Stoker (2013)

Data trecuta ma plangeam ca filmul cu pricina cam esueaza ca horror, gen in care cica s-ar fi incadrat. Na, ca s-a intors roata (vorba vine) si tura asta am dat peste un thriller mult mai negru decat ma asteptam. De fapt, suficient de incomod incat acu' jumatate de ceas luasem serios in considerare optiunea sa caut alt film ca topic, pentru ca despre "Stoker" nu-mi prea venea sa scriu. Din pacate memoria nu ma ajuta sa gasesc altceva despre care sa am de zis ceva consistent iar saptamana se termina, si pana weekendul viitor sigur nu mai apuc sa vad nimic. Asa ca ...

Foarte sumar, subiectul pleaca de la decesul lui Richard Stoker intr-un accident greu de explicat (carbonizat impreuna cu propria masina), eveniment ce coincide cu aparitia neasteptata la inmormantare a fratelui, Charlie Stoker, neintalnit de nimeni pana atunci. Care personaj decide sa ramana pentru o perioada la resedinta celui disparut, in compania vaduvei - o tipa care pare destul de des sub efectul unei combinatii de Xanax cu vodka, si a fiicei, India - un mix intre o ruda indepartata a familiei Addams, Carrie a lui Stephen King, si sora vie din "A Tale of Two Sisters"/"The Uninvited" (ca light spoiler pentru cine a vazut una din cele doua variante, filmul de fata poate genera interpretari relativ apropiate). Mai departe in prima jumatate avem un parcurs lent, intr-un stil foarte "hitchcockian" care vizeaza in special amplificarea unei aure malefice in jurul unchiului proaspat aterizat de pe meleaguri europene dupa unii, asiatice dupa altii, unde ani de zile fusese plecat cu afaceri. In a doua jumatate ai un soi de rezolvare a "misterului", si ma rezum doar la a zice ca tranzitia spre partea asta se face destul de brusc si .. cum sa-i zic .. destul de sick, chiar si pentru nivelul meu de toleranta.

Pentru cine a mai vazut ceva regizat de Park Chan-wook ("Thirst", "Oldboy", "Sympathy for Lady Vengeance", "Sympathy for Mr. Vengeance") ar trebui sa stie ca nu vorbim deloc de productii usor digerabile, ci de o serie de filme care ajung sa atinga unele din cele mai intunecate colturi unde poate ajunge comportamentul uman. Cu toate astea, impactul si solutionarea unui story destul de incalcit de obicei, le plaseaza destul de sus in zona cinemaului asiatic din ultimii 15 ani (cu "Oldboy" detasat prin recunoastere inclusiv la Cannes). "Stoker" e primul film regizat de respectivul in State, si cred ca si primul din cele amintite unde scenariul nu-i apartine. Rezultatul e ca in ciuda celor zise mai sus, avem de-a face aici cu cea mai light productie marca Park. Obiectiv vorbind ...

Subiectiv prefer sa nu comentez, si sa ma rezum doar la o parere proprie ca orice om de pe planeta asta are un grad de nebunie, de multe ori latenta, de nivelul si ramificatiile careia insa din pacate nu toti is constienti si capabili sa tina in frau, cel putin in relatie cu cei din jur. Iar in momentul in care "scapa" devine greu de stapanit ... Dar e doar o parere proprie, si nu suntem pe un blog de filosofat pe teme existentiale ;) Din pacate, filmul mi-a lasat o stare destul de proasta cat sa imi influenteze ratingul suficient ca sa n-am habar cat as da daca as fi obiectiv. Imi pare rau, dar o sa scap un spoiler major. Filmul nu are un happy-end (don't worry, n-am zis chiar tot). Chestie care in mod normal nu ma deranjeaza, dar aici parca as fi preferat o transare pozitiva a finalului (chiar daca mai nerealista). Nu mi-a placut dar asta nu prea conteaza .. (pe IMDb i-am trantit un 5 si asa il las).

Ca sa inchei totusi intr-o nota de recomandare, trebuie sa dau totusi un plus major pentru partea de realizare artistica care e absolut memorabila. Tot, de la imagine, coloana sonora, efecte de sunet pana la interpretare sunt lucrate atat de bine in a sustine subiectul incat cred ca ating nivelul celor mai bune momente de constructie a misterului din filmele lui Hitchcock si a angoasei din productiile lui David Lynch. N-o sa ma apuc sa fac teoria chibritului acuma, dar tot nu ma pot abtine sa nu remarc macar exemple ca jaluzele intr-o lumina de apus proiectand o umbra pe un birou care ascunde un secret inchis cu cheia, ca dupa niste gratii. Daca vezi filmul pricepi unde bate, si cat de fina si stilata e referinta. Daca ar fi sa fac o caracterizare atmosferica overall, si as ramane la exemplele de mai sus, cred ca rezultatul ar fi undeva intre "Psycho" si "Mulholland Drive". Chiar, si asa, in ce ma priveste ...

Rating: 3 out of 5 (PS: in caz de tentative de vizionare recomand un slot de 2 ore dupa pentru o comedie usoara; eu cred mi-am facut ratia de filme greu de mestecat pe luna in curs; next week aleg ceva clar mai light ...)