Once (2006)

Inainte de a incepe discutia despre film, desi probabil cat se poate de irelevant, as reaminti cateva din preferintele personale in materie de cinema enumerate cu diverse ocazii de cand am pornit blogul asta:

• Detest musical-urile (really, really hate that stuff) +


• Prefer ca un film sa fie cat mai departe de viata de zi cu zi (cel putin de partile negative din ea) +


• Nu ma omor deloc dupa cinema facut la handycam (sau orice pe aproape) +


• Nu prea agreez love story-urile in general din varii motive - de la faptul ca unele is prea superficiale, lacrimogene, siropoase, etc, pana la aspecte mai subiective (oki, asta e noua.. n-am mai zis-o pana acu')


• -----------------------------------------------------------------------------------------------------------


• = Filmul de fata mi-a lasat o impresie ... undeva la polul opus... no, wrong... undeva la distanta de trei catralioane de ani lumina fata de ce ma asteptam (pe dreapta pe axa abscisei -> sens pozitiv)

Sincer nush de ce-am ajuns sa vad "Once" cand stiam ca toate premisele enumerate mai sus ar conduce probabil la o sesiune serioasa de cascat, in cel mai bun caz. Ei, n-a fost asa... Acum, nu intentionez chiar sa supraevaluez ce am vazut, tendinta de altfel destul de naturala cand te astepti la ceva jalnic de patetic si esti luat prin surprindere. Filmul, in primul rand, e de buget redus. E un indie movie in toata puterea cuvantului. Din cate stiu a fost turnat in mai putin de o luna. Deci din start pierde multisor din cauza finantelor in special relativ la partea tehnica. (Ca o paranteza, nu ma pot abtine sa nu mentionez, cu cea mai mare satisfactie, ca pe IMDb e mai sus decat 432 ca rating - na, ca se poate face un film cu bani putini, bun, si care sa exprime si aspecte de everyday life ceva mai .. ok, n-o iau de la cap iar)

Intr-un mod ciudat, contrar faptului ca filmul e privat serios de buget, nu-mi pot totusi imagina ce s-ar fi putut face cu mai multi bani ca sa-i creasca valoarea. Adica.. e perfect, relativ la subiectul expus, asa cum e. Si n-o sa ma refer pe partea asta, decat la una din chestiile care in mod normal nu le prea inghit, mentionate mai sus = filmarea fara camera profesionala + aparatura adiacenta: lumini, filtre, etc. Da, imaginea e un pic mai shaky din cand in cand, unele cadre is intunecate, si destul de seci cromatic, ce mai, in mare parte e ca un home movie facut acasa cu aparatura din dotare, dar nu deranjeaza. Ba chiar, contribuie perfect la atmosfera.

Atmosfera.. atmosfera e legata de subiectul filmului, pe care, ca de obicei n-o sa-l dezvolt si o sa-l las sa fie vazut in imagini nu in litere. Pe scurt, am zis deja ca nu ma prea omor dupa love story-uri, deci e clar pe unde se invarte main topic pt filmul de fata. "Prea-ul" asta din fraza anterioara functioneaza si aici evident, intr-o oarecare masura. Totusi, nu e chiar vorba de un love story foarte obisnuit. Da, e el, e ea.. (interpretarea de fapt se reduce cam la ei doi) ..da' nici macar nu poti sa te pronunti daca e vorba de happy end sau nu. Probabil, intr-o oarecare masura se apropie de "Before Sunset" pentru cine agreeaza genul si stie despre ce vorbesc.. (ca eu sincer nu-mi aduc foarte bine aminte). Deja am zis mai mult decat mi-am propus legat de partea asta.. next..

Am mai zis ca detest musical-urile. De ce nu e cazul aici ? Pai, simplu.. Principalul motiv pentru care detest musical-urile e ca pasajele cantate sunt utilizate in mod uzual pentru a le inlocui pe cele ce ar tine de o conversatie normala in mod obisnuit. Nu e cazul aici. Partea de songs tine efectiv de subiectul filmului, care in rest se desfasoara natural la nivel de conversatie. Si, ca veni vorba de songs, filmul e mai mult decat recomandat pentru persoanele ce prefera chitara clasica. (In ce ma priveste, clapele o sa fie forever pe primul loc - si is si ceva clape pe acolo.. :) ) Sunetul, evident e lucrat calumea fiind vorba de un film cu accent pe partea asta. Acolo cred ca a intrat de altfel si cea mai mare parte de buget.

Crek am acoperit cam tot ce aveam de zis referitor la "Once". Un pic de off-topic acum... Ajungand la partea cea mai nesemnificativa a subiectului de azi - ratingul, ma gandeam in timp ce scriam la cel care l-am dat (deja nu-mi place cum suna..) la ultimele doua filme. Nu stiu de ce.. dar "average" imi lasa o rezonanta mai mult de "slab" decat de "mediu" cum ar fi cazul. So, scurt, ca sa n-o mai lungesc cu detalii stupide de altfel (la care ma cam bate gandul sa renunt de tot), am hotarat sa schimb sistemul de notare intr-unul numeric: 1 - damn low (varza), 2 - low (slab), 3 - average (mediu), 4- good (bun), 5 - very good (excelent). In concluzie...

Rating: 4 out of 5