Dune: Part Two (2024)

Better late than never.. era o vorba. Stiu ca probabil nu mai are cine stie ce utilitate o intrare relativ la "Dune: Part Two" la aproape vreo cinci luni de la lansare, dar anul asta n-am prea mai avut timp de vazut film, cu atat mai putin de ajuns prin cinema. Asa ca la primele zile mai libere de ceva vreme incoace am inceput sa mai recuperez din ce-am ratat. Si incerc sa fiu selectiv.

Cred ca foarte multe de zis despre subiect nu sunt. Probabil pentru cine nu stie deja despre ce e vorba aici, cea mai buna recomandare ar fi de vazut "Dune: Part One", sau o vorba de duh de genul: inainte de "Game of Thrones"/"Star Wars"/"orice alt SF epic in care avem un imperiu si o lupta intortocheata pentru putere intre factiuni rivale" a fost "Dune". Cel putin valabil din 1965 incoace, de cand a aparut primul volum al lui Frank Herbert a carui adaptare e completata in partea secunda despre care vorbim acum, intr-o versiune regizata si scrisa partial de Denis Villeneuve. Filmul reia actiunea de la exilul lui Paul Atreides alaturi de mama sa in desert alaturi de populatia indigena de fremens, vanata de raidurile casei Harkonnen stabilita la conducerea planetei Arrakis.

Nu mai tin minte ce-am scris foarte exact in recenzia primei parti, dar retin ca m-a impresionat vizual in primul rand si mai putin in rest. Partea cu impresia vizuala se pastreaza si aici. Am un regret major ca n-am reusit sa-l vad pe big screen, dar asta e.. Ca mix complet de imagine + art direction + montaj video, e cred cel mai bine lucrat SF pe care l-am vazut de la "Sunshine" incoace (cu o mentiune si pentru "Inception" in intervalul asta). Si nu, n-am uitat de "Avatar" sau altele, dar pentru orice apreciere vizuala exista o nota de subiectivism. In orice caz, aici imaginea merge un pic mai adanc din pdv semnificatii, ca si in primele referinte de mai devreme - a se vedea doar contrastul tonului cald din scenele petrecute in desert cu raceala monocromatica a luptei demonstrative in arena de sub privirile baronului Harkonnen.

Raman la opinia ca atat Paul Atreides cat si Chani nu au avut parte cea mai buna varianta de casting in ce priveste actorii, iar variantele anterioare ale adaptarilor "Dune" au nimerit mai bine. Compenseaza insa restul distributiei, care cred ca face o treaba excelenta inclusiv in ce priveste noile personaje introduse. Partea care m-a surprins cel mai placut e insa ca tonul adaptarii mi s-a parut mult mai putin deviat de la linia pe care o cunosteam eu in ce priveste "Dune". Mai sunt elemente care mi se par schimbate inutil, precum executia baronului Harkonnen, care m-au facut sa dau un Google search ca sa-mi confirm care e varianta originala. Dar nu e ceva care sa schimbe atat de mult un feeling general, asa cum parca lasa oarecum de inteles prima parte. E posibil ca Denis Villeneuve sa fi aplecat urechea la criticile venite si sa fi schimbat directia spre o abordare mai conservatoare in ce priveste materialul original. Pe langa asta vine insa si un mod foarte bine pus in scena de a trata desfasurarea subiectului. E probabil foarte dificil sa gasesti o varianta optima pentru complexitatea "Dune" care sa nu para ori prea lungita, ori prea scurtata. Aici, in partea a doua, cred ca vedem varianta optima.

Poate sunt eu prea batran sau nostalgic, dar pentru mine cea mai de impact adaptare overall din universul "Dune" ramane inca mini-seria "Children of Dune", cu toate libertatile pe care si le-o fi luat de la materialul scris. Din ce retin acolo, s-a incercat compactarea a de fapt mai mult decat ce intra doar in volumele ce corespund titlului. Respectiva serie e insa continuarea a ce avem in filmul de fata, iar povestea isi are un rol in impact. Deci ramane de vazut cum o sa fie "Dune: Messiah" care am inteles ca ar fi in pregatiri aici ca replica. Deocamdata, lasand la o parte ce tine de tehnica unde nu putem face o comparatie, ce pot sa zic este ca intre adaptarile romanului initial Villeneuve a reusit sa obtina cu "Dune: Part Two" ceva ce depaseste clar cele doua tentative anterioare. Si probabil va ramane un SF de referinta pentru multi ani incolo.

Rating: 4.5 out of 5

The Creator (2023)

De cand am scazut frecventa intrarilor de pe blog incerc pe astea putine pe care le mai am sa le inchei cu un rating peste medie, adica sa gasesc un film care merita recomandat. Motiv pentru care am fost foarte aproape sa ma intorc iar la un titlu sud-coreean din decada 2000, dar pana la urma se pare ca nevoia de "payback" pentru vreo doua ceasuri pierdute cu "The Creator" invinge. Deci...

Ce avem aici e un SF plasat intr-un viitor unde omenirea din vest a interzis AI-ul, vinovat aparent pentru o explozie nucleara care a maturat Los Angeles-ul. Omenirea din est nu prea e de acord ca AI-ul e rau, rezultatul fiind un soi de razboi cu o populatie de androizi made in Asia persecutati de armata americana in incursiuni pe teritoriul inamic. In contextul asta avem o poveste romantica intre un sergent din US Army infiltrat in rezistenta inamica si aparent fiica principalului creator de AI. Long story short (chiar e, ca mare lucru n-avem in plus), ea moare intr-un atac, el se intoarce acasa, dupa care peste cativa ani e trimis sa recupereze "the weapon" - o arma dezvoltata de tabara AI care aparent ar neutraliza toata tehnica de lupta vestica. Dupa cum vedem si in trailers, arma e un copil, iar de aici mai avem vreo doua mini-twisturi previzibile, pe care mai bine le las deoparte ca sa mai ramana totusi ceva de vazut.

Conflictul umanitate vs AI e o tema in SF de cand a aparut notiunea de AI, adica de zeci de ani. Abordarea filmica insa a prins in special din pozitionarea AI-ului in planul negativ: Terminator, Matrix, etc care probabil e si o perspectiva mai simpla = e mai natural pentru spectator sa empatizeze cu omul decat cu masina. "The Creator" insa a vrut probabil sa capitalizeze pe trendul curent in care avem AI peste tot. Nu zic ca varianta AI bun contra oameni rai e ceva de exclus, avand elemente de genul asta in SF-uri ca "Blade Runner" sau "I, Robot" sau mai precis in scrierile clasice de la baza de P.K. Dick, respectiv Asimov, dar acolo lucrurile sunt mult, mult mai nuantate ca aici. In filmul de fata nu avem decat o reciclare palida a unor elemente cum ar fi legea roboticii in care androidul nu poate sa comita o crima, dar e ceva aplicabil selectiv de care aflam pe la final. Ce avem de fapt e standardul hollywoodian din ultimii ani aruncat peste baza asta firava de SF care transforma totul intr-o lupta de clasa foarte politically correct, in care AI-ul e o adevarata categorie sociala ostracizata care isi cere drepturile. Totul e one-sided si black and white. E suficient probabil pentru un public obisnuit sa nu-si mai bata capul cu nuantele de gri dintr-un story ci preferabil sa primeasca cateva VFX cu gloante si explozii in loc. Dar na... probabil nici nu poti sa ai pretentii de la Gareth Edwards (regizor + scenarist), care de la VFX a plecat in cariera, sa fie un Asimov.

As putea probabil sa fiu contrazis prin prisma personajului principal care pana la urma reprezinta omul bun care realizeaza ca AI-ul nu-i malefic. Problema e ca daca ar fi sa-l compar pe John David Washington cu Arnold Schwarzenegger din Terminator 2 de acum 30 de ani, nu cred ca exista vreun dubiu care dintre cele doua personaje aduce mai mult echilibru. Nu ajuta nici prestatia actorului, si chiar nu vreau sa mai speculez ce-o fi stat la baza castingului, dar scenariul ramane the root of all evil. Rigiditatea lui T-800 transformata fin pe parcursul Terminator 2 da o latura mult mai umana si credibila masinii de ucis, decat un sergent isteric care trece aici de la o extrema cu amenintari de "shut down" la alta cu scene lacrimogene. Mai adaugam la asta si un comic relief dozat ingrozitor de prost, limitat pe startul filmului cu un tragism continuu total opus pe final. Clipul pe care l-am adaugat pe langa trailer e relevant, in ciuda laudelor vis-a-vis de capacitatea regizorala de infuzie empatica (la mine nu prinde, sorry). Mai punem garnitura si un montaj in care avem niste flashbacks care mai mult incurca firul actiunii si ar fi putut foarte bine sa fie plasate in ordinea cronologica obisnuita. Singura parte care mai salveaza ce avem aici e cea de imagine si production design, care intr-adevar da un feeling care alterneaza intre o distopie a la "Blade Runner" si reminiscente din "Star Wars". Si mai mult, iti spune parca, chinuit, ca daca aveai alt scenariu si regie, filmul chiar putea fi bun. Dar nu e.

Rating: 2 out of 5

Star Wars: The Force Awakens (2015)

Primul lucru: Daca n-ai vazut nici un "Star Wars" si vrei sa incepi cu ultimul lansat, poate e mai bine sa te opresti cu cititul aici. Tu esti cazul fericit! Probabil n-o sa intelegi multe referinte din film, dar s-ar putea totusi sa ai o experienta placuta. Si n-are sens sa-ti strici asteptarile dand peste cele cateva spoilere, care o sa incerc sa le mentin la un minim, dar mi-e imposibil sa le sar complet in cele ce urmeaza ...

Acum sa trecem la noi restul care au mai gustat din universul SW pana acum. Daca stau sa fac o statistica a intrarilor mele de blog si ratingurilor asociate cred ca ar da undeva macar la 2/3 in asentiment cu majoritatea criticii de specialitate vis-a-vis de "fresh" vs "rotten" sa zicem. In sensul ca nu cred ca pot fi acuzat ca ma pun de-a batul numai de dragul de-a fi altfel. Asta asa .. ca disclaimer la ce urmeaza ... Pentru ca ma depaseste aprecierea de care se bucura "The Force Awakens". Pur si simplu nu inteleg, si din pacate nu pot sa zic ca am avut rabdare sa ma uit peste multe recenzii .. dar motivul e ca nu-s motivate! cel putin nu in mod obiectiv! In afara de uimire si extaz pe fond de aprecieri pur subiective gen wow, aflam in sfarsit ca Forta e in tot ce-i viu si misca (no man, we knew that already!!! - si pe bune, am vazut asta intr-un review by a "top critic"), ca vai stormtrooperii au inima si-s capabili de sentimente (stiam si asta! cel putin vorbind la propriu = they're humans for God sake!), etc., samd ... Eu o sa incerc sa fac o analiza cat de obiectiva pot la ce ni se serveste. Si o sa incep cu partea negativa, because ... the dark side is stronger in this one.

Sa lasam deoparte multele inadvertente si scene mult prea SF chiar si pentru un SF, ca asa ceva avem cam in orice productie de talia asta. Astea-s probleme minore. Sa vedem ce scartaie mult mai rau de-atat, si un prim punct e personajul negativ: Kylo Ren. E inevitabila comparatia cu Darth Vader. Atat cel din seria originala, cat si cu Anakin Skywalker din Ep. I-III. Diferenta e uriasa. Hayden Christensen a primit multe critici pentru calitatile actoricesti la vremea cand l-a jucat pe Anakin, dar culmea absurdului lipsa de expresivitate i-a folosit de minune in rolul unui personaj care se dezumanizeaza. Iar vocea lui James Earl Jones pentru Darth Vader din seria originala e charisma pura. Ceea ce lipseste total in noul film. Poate nu-i atat vina actorului, cat vina scenariului. Sa trecem peste motivul necunoscut pentru care tipul poarta o masca care mai e si botita (o fi criza de fonduri in Dark Side). Personajul e hilar ... e parodiabil. Crizele de nervi unde da cu sabia laser in stanga si-n dreapta ca un adolescent rasfatat m-au dus cu gandul la varianta lui Darth Vader din "Spaceballs". Unde mai pui ca e luat in ras la propriu in cadrul filmului cu una din multele glumite care nu fac deloc bine scenariului = avem o scena in care la o iesire de gen, doi stormtrooperi fac brusc cale-ntoarsa din ruta de patrulare care trece pe langa nervosul manuitor al laserului rosu. Sforta fie cu noi ...

J.J. Abrams a incercat ceva care i-a iesit in "Star Trek". L-a facut mai relaxat. Si i-a iesit pentru ca avut loc sa-l faca mai relaxat (plus pentru ca echipajul seriei originale se preteaza la asa ceva). Nu poti sa faci insa ceva de genul asta cu "Star Wars". Deja SW are un target suficient de larg si mult mai putin geek oriented spre deosebire de ST, si care include si categorii de varsta mica. Nu prea e loc, si se simte in multe situatii ca glumita de mai sus sau in alte aspecte ca "nope, that didn't work" ...

Mai e ceva ce lui Abrams i-a iesit in "Star Trek" superb as zice, iar aici da chix la modul aproape de penibil. Incercarile de referinte cheie prin paralele cu scene din precedentele filme. Scena cu moartea (temporara) a lui Kirk din "Into Darkness" inversa cu cea similara a lui Spock din "Wrath of Khan" a fost aur curat. Inversiunea de roluri aproape identica, linia temporala alternativa, personajul negativ acelasi, moment climatic in film, is multe chestii care puse cap la cap dau acolo un punct de conexiune peste ani cu pelicula veche care e imposibil sa nu mearga la inima cuiva care stie cu ce sa faca legatura. "Star Wars" e pur si simplu repetitiv ... si atat ... incepem cu un droid pierdut in desert care duce un mesaj secret (suna familiar?) ... avem o Death Star mai mare si mai rea care pana la urma face cam acelasi lucru ca si precedenta: destroy planet ... si (spoiler alert) vine si scena climatica a la "Star Trek", in care avem si aici o inversiune de roluri tata-fiu cu trimitere la "Empire Strikes Back". Numai ca simetria care o aveam in ST si care te izbea cu un sentiment nostalgic de "history repeats" aici scartaie rau de tot... Culmea e ca desi referinta la pelicula trecuta scartaie, probabil cu intentia nefasta de originalitate, originalitatea asta sufera in plus si de alta mare si uriasa problema: e ultra-previzibila! unde ultra = stii ce urmeaza cu vreo 5-10 minute inainte... Dar, sa ne oprim aici si sa pastram factorul "surpriza".

Si totusi ... sa n-o lasam chiar deoparte complet. Probabil scena respectiva s-o fi dorit una cheie in film. Memorabila. Esueaza lamentabil. Chestie care din pacate nu s-a mai intamplat decat in "The Phantom Menace" poate. In fiecare alt "Star Wars" avem macar o scena care ramane de referinta. In "A New Hope" e fie prima aparitie a lui Darth Vader, fie distrugerea Death Star. In "Empire Strikes Back" e duelul Darth Vader vs. Luke cand ultimul ramane fara o mana. In "Return of the Jedi" e moartea lul Darth Vader si masca care cade pentru prima data. In "The Clone Wars" e duelul Yoda vs. Dooku cand vedem pentru prima oara de ce Yoda poarte o sabie cu el. In "Revenge of the Sith" e finalul duelului Anakin vs. Obi-Wan si practic nasterea lui Vader. In "Phantom Menace" poate s-o fi dorit sa fie finalul lui Qui Gon Jinn, dar n-a mers cum nu mere nici aici ... n-ai cum sa ai o scena cheie care parca vrea sa repete alta, dar nu stie nici ea ce vrea ...

Sa mai trecem totusi si de partea Light ... macar un pic. Filmul e lung dar nu treneaza. Asta pot s-o admit. Si probabil daca una din marile probleme e personajul negativ, probabil cea mai buna parte e personajul pozitiv: Rey. Finally, avem o fata ca Jedi knight :) + actrita si-a facut treaba excelent. Din pacate prea multe pe langa astea n-am ce aprecia. Ce pot sa sper e ca "The Force Awakens" e tot un Episode I "The Phantom Menace" comparativ cu ce-o sa vina dupa ...

Rating: 3 out of 5

8 .. Blade Runner (1982) .. Do Androids Dream of Electric Sheep? (1968)

8 is anii care-i face blogul asta azi. "Blade Runner" e un SF vechi de aceeasi varsta cu mine (considerat de multa lume "the best in the genre"). Iar "Do Androids Dream of Electric Sheep" e cartea si mai veche care sta la baza filmului ...

Sa-ncepem cu 8 (don't worry, I'll be short). Scriu de multisor, si contrar intuitiei, asteptarilor sau a oricarui alt rationament cat de cat logic am impresia la modul serios ca o fac din ce in ce mai prost. Din fericire pentru my "self-esteem" am o scuza: timpul = lipsa lui. Mai nou putem adauga si dureri de spate = parca prefer ca juma' de ora - o ora - ori cat imi ia o intrare sa o petrec la orizontala. Dar sa nu ne mai plangem. Nu inchid blogul. Pentru traficul care-l am, care nu-l mai verific de ceva timp ca sa-mi pastrez iluzia ca am macar o mana de readers, tot ce pot promite e ca sper sa rezist pana la aniversarea de 9 ani unde intr-o dispozitie mai optimista sa vin cu o intrare care sa nu fie scrisa, iar, pe fuga ...

Ce-i mai sus probabil explica macar partial cum am ajuns la "Blade Runner" azi. Eterna resursa lipsa = timpul asta, nu m-a lasat sa incerc ceva nou. Asa ca am zis hai sa facem un sondaj printre neuroni si sa vedem un film bun care mere de o intrare de "La Multi Ani" (mai ales in conditiile ratingurilor date in ultima vreme). Cu riscul de a atrage oprobiul a multa lume, pentru mine "Blade Runner" nu-i chiar o capodopera. Dar e un film bun. Povestea e relativ simpla, intelesul e ceva mai complex. Avem un bounty hunter care intr-un viitor distopic are misiunea de a vana androizi identic umani, scapati in libertate din "job-urile" pentru care au fost produsi. That's the story. The meaning ... well .. nu mai am chiar asa fresh ultima vizionare in minte, dar cred ca fiecare ar putea gasi ceva. Din nu stiu ce motiv mie acum imi vine in minte durata de viata a formei artificiale = 4 ani, scurt si intens, si intrebarea daca merita sau nu intr-un context in care totusi nu exista alegere - deci raspunsul e inutil - dar cumva intrebarea ramane ...

"Do Android Dream of Electric Sheep?" e mai fresh. Cumva am reusit sa-l duc vara asta la capat. Si e unul din motivele care-mi intareste parerea ca "Blade Runner" nu-i a masterpiece. In general lumea zice ca o carte bate filmul. Aici totusi e mai mult decat un cliseu confirmat. The book is different. In primul rand, fara spoilers, daca filmul ti-a lasat vreun semn de intrebare relativ la cat de uman e personajul principal, cartea eu zic ca transeaza lucrurile destul de clar. Partea faina, just a guess, cred ca probabil o poti citi si "altfel" = sa fie clar si-n celalalt sens. Un soi de Schrodinger's cat, e si moarta si vie, dar ramane cum o vezi tu in una din cele doua variante. Sunt multe detalii in carte care fac povestea mai bogata decat ce-ti ofera filmul, si implicit si interpretarile.

Ca sa tragem linia, si sa oprim filosofia pana n-o ia pe ulei - doua lucruri sunt incredibil clare in tot universul asta cetos si intunecat: in ciuda varstei "Blade Runner" cred ca inca impresioneaza filmic vorbind si e dovada ca pe vremuri Ridley Scott stia sa faca film, si tot in ciuda varstei "Do Androids Dream of Electric Sheep" imi confirma convingerea ca P.K.Dick ramane incredibil de actual oricat s-ar schimba vremurile. Singura intrebare e cand o sa am eu timp suficient de blog :)? Depends if you "live" or not I guess...

BR - Rating: 4 out of 5
DADoES - Rating: 5 out of 5

Self/less (2015)

Cand am vazut subiectul la "Self/less" am zis ca in sfarsit poate am ocazia sa vad un SF inteligent, pe o nisa foarte particulara pe care a mai incercat-o "Transcendence" anul trecut esuand lamentabil. Cand am vazut ca regia ii apartine lui Tarsem Singh ("Mirror, Mirror", "The Immortals") m-am prins de ce ratingurile filmului prezic un esec si mai lamentabil. Cand, din pacate, am vazut trailerul m-am convins ca filmul n-are ce sa-mi mai ofere in plus. Cu toate astea ... am zis let's give it a try. N-a fost o idee chiar asa de rea.

"Mind uploading" - asta e subiectul in doua cuvinte. Adica transfer de neuroni mai pe romaneste (sau de continut mental ca fim exacti). Nu doar pe suport electronic aici, ca in definitia clasica din "Transcendence", ci de la gazda umana la gazda umana. Cel mai mare deserviciu il face filmului asta trailerul, care da povestea aproape integral, asa ca eu n-are sens sa scriu mai mult pe tema asta. Sunt convins ca daca ar fi lasat un pic mai mult de descoperit, cronicile ar fi aratat altfel. Mai ales in conditiile in care ai un scenariu care scartaie ...

Interpretarea e ok. In special Matthew Goode care face un rol negativ care mi-a adus aminte de "Stoker". Nu-i chiar ca acolo, dar se apropie. Ar mai fi de amintit cateva momente rasarite, ca ironia din scena cu "the final showdown", dar pe ansamblu filmul sufera tare. Sufera de ce ma temeam = regia lui Tarsem Singh, care nu pare sa stie prea clar daca vrea sa livreze un action movie in stil de Hollywood, sau sa marseze pe partea de film de substanta. Din pacate cand parca tinde sa prinda un pin mai mult de life philosophy & stuff, poc, iti tranteste ba cateva pistoale peste ceafa, ba un aruncator de flacari. N-am nimic impotriva actiunii intr-un SF cu ceva mai mult de zis. Exemple sunt nenumarate, de la "Minority Report" pana chiar la "Terminator". Aici insa parca secventele de bataie rup povestea. Macar daca n-ai sti ce vine din trailer ...

Concluzia: o idee ok, cu deficiente majore de implementare. Merita timpul, daca te intereseaza tema, si e totusi pana la urma suficient ca sa-ti creeze un pic de dispozitie pentru niste reflectii. Daca vrei totusi ceva mai mult ca film, desi subiectul difera, incearca "Source Code" sau chiar "Limitless". In esenta ideea de fond e tot "another life". Modalitatea de a ajunge acolo difera ;) ...

Rating: 3 out of 5

Terminator Genisys (2015)

"Terminator Genisys" se vrea, dar nu e ... "Genesis" (aka "T1 Reloaded" daca aluzia e prea fina), asa cum Jai Courtney nu e Michael Biehn, Emilia Clarke nu e Linda Hamilton, Byung-hun Lee moare prea repede ca sa fie Robert Patrick (da, da, spoiler .. si da, da, stiu ca asta-i in T2), iar Schwarzenegger e "old ... but not obsolete" ;).

Cu alte cuvinte (coincidenta dupa tura trecuta) avem iar un film in care Arnold salveaza situatia, la propriu, figurat, si oricum ai lua-o. Probabil multa din critica de film care a facut deja praf episodul 5 din Terminator nu-i de-acord, dar as intreba in cazul asta ... daca T5 e asa jalnic, cum ar fi fara T-800-le scos de la naftalina. Nu vreau sa-mi imaginez ... Dar, mai la subiect. De ce T5 e jalnic. Well ... in primul rand e discutabil daca e jalnic sau nu. Ca in multe alte situatii, story-ul e bun. Scenariul e insa oribil. Iar asa cum am zis mai sus interpretarea e penibila. Ca sa puna capac, trailerul da pe tava un twist care chit ca nu-i chiar asa de impact putea beneficia de ceva discretie. Pe scurt, linia temporala s-a alterat intr-un mod pe care nu merita sa ne batem capul sa-l intelegem si Kyle Reese trimis in trecut s-o salveze pe Sarah Connor, se trezeste el in postura de "damsel in distress". Iar intr-un conflict de tragedie greaca, fiul nenascut, intors in trecut cu piese metalice in componenta anatomica, ajunge the main enemy. Cum am zis sa nu ne batem capul, si-asa ... prea multe spoilers :) (desi, iar cum am zis, story-ul e ok ...)

Orice ar zice fanii inraiti, care mai degraba ar fi preferat o proiectie la T1 pentru biletul platit la T5 (am auzit comentarii ca pana si efectele ar fi fost mai bune .....), ultima versiune nu e chiar atat de proasta. Cine are nostalgia (reala) a primelor filme, e imposibil sa nu fie atins macar un pic de cateva scene reluate, ma rog .. in versiune actualizata, dar care le-am vazut prima data acum multi, multi ani. De la aterizarea in trecut, pana la referinte mai subtile = aterizarea (more or less ...) cu elicopterul la noul sediu Cyberdyne. Si chiar daca asta nu-ti trezeste o nostalgie, eu personal o urmarire consistenta cu elicoptere n-am mai vazut pana aici :) macar un plus pentru originalitate si tot il merita ...

Cred ca o problema mai mare decat tona de clisee si idiotenia periodica a replicilor din scenariu ramane pana la urma partea de casting prost. Jason Clarke e o dezamagire crunta fata de ce ma asteptam. Emilia Clarke incearca, dar asa cum ma asteptam n-are cum sa fie Sarah Connor. The "Mother of Dragons" nu-i o prezenta suficient de dura care sa dea o impresie credibila pentru o versiune feminina de Che Guevara rasculata impotriva avansului tehnologic necontrolat. Iar Jai Courtney in rol de Kyle Reese ... nu credeam ca o sa ajung vreodata sa apreciez calitatile actoricesti a lui Michael Biehn, un abonat la roluri secundare relativ obscure pana la urma daca ne uitam la CV, in afara colaborarilor cu Cameron. Vorbind de Jai Courtney mi-am adus aminte de un alt sequel esuat = ultimul "Die Hard". Si de o diferenta mare ... Daca Bruce Willis acolo parea ca abia asteapta sa incaseze cecul si sa plece in vacanta .. Arnold aici isi respecta rolul care i-a definit cariera. He enjoys the part. Si asta probabil face ca sa fie cam singurul actor din toata distributia caruia ii iese partitura. Noroc de ... "I'll be back" :) oricat de stupid ar fi momentul in care vine ;) ...

Rating: 3 out of 5

Tomorrowland (2015)

Ziceam data trecuta ca am avut asteptari mici pentru "Mad Max". Ei, pentru "Tomorrowland" a fost fix pe dos. Huge expectations. Evident, dezumflate ... din fericire nu chiar 100% ...

Subiect: Undeva exista the "Tomorrowland" = o lume creata de minti luminate, cu scop de habitatie departe de lumea cu minti mai putin luminate ... desi la un moment dat exista un plan de coabitare pentru toate mintile ... in fine, complicat. Concluzie e ca treaba mere prost si-i nevoie de "save the world(s)" ( na, ca am reusit o descriere spoiler free in sfarsit ... sper :) )

Ce-i fain in filmul asta (pe langa topicul de parallel universe, care ca si time travel stories beneficiaza de un soft spot consistent la mine) e ca povestea are o oarecare adancime. Se dezvolta de-a lungul peliculei o metafora cu doi lupi dark & light, care traiesc in functie de care-l hranesti. Din pacate, modul la care e trantita in poveste e cumva din senin = contribuie la un potential serios de eye-rolling generator pe care-l are filmul. Daca esti insa capabil (sau macar in the mood) sa fii un pic mai putin carcotas pentru doua ceasuri poti digera cliseele insirate. Ramane insa o problema targetul de varsta al filmului care nu prea se impaca cu reflectiile filosofice pe care ar vrea sa le starneasca. Cand esti pe cale sa constati pentru sine, pe ici pe colo, ca "that was deep" esti lovit zdravan de o secventa desprinsa din desene animate de genul roboti cu grimase ultra-ironice sau hiper-binevoitare (printre alte exemple). Se vede clar ca regizorul a facut candva "The Incredibles" distribuit de acelasi "Disney Pictures" ...

In ciuda tuturor problemelor (am amintit de partea introductiva care cred ca tine mai bine de juma' de film sau de finalul candidat la dulcegaria anului? ... na, ca nu mai e "spoiler free" intrarea :P), cumva povestea in sine prinde, si chiar si metafora cu lupii ... Pacat insa de rezultat ca tot intreg, putea fi muuuult, mult mai bine ...

Rating: 3 out of 5

Mad Max: Fury Road (2015)

Am avut asteptari mici de la noul "Mad Max". Pentru ca long long ago, cand le-am vazut pe celelalte 3 mi s-au parut mult prea haotice si boring (asta in conditiile in care aveam o varsta cand prindeau mult mai bine filmele cu mult praf de pusca in buget). Posibil deci ca asta sa fi contribuit la impresia finala de acum, cu totul diferita ...

Trailerul da doar cateva hinturi despre subiect, si bine face, asa ca n-o sa zic nici eu mai mult. Trust me, exista o poveste in spatele exploziilor, prafului, sangelui, etc, samd. Una simpla, dar e acolo, si e suficient de decenta incat sa tina legat ce o inconjoara. Ba chiar mai mult, daca ar fi sa te legi un pic de simbolismul unor secvente. Cum oricum n-am foarte mult timp sa scriu o sa ma rezum la altceva ce in mod obisnuit las mai la coada, partea vizuala. Asa cum zic multe pareri, filmul e intr-adevar superb pe partea asta, iar ca si in alte dati trebuie sa apreciez subiectiv o alternanta pe filtre calde/reci. 3D-ul e fain (chestie care o zic rareori) iar efectele sunt cred cele mai bune vazute de la ultimul "Planet of the Apes" incoace.

Ca sa nu las doar o apreciere tehnica hai sa ma exprim un pic legat de actori, unde titularul Tom Hardy nu mi s-a parut prea convingator. Adevarul e ca nici scenariul nu-l ajuta prea mult, Mad Max parand mai mult un personaj secundar in poveste. Pe de alta parte trebuie sa ofer credit lui ... Immortal Joe aka "new addition in top 10 villains of all time" (daca ar fi sa fac asa un top). Absolut detestabil :) Cam atat pentru tura asta. Concluzie: Daca iti plac distopiile si nu esti alergic la steam punk ca gen SF, atunci watch this.

Rating: 4 out of 5

Guardians of the Galaxy (2014)

Ma chinui efectiv in ultima perioada sa tin blogul asta activ. Ceea ce rezulta in delays din ce in ce mai mari de la timpul x cand vad un film si timpul y cand apuc sa scriu. Exista insa si o parte buna in intrarile mai rare, cum am mai zis si alta data, si anume ratingul din coada filmelor. Iar "Guardians of the Galaxy" e un exemplu perfect.

Nu-mi place genul super-hero, si nu cred ca-i un secret. Ceea ce a rezultat, cu mici exceptii pe ici pe colo = "Iron Man 3" sau primul "Captain America" sa fiu lasat rece de cam orice productie Marvel. Cand am vazut primul trailer la "Guardians of the Galaxy" - featuring "Blue Swede - Hooked on a Feeling" - am stiut ca vorbim de altceva. Si nu doar pentru ca parea destul de clar ca "GotG" nu-i un super-hero movie. Pentru ca am avut acelasi sentiment care l-am avut in ultimii ani cand am vazut trailerele la "John Carter", ultimele doua "Star Trek", sau chiar "Prince of Persia" sau "The Lone Ranger". Da, stiu ... Mai mult de jumatate din enumerarea mea was a box-office flop = ma-ndoiesc sa existe multa lume care sa fi apreciat toate titlurile din lista asta (except subsemnatul of course). Dar toate au ceva in comun, o poveste plasata intr-un univers SF complex ("Lone Ranger" mai putin, desi si filmul ala poate fi considerat SF), cu un numar decent de ite si secondary threads, si povestita witty & lighthearted enough, cat sa dea acel "epic feeling" care l-au avut candva "Star Wars" & "Indiana Jones". So, the story in "GotG" ...

E despre un glob capabil sa distruga lumi si 5 indivizi de "nationalitati" diferite care ajung cumva sa decida ca ar avea sens sa incerce sa securizeze respectivul device pentru binele galaxiei. Pare destul de simplu & banal ca subiect, nu ? Ei, aici vine partea aia de secondary threads de care ziceam mai sus. Fara prea multe spoilers, sa luam o secventa de prison escape ca exemplu. Cand in secventa respectiva avem un escape plan cu ceva elemente surpriza in el, un caracter din cei 5 introdus cu background-ul adiacent, the main hero cu sechele din copilarie care necesita un detour de la plan, comparabil cu doar un simplu "kill everybody & run out", deja putem sa vorbim de un soi de mini-episod in the story. Stilul asta adauga un plus mare de tot la partea narativa, si chiar daca the main thread ramane simplu, ce-i construit pe langa el e more than enough ca sa poti zice ca ai vazut un film si nu doar un demo de VFX (e.g., Transformers).

That's enough. Filmul asta e atat de bun, incat nu are sens sa spoil more than this. You should see it, punct. Am un singur regret. Nu-mi place Zoe Saldana = cam dezamagit de main female character ... dar na .. In rest, avem evident ceva momente cauzatoare de eye-rolling, dar nu foarte multe. Altceva de rau nu mai am de zis :) Daca revin la lista de titluri de mai sus (care cred ca am mai facut-o cel putin partial si pentru alte ocazii), as mai putea observa ceva relativ comun: motivul de anti-hero, care cel putin la mine prinde. Si care cred ca da mult mai mult potential unui film decat opusul - iar asta se vede din plin aici unde avem 5 ;)

Rating: 5 out of 5

Lucy (2014)

Stiu .. E ceva vreme de cand n-am mai scris. I'll catch up (hopefully). Din pacate e cam tot atata vreme de cand am vazut "Lucy" = am cam uitat din impresiile la cald (sper sa nu se-ntample la fel si cu the next one). Si in plus, probabil filmul ar merita o intrare mai detaliata decat ce urmeaza. Dar sa vedem ce iese ...

N-am auzit prea multe de bine inainte sa vad filmul, dar mi-am pastrat asteptari la nivelul unui action decent fara pretentii. Pana la urma vorbim de Luc Besson, concentrat mai mult in ultima vreme pe produs filme de-alde "Transporter" sau "Taken". Dar aici Besson revine ca regizor, si ce vedem e o diferenta mare. Subiectul e foarte catchy. Scarlett Johansson are rolul unei studente straine in Taiwan, care intr-un concurs nefericit de imprejurari ajunge sa care in abdomen o cantitate considerabila dintr-un drog experimental. Prin alt concurs nefericit de imprejurari pachetul cu pricina pierde din integritate, iar efectele sunt cele vizibile in trailer = capacitatea de utilizare a creierului creste progresiv.

1. E un SF. 2. E un film de Luc Besson. Deci a nu se astepta prea mult rationament stiintific in desfasurarea evenimentelor. Pe de alta parte, "filosofic" vorbind, filmul e surprinzator de consistent. De la raportul care se mentine destul de constant intre capacitatea de functionare a creierului si nivelul emotiilor manifestate pana la the ultimate superpower (spoiler: that's about time), avem o expunere de idei suficient de ... "intriguing" sa-i zicem ca sa treaca o bariera de "just another action/sci-fi". Sigur, totul e in maniera a la Besson, adica usor haotic, dar partea importanta e ca nu plictiseste. Nu e "Leon" si nici "The 5th Element" ca nivel. Incepe excelent (mi-a ramas in minte referinta la capcana pentru soarece, you'll get it when you'll see it) dar parca de pe la doua treimi incepe sa o taie cam brusc. Si pana la urma, e totusi probabil cea mai originala abordare pentru un superhero movie care am vazut-o = chiar mi-a placut.

Rating: 4 out of 5

Dawn of the Planet of the Apes (2014)

Imi pare rau ca n-am scris despre "DotPotA" ( that's a strange acronym :) ) acum doua saptamani cand l-am vazut. Dar efectiv, n-am avut timp. Nici acum n-am, dar daca mai astept o sa-mi dispara total din minte, asa ca decat deloc, mai bine un short entry ;) ...

Din primul film mi-a ramas in minte partea de VFX, superb calitativ. Ca story a fost ok, dar nimic neasteptat, sau foarte spectaculos. Al doilea film reia actiunea undeva la cativa ani dupa finalul primului, cand omenirea a fost decimata de o gripa specifica maimutelor, iar Caesar (cimpanzeul "alpha" din original) si-a stabilizat un regat propriu, in care domneste o semi-democratie, si regula de baza ca "apes don't kill apes". Problemele apar, cand omenirea disparuta aparent nu-i chiar asa disparuta ... Mai exact, un grupulet de supravietuitori, intra pe teritoriul maimutelor cu scop de a reabilita o hidrocentrala. Fara de care viitorul pare sumbru si intunecat (la propriu), cu toata rezistenta la virusul gripal a comunitatii de care-au fost trimisi. What's next, you'll see ...

Cum am zis sunt scurt azi. N-o sa dau decat un singur "spoiler". O buna bucata (chiar lunga) de film ai impresia ca ... ok, vad o poveste decenta, care insa stiu cum merge si cum se termina. Am ajuns chiar sa fac paralele cu "Lion King" = you see it coming de departe, in ce priveste principalul personaj negativ. Insa, ce trailerul de mai jos nu da din fericire (si nici eu n-o sa divulg) e cum incepe de fapt conflictul, cum evolueaza si cum se-mpart restul personajelor intre bine si rau ... Daca se poate defini bine/rau, pentru ca la un moment dat filmul are meritul sa lase deoparte aspectul comercial de a tine partea cuiva, si sa surprinda o chestie valabila pentru orice conflict - nu prea mai ramane loc de bine ...

Rating: 4 out of 5 ( because overall was nice, better than the first, and I'm in a good mood ;) )

Edge of Tomorrow (2014)

Am dat deja un scurt intro pentru "Edge of Tomorrow" in preview-ul de acu' doua intrari. Asa ca hai sa intram direct in poveste. Undeva intr-un viitor apocaliptic in care o rasa extraterestra e pe cale sa ocupe Terra, maiorul Cage (Tom Cruise) isi serveste planeta mama in .. departamentul de relatii cu publicul. Activitate lucrativa care e schimbata brusc (si destul de nerealist .. desi un iz de explicatie il poti trage ulterior) intr-o zi cu soare cand generalul din fruntea fortelor armate il trimite personal pe front. Unde ajunge pana la urma cu forta, calificat ca dezertor, si redus la rang de soldat = "calificat" pentru face-to-face combat. Evident, complet noob in utilizarea armamentului din dotare, maiorul Cage moare la scurt timp dupa ce pune piciorul pe campul de lupta, luand insa cu el pe lumea cealalta si un specimen ceva mai aparte din fauna extraterestra. Chestie care, fara prea multe explicatii ( check out the movie :) ) il face sa deschida ochii din nou la inceputul primei zile din nefericita si scurta cariera de soldat ...

Ca sa reiau o comparatie din intrarea trecuta pe care am amintit-o, intr-adevar avem un soi de "Groundhog Day" = neverending repeat, ca tema de start. Mai departe, de ce, cum s-a ajuns la asta, cum se iese din asta + alte aspecte minore = salvarea planetei & getting the girl :) fac parte dintr-una din cele mai faine story-uri care le-am prins pe SciFi in ultimii ani. Din nou, cu mentiunea ca am un soft spot pentru time travel ;) Nu e vorba de cine stie ce complexitate in poveste sau adancimi filosofice de explorat (= ca in "Looper" spre exemplu), dar e suficient de bine inchegata si entertaining ca sa-si merite cele doua ore de film. As zice chiar, spre deosebire de alte dati, in cazul de fata story-ul e atat de .. eu stiu, lighthearted, ca n-am mai stat sa-mi bat capul pe unde are scapari teoria de time reset, I just enjoyed it as it was.

Nu pot spune ca tehnic filmul straluceste, dar scenariul ajuta mult. Pe langa genul principal = SciFi & action, avem si usoare nuante de comic, sau (light spoiler) cum zicea un comentariu pe IMDb, "if you hate Tom Cruise, that's the movie you should see" cu trimitere la in cate feluri poate sa-si dea duhul the main character. Ca idee de final avem si un romance foarte fin integrat pe langa firul principal de actiune, care mie personal mi-a placut mult (ceea ce-i destul de rar). Nush cat din cauza lui Emily Blunt, sau a story-ului in sine, dar na :) ... Overall, a fost o surpriza foarte placuta, si pot sa-l recomand calduros ;)

Rating: 4 out of 5

The Infinite Worlds of H.G. Wells (2001)

Cum anul asta n-am fost convins inca sa dau un rating maxim la nici o productie vazuta, am inceput sa caut prin zone mai putin mainstream. Din pacate nu se-ntampla nici azi, ba chiar as zice ca-s la fel de dezamagit ca si tura trecuta. Diferenta e ca vorbim de o miniserie lunga cat trei filme, deci in teorie ar fi mai rau. Si totusi, din "The Infinite Worlds of H.G. Wells" raman cateva "lumi" care au meritat timpul ...

N-am dispozitia sa m-apuc de vreo biografie a lui H.G. Wells. Un search pe Wikipedia si se rezolva. Filmul romanteaza binisor o bucata din viata celui care a fost unul din primii autori de SciFi vanduti la o scara larga ("The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Time Machine"), sub forma a sase istorioare adaptate dupa o parte din proza scurta ce-i apartine. Care istorioare sunt integrate ca intamplari reale cu care s-a intersectat autorul alaturi de o buna prietena, ulterior sotie = a se citi ca avem si ceva romance integrat discret printre randuri.

Ar fi inutil sa m-apuc sa detaliez exact ce ni se prezinta. Daca cineva isi aduce aminte de "The Outer Limits", ce avem aici e ca o serie scurta similara, dar cu locatia fixata in Anglia de sfarsit de secol XIX, si cu episoadele legate prin persoana naratorului care e parte mai mult sau mai putin activa in ele. Ca sa continui comparatia, la fel ca in "The Outer Limits", povestioarele variaza de la bune la mediocre/puerile. Din pacate, cel putin in ce ma priveste, partea care am gustat-o, si chiar mi-a placut, se rezuma la primele doua (light spoiler - poate si din cauza ca ating subiecte care au de-a face cu "time travel"). Ce a urmat a fost in mare parte undeva intre boring sau dat ochii peste cap. Dar ca sa fiu fair, asta si in conditiile in care am vazut filmul pe bucatele, la ore tarzii, inainte sa adorm (chiar a si ajutat in vreo doua ture).

Ca productie e una de televiziune, mai veche de zece ani de zile, deci n-ar trebui sa te astepti la cine stie ce - desi pentru 2001 nu sta chiar rau. Totusi efecte cam jalnice si cam exces de gros-plan (close-ups) in cadraj. Vreau sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, si ar fi trei chestii de punctat. Unu - distributia britanica e (a nush cata oara) fara cel mai mic comentariu negativ desi nu cred ca am recunoscut decat un actor. Doi - o tema din soundtrack (Stanislas Syrewicz) care n-am reusit s-o gasesc (si nici nu cred ca e posibil pentru ca-i foarte scurta) si care, ma rog nu stiu cat de buna e descrierea si poate e personal feelingul, dar da un sentiment foarte placut de calm fiind plasata pe momentele de "respiro" dintre povestioare. Trei - daca iti place proza scurta SF, si mai mult daca ai avut tentative de a scrie asa ceva, e o serie destul de motivanta (cel putin pentru citit, daca nu scris).

Rating: 3 out of 5

Am mai avut pe blog si in alte dati filme destul de obscure din pdv marketing, dar cred ca e prima data cand am un titlu pentru care nu gasesc macar o scena scurta sau un trailer low-resolution (n-ar trebui probabil sa zic asta pe-aici, dar considerand cat de accesibil e subiectul, se gasesc insa niste "scene" ceva mai "lungi" la o cautare dupa Herbert George Wells pe YouTube). In consecinta trebuie sa ma rezum la ceva ce in mod obisnuit detest = montaj cu sonor alternativ (desi in cazul de fata sonorul - Dark Moor, e acceptabil - montajul insa nu prinde mare lucru, so .. the good part: no spoilers :) ...)

Elysium (2013)

Remember "District 9" ? Candva (acu' mai bine de 3 ani cred) am scris o intrare vis-a-vis de film. In care daca-mi aduc bine aminte am fost suficient de acid. Suficient cat sa regret un pic cand am revazut productia. De ce remarca asta ? Pentru ca acum, cand m-am apucat sa scriu despre "Elysium" - "from the director of District 9" cum zice afisul, m-a pocnit un deja vu ...

Neill Blomkamp il cheama pe omul responsabil de titlurile enumerate, considerat o tanara si promitatoare speranta dupa primul dintre ele. Ma abtin de la o replica sarcastica (ghici care) si ma chinui sa trec la subiectul filmului. Care ca si in "Elysium", ca si in "District 9" e unul chiar ok ca idee, cadru de desfasurare, etc. Mai exact avem un viitor distopic in care Pamantul suprapopulat e un haos existential cu speranta de viata suficient de redusa ca sa te intrebi cat va mai fi suprapopulat. Cei cu bani si-au creeat un mediu de viata artificial pe orbita, numit Elysium = un soi de satelit impadurit si dotat cu tehnologie ultimul racnet mai ales in materie medicala, ce merge de la vindecarea oricarei boli pana la prelungirea aparent infinita a duratei de viata (unul din multele puncte ce trec poate mai neobservate dar care nasc intrebari in filmul asta, sau mai filosofic/generalist - cam cat de SF poate fi un SF). Ei, in tot contextul asta, il avem pe el - Max (Matt Damon) - un recidivist care se chinuie sa-si faca o viata onesta in mijlocul unui cartier impanzit de bande, mergand zi de zi la fabrica sa-si faca tura la linia de asamblare. Pana cand soarta (a se citi: seful de tura) face in asa fel incat sa aiba un accident serios de munca, in urma caruia singura scapare e sa ajunga in timp util la o platforma de vindecare pe Elysium. Cum se intampla asta si ce mai avem pe langa o sa zica filmul. Eu trec la partea de critici ...

Care parte o s-o fac foarte scurta pentru ca iar scriu pe fuga la 3 noaptea inainte de un zbor la 9 dimineata = una si buna bucata problema are filmul asta. Adica mai mare ca toate restul. Si din pacate e aceeasi ca in "District 9". Anume ca devine prea prea tras de coada de la un punct cat o fi el de SF. Pot trece si peste lupta de clasa si aerul ultra-populist care il are, dar I'm sorry ... nu pot sa trec peste un tip care in continuu da sa moara dar trece cu succes din fight scene in fight scene, multe desprinse din show-urile de wrestling, pana la final de film, sau peste (light spoiler) visuri de cariera politica din partea unui mercenar care pare a avea ascutitul sabiei ca activitate preferata in timpul liber, sau multe altele. Nu ma opresc la tot ce tine de tehnica & IT pentru ca is obisnuit cu ilaritatea prezentarii in mai toate productiile (scris cod assembler in anul 2100+ pentru platforma de administrare a satelitului ... hai ca as mai putea sa accept, dar ca ditai directorul de corporatie rescrie rutine in doi timpi si trei miscari parca nu prea).

La fel ca "District 9" daca treci peste nivelul de "tras de coada" al productiei + cateva scene excesiv de cliseico/lacrimogene, ai un rezultat care totusi nu plictiseste. Unul din personajele negative in special: Kruger (mercenarul de mai sus) - jucat de Sharlto Kopley, actor sud-african care a avut rolul principal in "District 9" chiar candideaza la titlul de "best villain" pe anul asta. In rest, ce sa mai zic, Neill Blomkamp e -inca- o speranta -inca- tanara si -inca- promitatoare (na, ca nu m-am putut abtine). Ramane de vazut daca ultimul -inca- ajunge la un stadiu de confirmare inainte sa expire primele doua.

Rating: 3 out of 5

Pacific Rim (2013)

Am avut cateva zile foarte pline, in consecinta intarziind cu intrarea de weekendul trecut. Daca trec cu bine si de cea de maine (= statisticile par incurajatoare la interventiile pe amigdale in ce priveste survival rate, dar you never know :D) ma revansez sper cu o noua postare pe final de saptamana asta. Dar pana atunci - "Pacific Rim".

A fost odata Godzilla. Mult inainte de dezastrul cinematografic pus in scena de Roland Emmerich (care surprinzator pare a se descurca net superior pe action movies, dar asta cu alta ocazie). Au mai fost odata multe si variate variante de roboti care se luptau cu tot felul de forte terestre si mai mult extraterestre. (Cred ca) mult inainte de Transformers = imi vin in minte cel putin doua anime-uri difuzate dupa '89 de TVR care erau centrate pe directia asta. Ambele (Godzilla & the robots) vin dinspre tara soarelui rasare, care pare a avea un fetis pentru giganti mecanizati si o frica patologica fata de monstri care rasar din Pacific. Combinatia se numeste "Pacific Rim" si e produsa la Hollywood, dar cu multe referinte si locatii situate in zona asiatica.

Ma asteptam la un story stupizel si cum ziceau chiar multe cronici pozitive: simplist, condimentat cu una bucata explozie la 5 minute. Ceva in genul unui mix intre "Godzilla" si "Transformers" cu iz de "Battleship" (desi pe ultimul nu l-am vazut). Dar din fericire "Pacific Rim" nu e regizat nici de Roland Emmerich, nici de Michael Bay si nici de Peter Berg (desi din nou ultimul a avut si filme ok = "Hancock", deci poate ar trebui sa vad cu ce se mananca "Battleship" inainte sa ma iau dupa ratings). E regizat de Guillermo del Toro. Care dupa un superb "Hellboy" a continuat cu un jalnic "Hellboy 2" deci aveam rezerve. Well ... cred ca incep sa plictisesc cu referintele asa ca hai sa vedem ce e totusi de punctat in "Pacific Rim".

- Story-ul: simplist cum zic si criticile dar nu asa subtire cum te-ai astepta. Dintr-o falie din Pacific ies monstri gigantici = kaiju, rasa extraterestra care are in vedere o colonizare cu de-a sila a Pamantului. Contraatacul e bazat pe roboti = jaegers, condusi pe baza unei interfete neuronale de cate doi piloti. Mai multe in film. E suficient de descoperit in spatele trailerului. Si daca n-avem chiar o desfasurare de drama care sa provoace sesiuni de analiza, faptul ca nu-i chiar de descris in 2 fraze compenseaza cel putin ca pe ici pe colo povestea e destul de trasa de coada (de asteptat la genul asta de film).

- Actorii: in stil "Star Wars" (= a se citi "starring Mark Hamill"), cu exceptia lui Idris Elba si Ron Perlman in roluri secundare am putea zice, s-a apelat la un "erou necunoscut" in pozitia de salvator al planetei: Charlie Hunnam. Ca sa nu ma lungesc, overall e ok ca distributie, desi parca se mai putea lungi castingul pentru "eroina principala" = cealalta jumatate de robo-pilot.

- Regia & the technic stuff: cu exceptia unor faze de genul - mai toate luptele is noaptea pe ploaie daca e sa fie la suprafata apei (hidden spoiler here :P) care pare a suna a economie la efecte, in rest filmul arata impecabil si e si regizat impecabil. N-avem nici pe departe kitschul din Transformers vis-a-vis de designul robotilor, care estetic (cel putin pentru mine) arata mult mai bine. Iar ca regie, ce sa zic ... pentru genul asta de film, ca s-o numesc asa cum am numit-o e suficient faptul ca frecventa si durata secventelor de lupta nu incearca nici pe departe sa bata recordurile stabilite de Michael Bay :)

Verdict: un SF usor, de vara, placut de vazut si cu factor de plictiseala redus la minim comparativ cu altele in acelasi gen

Rating: 4 out of 5

Dark Skies (2013)

Se pare ca in ultima vreme am o lipsa teribila de inspiratie in alegeri. Cum de multisor n-am mai vazut un horror m-am indreptat spre "Dark Skies" saptamana asta. Ca paranteza, tre' sa observ ca spre deosebire de acum vreo 10 ani cand ma dadeam in vant dupa genul asta (si detestam comediile) mai nou is din ce in ce mai reticent (si comediile am inceput cat de cat sa le accept, desi multe le gasesc in continuare undeva intre pueril si stupid). O fi varsta = stressul from everyday life de vina, I don't know ... In orice caz, din cand in cand apreciez un horror bun ... Din pacate insa ce avem aici cred ca tinde macar un pic spre o comedie (iar problema e cu un pic) ...

Long, long, looong ago am facut daca-mi aduc aminte un soi de clasificare pe subgenuri pentru horrors. Cred ca era ceva in genul: serial killers, alien monsters, zombies, haunting/atmospheric = demons, spirits si alte entitati, si poate si altele. Personal, in afara de ultima categorie restul pentru mine is in general doar entertaining fara prea mare potential de speriat efectiv. In ce priveste subgenul din urma se mai intampla sa mai am .. tresariri :). Si cred ca statistic se situeaza pe primul loc la "scary effect" la public de acolo fiind abundenta de asa ceva in ultima decada sau chiar mai bine, de la "The Ring" pana la "Paranormal Activity" (numai de curand imi vin in minte trailerele la "Sinister", "Mama", si parca o continuare la "Insidious", si cred ca mai erau cateva). De fapt .. subgenul asta a ajuns asa de des abordat incat incepe sa-si piarda din efect. Si ca sa termin o data cu introducerea asta deja dublata, "Dark Skies" e un exemplu perfect in sensul asta.

Remember "Signs" ? De M. Night Shyamalan ? Eu sincer nu-mi aduc prea multe aminte. Decat ca subiectul se invartea in jurul unei familii care ajunge tinta unei invazii de omuleti gri din alta galaxie. Cam ceva de genul asta avem si in "Dark Skies", dar abordat intr-un stil care se vrea sa-ti ridice parul maciuca macar cu o frecventa de o data la 10 minute. Mai precis, avem un cuplu, cu doi copii, locuind undeva intr-o suburbie, in a caror casa + comportament al locatarilor, incep sa apara fenomene inexplicabile in special in timpul noptii (ex.: prima faza - frigiderul familiei e devastat; restul le las de descoperit, altfel nu mai ramane nimic .. si-asa trailerul ti le cam da pe toate). Reteta pare destul de cunoscuta zic eu, nu ? Poate daca ar fi mers pe varianta deja "clasica" de poltergeist activity ar fi avut un rezultat mai bun in termeni de "nerecomandat inainte de somn". Dar motivatia mai "originala" la toata desfasurarea de forte malefice invizibile - si anume: "extraterestrii gri fac experimente pe oameni de ani buni", face multe dintre manifestarile prezente in film macar ilogice daca nu hilare.

Trebuie sa admit totusi ca in ciuda scenariului care ar esua cu succes de unul singur, regia si modul cum e turnat filmul iti pot da din cand in cand fiori. Exista ceva scene, in special o secventa spre final de sa-i zicem "viziuni de alternate reality" care pot crea un sentiment destul de neplacut de neliniste vis-a-vis de ce poate produce creierul uman in momentele cand se .. pierde. Deci poate pana la urma nu-i chiar cea mai buna recomandare de vazut seara inainte de culcare daca esti mai slab de inger (decat daca ai de lucru dupa si vrei sa faci noapte alba). Dar inca o data, toate astea is valabile luate individual fara relatie cu motivatia scornita de film. Care din cauza ca nu-i chiar prezenta non-stop se mai face uitata din cand in cand. Dar e suficient sa-ti aduci aminte in majoritatea cazurilor ca nu-i vorba de nici de un spirit malefic turbat, nici de vreun caz de posesie, nici macar de nebunie clasica, ci de invisible aliens bine organizati care au un work plan (chit ca nu-l stim in detaliu). Ma repet, dar asa numitul "scary effect" pentru un horror are impact maxim in special daca e relationat de ceva care actioneaza irational/imprevizibil si are intentii pur malefice (= classic haunting de exemplu). Daca stau si imi imaginez divizia 5 de omuleti gri, in care agentul 57 raporteaza ca experimentul "teroare nocturna" in familia Barrett da rezultate in urma vizitelor deghizat in mos Ene (omitand foamea subita si golirea frigiderului ca victima colaterala) si ca are nevoie de fonduri ca sa deturneze trei stoluri de pasari spre casa cu pricina, deja cam taie macar jumatate din criteriile de mai sus ... Ceea ce poate nu-i rau daca nu te astepti sa fii speriat :) Dar rezultatul in filmul asta e ca nu-i nici atat dark cum se vrea si, absurd, nici suficient de comic ca sa-l poti lua ca light entertainment = e la fel de gri ca pericolul "iminent" de care se chinuie sa ne convinga ...

Rating: 3 out of 5 (cam la limita)

Star Trek Into Darkness (2013)

Cum sa scriu intrarea asta fara spoilere ? Mai bine n-o mai scriu :) Ok, hai sa-ncercam ceva foarte sumar. Pentru ca esential in "Star Trek Into Darkness" e ca s-a reusit de bine de rau pana la data premierei sa se tina destul de ascuns subiectul. Esential pentru ca cel putin in ce ma priveste a fost o surpriza destul de placuta nestiind mare lucru in avans. Pana si personajul negativ, desi listat in distributie de IMDb de ceva vreme era cu semn de indoiala. S-a ajuns pana la fake "leaked screenings" a listei finale de credits care sa dea identitate (fie falsa, fie reala) lui ...

Khan. Khan Noonien Singh. Atat o sa las si eu ca "spoiler" - nimic mai mult. Sorry, dar ca sa "enjoy the movie" e mai bine asa, cu riscul unei intrari poate prea scurte. Pot sa mai fac ceva recomandari totusi. Ca sa ai o vedere destul de completa a ce-ti ofera ultimul Star Trek, ar fi bine sa-l vezi pe cel anterior care porneste o linie temporala alternativa pentru Kirk & Co. Alternativa la generatia si intamplarile din prima serie (aia veche veche, dinainte de Picard), avand ca punct de legatura pe "the old Spock" (Leonard Nimoy). Si mai recomandat pentru filmul de fata e sa fi vazut "The Wrath of Khan" sau Star Trek II = a doua productie pentru big screen, tocmai din 1982. In caz ca nu era evident deja Khan nu-i un personaj nou. Mai important insa e ca scriptul filmului curent "recicleaza" foarte fain ce preia de acolo. Ma abtin de la a zice mai multe dar merita atentie. Daca deja ai vazut filmul de acum 30 de ani, cel curent clar o sa-ti trezeasca amintiri. Sper placute :) desi este lume care zice ca J.J. Abrams in productiile noi pierde din spiritul Star Trek si aspectul comercial (= action, explozii, violenta) domina prea puternic in defavoarea unui subiect suficient de complex si inteligent care sa fie pe linia seriei. Partial sunt de acord, partial insa subiectul nu e (inca) atat de superficial incat sa duca filmul in derizoriu.

In plus, ca si in precedentul "episod" de big screen, distributia face cinste celei originale (raman la parerea ca cel putin, the doctor: "Bones" McCoy jucat de DeForest Kelley inainte de '90 e prins la perfectie de Karl Urban acum). Ca sa ma feresc de eventuale spoilere, o sa pastrez discretie in continuare pentru mai multe legate de personajul negativ ( dar e de bine :) ). Pe plusuri as puncta si soundul + coloana sonora de Michael Giacchino pentru care eu prea mare respect n-am, dar tre' sa recunosc ca a prins "the feeling". Pe minusuri, pe langa factorul ultra comercial + tipic U.S. made (si daca ar scrie pe credits ca productia e 100% europeana tot ai fi convins ca vine de la Hollywood), altceva, well ... 3D-ul. N-am fost niciodata fan 3D, dar sunt filme ("Life of Pi" de exemplu) la care am fost nevoit sa admit ca merge, si ca face diferenta. Aici nu. Pentru mine se putea ramane la 2D fara probleme, mai ales pe cateva scene de actiune in care cadrul de filmare nu e fix macar o secunda. In orice caz, concluzia generala e pozitiva. So, enjoy the movie, and .. live long and prosper ;)

Rating: 4 out of 5

Oblivion (2013)

Nici nu stiu de unde sa-ncep. As putea de la impresia ca 2013 e un an bun pentru SF-uri, cel putin cantitativ daca ma uit la numarul anuntat. "Oblivion" a fost primul lansat. E bine ca nu si ultimul ...

Trebuie sa recunosc ca am fost foarte placut impresionat de story. Chiar daca trailerul lasa destul de mult de inteles, e departe de a da tot mai ales in ce priveste partea de twists din film. Pe scurt, avem o pereche - el + ea - asignati pe un post de supraveghere pe Terra, dupa un razboi in urma caruia populatia a fost evacuata. Rolul lor e mentenanta unor drone de paza si protectie programate sa elimine ce a mai ramas din rezistenta inamica, in timp ce o serie de platforme extrag ce resurse sunt necesare pentru noua colonie pamanteana. Alte precizari: din motive de securitate, memoria supraveghetorilor a fost curatata la trimiterea pe Pamant, iar activitatea e monitorizata de pe o statie spatiala gigantica aflata pe orbita. Atat. Mai mult nu zic. Adica hai sa zic ca nu e doar un SF chior cu actiune la pachet gen "heroic fight against the alien invasion ; we win ; the end". Nu .. povestea e faina .. ai romance, nuante (relativ vagi e drept) de psy thriller a la Dick, twisturi cum ziceam. Dar, e o problema ...

De fapt doua. Scenariul si regia. As fi extrem de critic la adresa filmului, dar totusi ma opreste faptul ca scenaristul si regizorul e si autor al story-ului. Deci, pentru asta ii mai taiem din reprosuri. Ca sa fiu fair totul merge ok pana pe la doua treimi. Chiar incepeam sa fiu convins ca am sanse sa asist la unul din cele mai bune SF-uri din ultimii ani. Dupa care .. avalansa .. tot ce vrei .. clisee in replici, sincronizari cretine a la Hollywood (atentie la ultimele doua atacuri cu drone), inconsistente in actiune, dramatism supraincarcat, overacting ... everything. E drept, iar atenuat de ceva twists, dar care cumva is cu doua taisuri (ca mai contribuie si la inconsistente - avem capacitate de tracking la ADN din spatiu pe Pamant, dar sa facem o diferentiere banala intre barbat/femeie la o distanta de cativa metri pauza - o sa prinda sens cand se vede filmul, si mai avem si altele). Deci ...

Deci, incerc sa dau credit totusi povestii pana la urma si sa mi-o imaginez ca final in alt film facut cum trebuie :) Sau tot in asta dar cu alt ending script. Pentru ca totusi ca atmosfera pe primele doua treimi e probabil unul din cele mai faine SF-uri din ultima perioada. Ai un aer distopic care rezulta in ceva suficient de intens ca sa-ti dea sentimentul unei linisti dintre doua furtuni. Un romance pus deasupra care, oricat de weird ar suna, mi-a adus aminte de "The English Patient" relativ la o scena (chestie care o fi ciudata intr-un SF, dar daca filmul poate sa-mi produca asta de la mine are un plus subiectiv). Si cel putin un twist care nu-i anuntat de nimic, e original si greu de prevazut .. dar din nou , scenariul parca uita sa-l puna prea mult in valoare dupa ...

Rating: 3 out of 5

Screamers (1995)

Dupa cum se vede nu prea am subiect. Am fost nevoit sa reciclez ceva din memorie de care mi-am adus aminte intamplator dupa ce-am terminat de citit "The Man in the High Castle" de P.K. Dick. Intamplator = m-am holbat pe IMDb sa vad cum mai stau sansele de ecranizare dupa titlul amintit (si se pare ca is ok), si am trecut cu ocazia asta si prin lista de filme based on PKD material aparute pana acum. De "Screamers" uitasem, asa ca hai sa incerc sa-mi fortez neuronii un pic si sa vedem ce-mi aduc aminte ...

Filmul e o productie canadiana (parca), destul de vechi dupa cum se vede, cu o mana de actori, Peter Weller ("Robocop") fiind probabil cel mai cunoscut dintre ei. Povestea e cam asa, undeva pe o planeta colonizata doua tabere se razboiesc de ceva vreme, una din ele folosind ca arsenal de bataie the "screamers". Adica un soi de robotei subterani dotati cu detectie pentru fiinte vii si cu lame foarte taioase - mai exact un fel de mine anti-personal mobile si refolosibile. In plus in dotare mai intra si inteligenta proprie = self-repairing si mentenanta. Cred ca incepe sa devina evident unde bate subiectul, nu ? ;) Ei, intr-o zi, dupa o perioada lunga de liniste a conflictului, comandantul uneia din tabere primeste un mesaj de armistitiu din partea adversa si pleaca in recunoastere, iar ce gaseste ... se vede in film :) (ca eu oricum nu-mi aduc aminte prea exact).

Productia e de low-budget, si din ce-mi amintesc nu foarte spectaculoasa = probabil aduce mai mult cu un episod din "The Outer Limits" decat un mainstream movie. Dar povestea e ok si devine parca ceva mai antrenanta spre final (imi aduc aminte de un ending twist, sau ceva pe-acolo). Ce-i interesant de remarcat e ca desi filmul a aparut in '95 materialul de la baza, mult mai vechi, poate fi considerat sursa de inspiratie pentru multe productii unde the AI in robots/machines o ia razna, incepand evident cu "Terminator" si continuand cu multe altele. Deci, concluzie, daca ai chef de un SF decent fara mari asteptari insa ca production value, give it a chance ;)

Rating: 3 out of 5

Lockout (2012)

Is destul de obosit ca sa mai stau sa insir ganduri, si-asa probabil nu foarte coerente, despre un film. Asa ca m-am decis la un subiect scurt si tratabil rapid: "Lockout".

Subiectul e ceva foarte apropiat de "Escape from N.Y." sau "Escape from L.A." ale lui Carpenter. Mai exact unui tip (Guy Pearce), pe nume Snow (ma intreb daca e intentionata similaritatea cu Snake jucat de Kurt Russell in "Escapes" de mai sus), i se pune in carca esecul unei misiuni (nu foarte clara) condusa de serviciile secrete americane. Rezultatul = trimiterea in cea mai securizata inchisoare de pe planeta. Sau mai exact de pe orbita planetei, pentru ca actiunea se desfasoara in spatiu. Problema = fiica presedintelui U.S. e in vizita in respectiva locatie, iar detinutii preiau controlul. Consecinta = Lui Snow i se ofera o posibilitate de scapare din puscarie daca reuseste sa faca asta impreuna cu domnisoara amitita. Oferta evident acceptata, mai ales ca raspunsul la problemele se afla la un alt detinut. So, that's the story .. or the story start ;) ca sa fiu mai exact.

Filmul face parte din gramada de "Luc Besson presents ..." a se citi filme produse de studioul respectivului - Europa (cum ar fi "Taken", "Taxi", "Transporter", etc). Desi in general in peliculele respective nu se prea face risipa de buget, rezultatul e ceva decent in termeni de action movies. In cazul de fata insa, productia e un film de serie B clar. Chestie care se vede de la primele scene cu efecte. Filmul din nou, nu e ceva prost dar trebuie sa tii minte range-ul in care se incadreaza. Scenariul din pacate e previzibil si cam idiot, deci range-ul ar fi undeva la action movies de vazut inainte de culcare (= B series, light, 0 mind provoking). Exista insa si o parte oarecum buna in script, care incepe cu scena de start (see below) si continua cu alte replici de duh ale personajului principal. In rest ...

Rating: 3 out of 5 (cam la limita)