Olympus has Fallen (2013)

Am avut un weekend plin si nu prea is in cel mai prolific moment pentru o intrare de blog. Asa ca m-am decis pentru ceva light .. poate prea light. In general prefer sa am intrari cu titlu de recomandare pozitiva, dar cum ratingurile care le dau in coada sunt (in teorie) de la 1 la 5 din cand in cand cred ca se justifica si ceva de genul: "daca vrei sa te simti bine ca ai un IQ peste 50, watch this movie". Deci in caz ca nu-i clar, "Olympus has Fallen" cade si la figurat, ca sa ma folosesc de titlu, fix in categoria asta. Detalii, pe scurt, in cele ce urmeaza ...

Ca sa nu fie total contra trebuie sa dau un plus filmului totusi, si anume ca e .. hilar. Neintentionat, dar daca il iei ca pe o comedie ceva ceva mai poate fi salvat. Asa ca hai sa mergem pe linia asta. Deci, il avem pe el (Gerard Butler), agent al Secret Service delegat cu paza la trezorie dupa ce reuseste sa salveze viata presedintelui U.S. dintr-un accident. Motivul: n-a avut timp si pentru the First Lady, iar presedintele sufera de atacuri depresive rememorand situatia cand isi vede salvatorul. Bravul nostru agent insa inca tine cu patriotism inflacarat la siguranta sefului suprem, interesandu-se periodic de cum mai merg lucrurile in Casa Alba (ok, ca sa fiu fair, bucatica asta de inceput de film e chiar acceptabila, dar pentru ce-a urmat isi merita doza de sarcasm). Si asa ajungem la o situatie care s-a vrut sa para o alternativa la mult-hulitul Die Hard 5. Intr-o zi cu soare, de la rasarit intra ca teleportat in spatiul aerian al Washington D.C. un avion(oi) militar de transport (dupa aparente un Hercules) care cu o eficacitate demna de uzinele de armament Tony Stark trece ca prin branza peste doua fightere trimise in ultima clipa sa-i ureze bun venit si ciuruieste dupa si Casa Alba. Motiv suficient ca presedintele, cu tot stafful sa se retraga intr-un buncar secret subteran. Si evident, ca sa nu dea un nume prost ospitalitatii americane, contrar protocolului ia cu el si delegatia nord-coreeana aflata intamplator fix la momentul respectiv in vizita. In paralel, hoarda tatara .. sau mai bine zis, urmasii lor mult mai estici iau cu asalt incinta si la sol. E inutil de mentionat ca presedintele e luat ostatic imediat ce a sigilat usa la buncar pe interior asa incat sa nu mai poata fi salvat de nimeni. Dar am pierdut eroul din peisaj. Agentul de trezorerie isi aduce aminte ca n-a apucat sa incaseze totusi nici un glonte pentru cel care i-a facut vant din pozitia de sef al garzii prezidentiale, si are un atac de constiinta facand slalom prin ploaia de munitie pana ce reuseste sa intre in Olimp (numele de cod pentru White House in caz ca nu era clar deja). Cum mai departe insa e presupun usor de intuit scenariul, nu cred ca are sens sa mai pierd timp cu detalii.

Dar totusi .. Nu cred ca am justificat suficient de unde pana unde atitudinea mea tendentioasa fata de aceasta productie demna de o recenzie cu 5 stele in varianta americana a revistei "Pentru Patrie" (daca or avea asa ceva). Pai .. n-am vrut sa rapesc savoarea situatiilor desprinse parca din bancurile cu politisti. Pentru mine a fost suficient mobilul atacului terorist ca sa-mi formez parerea despre film: accesarea unui protocol ultra-secret de ... dezamorsare (da, dezamorsare) a tuturor focoaselor nucleare (la un loc) din dotarea US Army. Probabil suna un pic ciudat, nu ? My bad .. am gresit un detaliu. Nu e dezamorsare in sensul de bun simt al termenului, e anulare a rachetelor prin detonare proprie (inclusiv la sol). 4th of July fireworks TM design ;)

Rating: 2 out of 5 (ca sa pastram spiritul: din care 1 punct pentru hackeritza de la pupitrul de control :P .. unde numai a hacking n-aduce ce s-a vazut, dar trecem peste)