul de original cat sa te prinda. Dupa o scena scurta cu un tip aparent aruncandu-se in fata unui metrou, respectivul individ e prezentat ca unic pasager intr-un autobuz care-l lasa undeva in fata unei unei cocioabe in mijloc de wasteland. Unde un alt tip ... dupa ce strange un banner artizanal de "Welcome" conduce noul sosit la noua rezidenta. Un apartement intr-un oras gri, cu oameni cam la fel de gri, dar aparent satisfacuti de viata la maxim. Chestie care pare totusi sa nu prinda la noul sosit. Well ... suficient cu detaliile ca nu mai ramane nimic.

Raman in continuare la parerea ca nu rezonez deloc cu cinema-ul norvegian. Tot incerc periodic, dar degeaba. Cred ca ultima experienta a fost "Hodejegerne" care aproape a atins limita sa-mi placa .. in conditiile in care filmul avea un subiect, trailer, etc care promitea ceva sigur pentru preferintele obisnuite. Poate o fi creierul meu prea obosit zilele astea ca sa mai diger (iar, pe bucatele, cu pauze) o incercare de alegorie la afterlife, rai vs. iad, sau ce-o mai fi vrut sa insemne ce am vazut. Nu pot sa ma plang ca n-a fost ceva original, insa pot sa ma plang ca a fost cam ca tot ce-am vazut venind "made in Norway", prea sec pentru mine.

Rating: 3 out of 5