Code 46 (2003)

Did u ever watch the sunrise on the New Year's Eve ? Atunci cand cam toata lumea doarme, nu prea e nimeni pe-afara, adie un vant rece, e destul de liniste si in general nici macar nu prea ninge ca s-o tulbure. Nu, n-are nici o legatura cu filmul. Ma rog, nu directa ... si probabil nu pentru toata lumea. Pentru mine a fost insa cam la fel ca feeling.

Am vrut sa vad un SF, si am decis sa risc in ciuda calificativului nu foarte grozav de pe IMDb si a descrierii care aducea mai mult a romance. Cu prima parte am nimerit-o zic eu, cu a doua mai putin = e 90% romance drama iar ce tine de SF sunt ceva elemente din contextul de desfasurare. Suntem undeva intr-un viitor unde planeta e guvernata de .. ceva .. numit The Sphinx, care printre altele reglementeaza si tranzitul pe glob = in genul vizelor de azi, dar mult mai greu de obtinut pentru a trece dintr-o tara in alta, si pe o durata mult mai scurta. Asta pentru populatia concentrata in cateva locatii de pe Pamant care beneficiaza inca de un trai relativ apropiat cu ce avem azi, restul intrand undeva la o categorie de outcasts imprastiati pe teritorii neadministrate unde trebuie se pare sa-si poarte singuri de grija. Mai avem si un codex legislativ, care la pozitia 46 specifica (pe scurt) ca potrivirea genetica de la 25% in sus intre un el si o ea interzice a avea un copil (mai pe lung, daca esti un pic atent, formularea data fix la inceputul filmului e un pic aiurea - pentru o lege, dar .. sarim peste). Evident (sau nu ..) paragraful respectiv interzice cam tot ce deriva din asta = in principal ca el si ea sa fie impreuna. Si iar evident (sau previzibil), fix cam asta o sa se si intample in film.

Si el si ea sunt angajati ai conglomeratului administrativ global ce se ocupa si de producerea documentelor de tranzit pe planeta - coverage - vizele amintite mai sus. Ea e o simpla lucratoare intr-o .. hala sa-i zicem .. de imprimare a actelor din Shanghai care are ca activitate secundara si falsificarea obiectului muncii. El e un investigator din Seattle cu insusiri mai aparte si beneficiind si de o tehnologie ceva mai speciala (n-am sa stric mare parte din farmecul filmului cu mai multe detalii) trimis pentru 24 de ore in Shanghai sa descopere cine scoate pe piata vize false. Ce se intampla mai departe e usor de prezis .. cum am zis filmul e 90% romance. Anyway ...

Povestea are suficienta originalitate (si n-am zis-o chiar pe toata mai sus), desi pana la urma ar putea fi rezumata in cateva randuri. In general (cu putine exceptii) nu ma prea dau in vant dupa scripturi axate predominant pe romance (si cam e aici) - de obicei intra ori la "depressing" ori la "boring". Prima din motive subiective, a doua din motive obiective = daca partea de romance e cuplata cu alt gen sau vine chiar pe fond in loc sa fie scoasa in prim plan explicit, in general efectul e mult mai puternic (ma rog .. pentru cine poate sa mai citeasca si printre randuri pe ici pe colo). In cazul de fata insa e o exceptie, nici boring nici depressing (ma rog .. asta din urma depinde de privitor), chit ca avem un love story care ocupa cam tot timpul. Insa nu stiu cata legatura are cu povestea efectiv ci mai mult cu modul cum e lucrat filmul in totalitate. E primul film regizat de Michael Winterbottom pe care il vad, regizor destul de apreciat in UK din ce stiu (si acum vad si de ce). Director de imagine e Alvin Kuchler - habar n-aveam cine e dar dupa ce mi-a fost dat sa vad era pacat sa nu verific. E acelasi tip care a lucrat "Sunshine" si poti observa cateva similitudini de stil, mai ales pe acelasi gen de cadre superbe de panoramare + filtre calde. Chestie care merge in acelasi ton cu sunetul si ca rezultat avem o atmosfera care e ca un track de pe un album de trance for chillout sau ca rasaritul de soare de care ziceam la inceput.

E un film care depinde mult si de starea de dispozitie in care esti (si poate si de moment, cumva din lipsa de somn pe un fond de raceala am reusit sa-l vad fix intre 3 jumate si 5 = ended with a real sunrise). In ciuda tonului si a storyului pot sa zic ca nu l-am gasit deprimant dar nici de partea opusa. E un fel de combinatie intre "Lost in Tranlation" (which was boring) si "Once" (which wasn't boring) cu un strop de "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" ( which was interesting ;) )

Rating: 4 out of 5