The Long Good Friday (1980)

Am zis ca dupa experienta de saptamana trecuta, poate ar fi cazul sa gasesc ceva mai bun pentru asta. Rezultatul e ca am ajuns pana in 1980 :) ca data avand in vedere ca asta pare a fi cel mai high rated film care l-am avut la dispozitie zilele astea. Dupa ce l-am vazut insa ..

Nu e sub nici o forma un film prost, dar cred ca preferam altceva ... Hai sa o iau de la un cap si sa spun cate ceva despre subiect inainte sa trec la altele. Avem aici un mafia thriller pentru care probabil cea mai buna caracterizare ar fi un "Scarface" britanic in varianta scurta - adica n-o ia chiar de la inceputurile personajului principal. Care personaj principal ar fi Harold Shand, cap interlop in Londra anilor '80, proaspat reintors din New York impreuna cu 2 reprezentanti ai mafiei de peste ocean, si care in loc sa incheie cu succes negocierile pentru extinderea "afacerilor" cu noii parteneri se trezeste in mijlocul unui adevarat razboi dus impotriva lui. Problema unu: habar n-are cine ii tulbura viata linistita din ultimii zece ani = fara cate un atentat cu bomba la fiecare 5 ceasuri. Problema doi: toata lipsa de control asupra situatiei nu da bine deloc pentru noul parteneriat care sta sa cada inainte de a incepe. Solutia, si principala linie pentru actiunea filmului, e de a afla in timp util cine e inamicul nevazut. Mai mult n-are sens sa zic, pentru ca si asa de la un punct incepi sa te cam prinzi pe unde bate filmul.

Pe langa faptul ca e relativ previzibil, alte probleme majore nu prea exista. Singura chestie care personal nu mi-a picat prea bine (dar poate oi fi ajuns eu prea soft in ultima vreme ...) e ca ai parte de ceva scene care trec de un anumit grad de duritate ... Dar na .. daca iei "Scarface", "Goodfellas" sau "Casino" care intra cam in aceeasi oala cu productia de fata, nu poti sa zici ca e ceva anormal pentru genul asta de film = fiecare are momentele lui mai greu de digerat. Trecand la partile bune, desi e o productie UK cu buget considerabil mai mic decat cele amintite, nu simti asta. Ai suficiente efecte pirotehnice + imaginea e lucrata fain ca sa compenseze. Coloana sonora in mod sigur suna outdated = so 80's, dar mie imi place la nebunie. Dar .. in primul rand ai parte de o distributie cu o gramada de nume grele in cinemaul britanic, chiar daca o mare parte in roluri minore (ex: Pierce Brosnan in primul film for big screen din cariera, fara replici :) ). Nu-s cine stie ce fan Bob Hoskins care are rolul principal (langa o Helen Mirren la 35 de ani) dar intepretarea de aici e un motiv suficient de vazut filmul. Ziceam ceva mai sus de scene dure .. cea finala e una atipica care pentru mine e cred unicat in cate filme am vazut la viata mea (si is destule ...). Fara sa zic prea multe e o scena lunga, statica - fara actiune, non-violenta, si totusi poate fi considerata o scena destul de dura psihologic vorbind, nu vizual .. iar efectul asta e dat mai mult de 90% de intepretare.

Ce pot sa zic ca sa inchei e ca personal am o categorie de filme vazute despre care pot zice ca nu mi-au placut, dar sunt filme bune. Sau mai exact, sentimentul care mi-l lasa nu prea imi da nici un ghes sa le mai revad vreodata, dar ca productie cinematografica merita tot respectul. Iar "The Long Good Friday" intra clar aici ...

Rating: 4 out of 5