Night of the Living Dead (1968)

Planuiam sa-mi acord doua ore saptamana asta (de fapt cea trecuta la ora curenta...) sa vad "Indiana Jones" on big screen, dar evident n-am apucat. In concluzie, am recurs la un exemplu clasic - "Night of the Living Dead" din '68 de George Romero.

Cu ce sa incep ? ... Filmul evident e categorizat ca un horror. Am mai mentionat deja de cateva ori ca genul e printre cele favorite in ce ma priveste. Ce nu tin minte sa fi mentionat, e ca apreciez un horror cu atat mai mult cu cat e mai lipsit de secvente dure ("The Ring" rulz :) )... oarecum in antiteza cu definitia genului. "Night of the Living Dead" - originalul, se apropie destul de caracterizarea asta si desi nu ma prea incanta in general horrorurile zombie-based, tre' sa recunosc ca e un film ce merita vazut din mai multe cauze. Probabil cea mai importanta ar fi faptul ca e o adevarata lectie de film. Turnat cu fonduri minime, in alb-negru, in 1968, cu o mana de actori din care majoritatea au avut primul si chiar in multe cazuri singurul rol din viata lor aici ( nu, nu i-a mancat nici un zombie :) ), filmul e un exemplu de ce se poate face cu resurse financiare si tehnice limitate. Ca un amanunt esential, din punct de vedere tehnic (si istoric cred), e de remarcat miscarea camerei si unghiurile din care sunt luate anumite cadre.

George Romero, regizor si scenarist debutant la vremea respectiva, pe langa cele expuse mai sus pune practic bazele horrorurilor cu zombie prin intermediul acestui film. Nu stiu sincer cate zombie movies s-au mai facut inaintea filmului de fata ("Frankenstein" e cu totul alta categorie), dar ma indoiesc sincer ca mai exista ceva mai semnificativ. Pe langa celelalte patru zombie horrors semnate tot George Romero din seria "of the Dead", care l-a consacrat de altfel, cinematografia de-a lungul timpului a mai oferit o gramada de exemple care au mai mult sau mai putin in comun in ce priveste cadrul si elementele din desfasurarea "Night of the Living Dead". Se pot numara aici doar dintre cele mai recente: "28 Days/Months Later", "Resident Evil", "30 Days of Night" si chiar "I Am Legend".

Reteta e clasica:

- virus/radiatii/experimente esuate/etc (transmisibil in general) duc la mutatia oamenilor in creaturi ce se ghideaza in general dupa instinctul: "need fresh human meat", cu diverse grade de viteza in reflexe, miscare si agresivitate (zombie classic = slow motion)

- formarea unui grupulet pestrit de indivizi scapati de pericol care se chinuie sa supravietuiasca dezastrului in speranta ca vine cineva/ceva/de undeva in ajutor

- exploatarea conflictelor in cadrul grupului in toata lupta asta pentru supravietuire (probabil cea mai interesanta parte a filmelor)

- decimarea (ma rog... in general sunt mai putin de zece :) dar suna bine, nu ?) grupuletului pe parcursul filmului, fie pe post de zombie food, fie prin zombie mutation, fie din cauza punctului anterior (conflicte in grup) dus la extrem

- supravietuirea (sau nu...) a unei parti din grup (sau a unui singur individ) pana ce e salvat (sau nu...) si problema cu zombie eradicata (evident... sau nu) si lasarea de loc de continuare pentru episodul urmator (asta da)

Nota: desi reteta suna foarte violent ... si horror - in multe cazuri fericite nu e chiar asa, iar in masura in care e se pierde printre restul (see "I Am Legend" - ca exemplu)

In incheiere as putea zice ca desi n-am vazut (inca) decat primul film din seria "of the Dead" a lui Romero, am mai prins doua remakeuri de-a lungul timpului. Unul a fost jalnic, altul as putea zice chiar peste asteptari. Primul chiar nu mai stiu dupa ce film a fost facut, al doilea "Dawn of the Dead" cu Sarah Polley si Ving Rhames printre rolurile principale. Oricum, ideea e ca in momentul in care apar remakeuri pentru o serie (de 5 filme pana acum) in conditiile in care aceasta continua sa fie dusa mai departe din partea aceluiasi regizor care le-a semnat si pe toate restul, probabil ca e ceva de capul lor (sper sa nu gresesc...).

Rating: 4 out of 5