La Migliore Offerta (2013)

"Lambert are you married ?"
"Yes. Nearly 30 years."
"What's it like, living with a woman?"
"Like taking part in an auction. You never know if yours will be the best offer."

Am ajuns iar vineri fara optiuni pentru o intrare de blog. Asa ca am zis sa arunc un ochi pe filmele de la European Film Awards decernate saptamana trecuta, si sa vad daca dau peste ceva interesant. Cum castigatorul marelui premiu, "La grande bellezza", mi s-a parut pasibil sa-mi ingroape complet dispozitia si asa jalnica din ultima perioada, m-am indreptat spre alta productie italiana dintre nominalizari - "La migliore offerta". Eroare majora ... film superb ...

Nu prea stiu de unde s-o apuc, in ciuda orei imposibile filmul lasandu-ma un pic fara somn ... dar cam ametit de cap (nu, n-am pus mana pe nici o sticla insa desi as avea ceva tentatii). O sa incerc o abordare mai ... lighthearted, desi mi-e cam greu = I don't know what follows. Dar s-o luam pragmatic pentru inceput... Dupa cum sugereaza si citatul din start, filmul e de fapt o coproductie, dialogul fiind in engleza. Ca personaj principal il avem pe Virgil Oldman, un proprietar si principal manager al unei case de licitatii de succes, un tip trecut de prima tinerete, expert in antichitati, singuratic, excentric, si cu o avere aparent consistenta adunata de pe urma afacerii pe care o conduce. Intr-o zi cu soare accepta cu greu evaluarea unei proprietati, sau mai exact a bunurilor aferente scoase spre vanzare, la insistentele fiicei proprietarilor decedati, Claire Ibbetson. O mica problema apare insa intr-o zi cu ploaie, cand dupa 40 de minute de asteptare pentru intalnirea stabilita, omul nostru lasat in strada in fata portii inchise se vede nevoit sa ia cale intoarsa. Clienta revine insa, si dupa alte insistente prelungite reuseste sa-l convinga pentru o a doua intalnire. Surpriza insa, domnisoara nu e prezenta nici tura secunda, in locul ei un tip angajat sa aiba grija de casa facand turul de onoare prin incaperi. Moment la care domnul Oldman prinde cunostinta de doua lucruri: 1) clienta sa n-a mai fost vazuta de nimeni de ani buni, fiind aparent agorafobica si 2) in pivnitele incintei se gasesc aparent piese dintr-un angrenaj al unui robot automat unic vechi de secole.

Suficient. Mai mult nu merge sa povestesc din subiect. Filmul e .. dureros de previzibil, unde "dureros" nu se refera la faptul ca e previzibil, ci la ce nu vrei sa vina dar stii ca vine. Ma rog, cel putin pentru unii. Cum poate sugereaza si citatul din start printre randuri, povestea vireaza la un moment dat spre un romance .. intre un tip mai aparte care da peste o femeie aparent si mai aparte. Nu prea am dispozitia necesara acum (si cum nu cred ca as fi avut-o de ceva ani, ma cam indoiesc ca o s-o am curand) sa intru in detalii vis-a-vis de twisturile posibile in asemenea caz, atat in film (care oricum ar genera spoilers pe paine) cat si ca situatie in sine. Dar ce pot sa fac e sa revin la scenariu care nu cred ca vrea sa-ti ascunda finalul prea mult, dar reuseste sa mascheze fin multe multe alte aspecte care daca reusesti sa le vezi probabil adancesc mai mult impactul finalului. As putea porni de la constructia automatului care merge in paralel cu "deconstructia" personajului principal, si m-as putea opri la chestii minore cum ar fi alegerea alegorica a numelui protagonistilor - Virgil + Oldman vs. Claire + Ibbetson. Posibil sa bat campii, dar give a thought after the movie ca oricum inainte nu zice nimic, si daca nu-i clar pentru ultimul din cele patru google dupa "Peter Ibbetson".

Sa intru un pic in zona de productie. Practic filmul are scris mare Giuseppe Tornatore pe el, care dupa mine ramane cel mai bun regizor italian la ora curenta, desi nu vad prea multe filme din zona aia. Scriptul ii apartine de asemeni, si nu mai zic decat ca, pe langa "Prisoners" vazut de curand (pe cu totul alta nisa insa), e probabil printre cele mai inteligente care le-am prins in ultimii ani (desi are si ceva gauri pe ici pe colo). Despre actori .. si de bine si de rau - Geoffrey Rush face un rol bun, dar mi s-a parut mult prea teatral in cateva scene. O surpriza interesanta a fost prezenta feminina Sylvia Hoeks care initial mi s-a parut amatoresc de inexpresiva, dar povestea mai incolo explica multe ... Pe tehnic, imaginea (Fabio Zamarion) e probabil cea mai buna vazuta anul asta intr-un non-action movie (apropo de "Prisoners" bate de departe ce-a facut Roger Deakins acolo, cel putin pe cadraj si cromatica pentru ca pe spatiu vizual de expresie filmele totusi difera). Coloana sonora, cel mai bun produs Morricone cred de la "Untouchables" incoace, e una relativ linistita, dar cu cateva nuante vocale pe ici pe colo care iti lasa ceva fiori.

Sa revin la citatul din start ... E o discutie pasagera cu un personaj secundar din film, care aparent e oarecum paralela cu actiunea. Din nou insa, sensul nu vine imediat, ci undeva dupa final credits, cand poti sa arunci o reflectie asupra "the best offer". Poate nu stii daca o fi cea mai buna, dar in ce directie ? Prea jos, sau prea sus ? Ai nevoie sau nu de obiect ? Stii sigur daca licitezi pentru un fals sau pentru original ? In final insa .. "There's something authentic in every forgery." Oricat de amar ar fi, poate uneori e mai bine ca ai scos "the best offer" si luat acea mica parte ;) Doar sa nu platesti totusi prea mult ...

Rating: 4 out of 5