Intamplarea face ca saptamana asta sa fi vazut "The Eagle", film regizat de acelasi tip ca si varianta 2009 la "State of Play" pe care aproape o anti-recomandam saptamana trecuta. N-am prea dat importanta regiei atunci pentru ca scenariul mi s-a parut partea cea mai proasta din film. Deci n-am stat sa vad cine e Kevin Macdonald si pe la ce a mai lucrat. In concluzie habar n-am avut, si nici nu prea m-a interesat, inainte sa vad "The Eagle" cine e regizorul. Probabil daca reuseam sa fac legatura intre cele doua lasam filmul de azi pe altadata, mai ales ca pe IMDb e cotat slabut si ceva mai prost decat alta productiune pe o tema aproape similara despre care am scris (de rau) acum cateva luni - "Centurion". Well, din fericire n-am lasat filmul balta ... :) nu de alta, da' la cat apuc sa vad in ultima vreme incepe sa-mi fie din ce in ce mai greu sa gasesc saptamanal ceva care sa merite timpul de scris ceva pe blog.
Spuneam mai sus ceva de apropierea de "Centurion". Povestea pe scurt acolo se invartea in jurul legiunii a IX-a romane, disparute undeva in jurul anului 100 in Britania si de care nici pana azi nu se stie exact ce s-a ales, varianta acceptata fiind ca a fost macelarita de triburile locale. Ce ni se prezenta in "Centurion" era fix povestea asta + soarta catorva romani scapati si fugind mancand pamantul din calea inamicului. Totul intr-un context greu credibil, haotic si plin de sange ca sa mute atentia si sa nu observi gaurile imense din script. "The Eagle" are actiunea plasata la ceva ani dupa intamplarile din "Centurion", si desi n-are nici o legatura cu celalalt film in mod direct, ai putea sa-l iei ca pe-o continuare. Fiul conducatorului legiunii a IX-a cere comanda unui fort din Britania, cu scopul personal de a recastiga onoarea pierduta de familie cand tatal sau nu s-a mai intors din lupta cu acvila romana a legiunii. Stiu, ideea/povestea suna destul de .. cheesy, sa-i zicem, si din pacate pe durata filmului ai parte de asa ceva, mai ales pe final care e full de clisee. Dar lasand la o parte ideea principala pe care se merge = de a te umple de glorie prin regasirea in teritoriul inamic a unui pasaroi infipt intr-un bat, cat o fi el de important ca simbol, ce complementeaza asta - de la narativ - context de desfasurare, cum avanseaza povestea pana la filmic - regie, imagine, montaj, etc, merita tot timpul.
Nu o sa detaliez storyul mai mult decat am lasat sa se inteleaga mai sus (trailerul o sa mai dea un pic si cred ca e suficient). E bazat pe o carte se pare. Si probabil si din cauza asta e ceva mai complex decat un simplu slalom printre hoarde de salbatici cum am avut in "Centurion". Ceva mai complex nu inseamna insa foarte complex, si de asta am si inceput intrarea de azi cu referiri la regie. Pentru ca asta ridica enorm filmul asta. Cumva reuseste sa placa, cu toata linia de "crazy quest for glory" care probabil prinde undeva la 12-15 ani dar mai incolo te lasa cam rece, cu lipsa totala de romance subplot, si cu un story care pana la urma nu are mai nimic neprevizibil in el. As putea sa le iau pe rand si sa dau un punct de vedere en detail legat de cum reuseste regia sa mascheze toate belelele astea (desi o parte se mai itesc si din pacate pe final, ca sa taie mai mult din impresie), dar ma tem ca m-as lungi prea mult si ar deveni prea boring intrarea :) Ce pot sa mai zic aici e ca dupa ce am vazut "The Eagle" am aflat ca acelasi Kevin Macdonald a regizat si "The Last King of Scotland", film pe care pot sa-l recomand cu incredere pentru cine nu l-a vazut, iar pentru cine l-a vazut .. clar "The Eagle" nu-i de acelasi calibru, dar ceva comun la regie poti sa vezi.
O sa inchei cu vreo doua vorbe legate de imaginea de Anthony Dod Mantle ("Slumdog Millionaire"). Filmul e lucrat foarte fain, ai cam tot ce vrei - de la scene de actiune trase cu kinetic camera destul de decent pentru cat de grozava consider eu tehnica asta, scene deschise, flashbacks, slow motion, etc. Ce mi-a placut insa cel mai mult e cromatica relativ calda in care e lucrat filmul. Spre deosebire, in "Centurion" e rece, ceea ce face ca toata violenta excesiva din film sa fie perceputa si mai clar. In cazul "The Eagle" as putea sa zic ca e chiar prea cuminte = pe langa faptul ca scenele dure is cam cenzurate, culoarea da o nuanta de liniste in plus. Chestie care nu adoarme totusi (a se vedea "The Last Mohican" care totdeauna mi-a dat senzatia asta din aceeasi cauza) pentru ca ai actiunea suficienta ca sa te tina treaz. Iar in vreo cateva scene "contrastul", la figurat, dintre nivelul de suspans/tensiune si calmul dat de culoare e destul de mare ca sa dea un efect de .. nu stiu .. ceva de genul a ce simti cand vezi ca se aduna niste nori negri de furtuna intr-o zi cu soare iar lumina incepe sa treaca intr-o nuanta galbuie care pe cat de calda e stii ca numa de bine nu e :)
Rating: 4 out of 5
Postări
